Curatit ca si metalele
Aluminiul, supranumit metalul alb, este situat pe locul trei ca raspandire in scoarta Pamantului. Nu este gasit niciodata in stare pura, ci combinat sub forma de bauxita, criolit, feldspati sau argile.
Dar, de cand este cunoscut aluminiul?
O legenda spune ca un mester roman i-a prezentat imparatului Tiberiu (14-17 d.Hr.) o ceasca lucrata din „argint usor de argila”, adica din aluminiu. Obiectul putea fi usor deformat si era foarte usor. Temandu-se ca noul metal ar putea sa duca la deprecierea argintului din propriul tezaur, imparatul a dat ordin ca mesterul sa fie ucis, iar atelierul lui distrus. Specialistii spun ca daca legenda ar fi adevarata, mesterul obtinuse un aliaj de cupru si argint, din nisip aluvionar.
Insa, primele grame de aluminiu au fost obtinute abia in 1824, dupa multi ani de incercari de separare a acestuia. Desi a rezultat foarte putin metal, procedeul a fost un succes extraordinar.
Cativa ani mai tarziu, in 1855, la Expozitia Universala de la Paris au fost expuse intr-o vitrina, pazite cu strasnicie zi si noapte, cateva bare mici de „argint din lut” – cum ii spuneau francezii acestui metal. Pe vremea aceea, aluminiul era la fel de scump ca si aurul. Tocmai de aceea, imparatul Napoleon al II-lea a introdus la curtea imperiala tacamuri din aluminiu.
Dupa ce a aparut ca o curiozitate, aluminiul a devenit in zilele noastre nu doar „bun la toate”, ci si indispensabil in energetica, industria automobilelor, a cailor ferate, a constructiei navelor maritime si mai ales in aeronautica. De asemenea, din el se fac vase de bucatarie, tacamuri, costume de protectie antitermice sau este folosit sub forma de pulbere in fabricarea unor vopsele rezistente la temperatura si coroziune.
Metalele, in general, au devenit aproape indispensabile vietii.
Dar ca sa fie utilizat, orice metal, mai putin aluminiul, trebuie sa fie trecut prin cuptor. Focul este cel care curata de impuritati si ofera o compozitie omogena cand e vorba de amestecuri. Procedeul acesta este vechi de aproape sase mii de ani.
Apoi pune cazanul gol pe jaratic, ca sa se incalzeasca, sa i se infierbante arama, sa i se topeasca murdaria dinauntru, si sa i se stearga rugina. Truda degeaba! Caci rugina de care este plin nu se dezlipeste de el; rugina nu se va lua de pe el decat prin foc. (Ezechiel 24:11-12)
Si Dumnezeu foloseste „cuptorul” necazurilor pentru a curata pe toti cei credinciosi. Altfel ramane multa zgura.
Autor: Viorel Dascalu
