Se duc oamenii de bine
„Si El mi-a zis: ’Harul Meu iti este de ajuns’.” (2 Cor. 12,9)
Ma aflam impreuna cu Tim ca studenti misionari in Mayaquez, Puerto Rico. La ora 11:30 noaptea, a sunat telefonul. Nu am raspuns. Nu ne suna nimeni asa de tarziu! A raspuns dr. Luthas si mi-a spus: „Dick, este pentru tine.” Am recunoscut vocea lui Walt Blehm, un bun prieten de familie: „Am vesti proaste. Mama ta a murit intr-un accident de masina, iar tatal tau este internat intr-o stare grava la un spital din California. Vino acasa repede.” Eram socat! Nu am putut dormi in noaptea aceea. M-am gandit la parintii mei. Cu cat ma gandeam mai mult, cu atat eram mai furios. De ce mi-i lua Dumnezeu pe cei pe care ii iubeam cel mai mult?
A doua zi de dimineata, eram confuz si incordat. Dr. Luthas si sotia lui mi-au imprumutat bani ca sa-mi cumpar un bilet de avion pentru San Juan, iar pentru avionul spre San Francisco i-am dat unui agent un cec. Mi-a spus ca il pastreaza trei zile, pana cand aveam sa ii dau banii necesari. Priveam pierdut prin hubloul avionului, fara sa vad America. Am scos din geanta o mica Biblie parafrazata de Kenneth Taylor, The Living Prophecies. Citeam la intamplare. Apoi am dat peste doua versete care mi-au ajuns la inima: „Pier cei neprihaniti; mor cei evlaviosi inainte de vreme. si parca nimanui nu-i pasa si nu se intreaba de ce. Parca nimeni nu intelege ca Dumnezeu ii protejeaza de vremurile rele ce vor veni. Pentru ca cei neprihaniti care mor se odihnesc in pace” (Isaia 57,1.2). Le-am subliniat.
„Te simti bine?” ma intreba o stewardesa aplecandu-se spre mine. Am bolborosit ceva nedeslusit, iar ea s-a asezat pe scaunul de alaturi. I-am spus plangand ce mi se intamplase. „Ce citesti?” ma intreba luand Biblia in mana. Apoi citi versetele pe care le subliniasem si arata spre propozitia „Dumnezeu ii protejeaza de vremurile rele ce vor veni.”
„Nu o cunosc pe mama ta”, spuse ea, „dar Il cunosc pe Dumnezeu si stiu ca e vrednic de incredere. Mama ta se odihneste in pace – acolo unde Dumnezeu o adaposteste de incercarile grele din viitor. Ar trebui sa te bucuri.” M-a strans de mana si a plecat sa-si faca datoria. Tata a fost operat si s-a recuperat bine. Inca mai predica si ii incurajeaza pe altii.
Iti multumim, Doamne, ca ne protejezi cu harul Tau si cand suntem in viata, si cand murim!
Dick Duerksen
