Focul si iluminatul
Mii de ani focul deschis a fost folosit ca sursa de iluminat. El era preluat de la incendiile naturale, de la lava incinsa sau de la copacii aprinsi de trasnete. Alteori, in urma eforturilor serioase, era aprins de om prin frecarea lemnelor sau folosirea amnarului. Se intretinea, in limita posibilitatilor, prin adaugarea de lemne sau se „conserva” in vetre sub forma de jar acoperit cu un strat de cenusa.
„Modernizarea” surselor de iluminat a insemnat folosirea facliei sau a tortei. Confectionarea acestor luminatoare era simpla. Unui bat din lemn de conifer i se infasura varful cu o „carpa” imbibata in rasina sau alte substante combustibile (bitum sau titei).
A urmat folosirea opaitelor sau candelelor. Acestea sunt lampi mici, primitive, ce constau dintr-un recipient ceramic sau metalic umplut cu seu, untura sau ulei si in care se introducea un fitil. Un astfel de luminator putea sa functioneze nealimentat pana la zece ore. Trebuie mentionata „lampa de foc”. Asa se numea un opait-ceasornic ce avea gradatii pe recipientul transparent si se puteau face asociatii intre nivelul de combustibil consumat si timpul scurs.
Inventarea lumanarilor a adus nenumarate beneficii estetice, calitative si practice pentru iluminat. Confectionata simplu (ceara de albine, grasime de balena sau parafina si un fitil) si avand gradatii de-a lungul cilindrului sau, lumanarea oferea constant lumina si arata curgerea timpului.
Desi civilizatia isi spune cuvantul, mai sunt zone, ici si acolo, unde oamenii mai aprind focul ca in vremurile stravechi sau isi lumineaza adapostul cu torte sau opaite.
Foarte multe pasaje din Scriptura vorbesc despre rolul si importanta luminii. De cele mai multe ori cand se foloseste acest termen este vorba despre crestin. El este asemanat cu o lumina si este chemat sa ofere lumina celor din jurul sau.
Nimeni n-aprinde o lumina, ca s-o puna intr-un loc ascuns sau sub banita; ci o pune intr-un sfesnic, pentru ca cei ce intra, sa vada lumina. (Luca 11:33)
Daca esti sincer cu tine insuti, vei descoperi ca in viata ta sunt momente in care ai ascuns lumina. De teama ca altii sa nu rada de tine pentru ca esti crestin, te comporti ca ei, vorbesti ca ei sau chiar mergi cu ei in locuri unde nu este bine. In acele momente tu nu mai esti lumina, ci intuneric.
Cere-i astazi lui Dumnezeu sa te ajute ca sa fii constient permanent de datoria pe care o ai, aceea de a lumina!
Autor: Viorel Dascalu
