Ciuperca de casa
De obicei, ciupercile cresc in natura. Ele au nevoie de apa (umiditate), aer si uneori chiar de soare. Prea putine specii de ciuperci incalca aceste reguli. Dar, ca in toate lucrurile unde nu se respecta totdeauna legile, si in lumea ciupercilor exista multe particularitati.
Intr-o provincie de la baza muntilor Himalaya, se dezvolta o specie de ciuperci, pe drept cuvant numita „domestica”. Ea creste in casa omului; nu pentru ca ar fi cultivata cu buna stiinta, ci pentru ca ea s-a acomodat cu mediul casnic. Ea se cuibareste in lemnul neuscat inca (are nevoie de 30-40% umiditate) si chiar daca lemnul se usuca intre timp, ea isi ia din atmosfera apa de care are nevoie.
Singura pretentie este ca sa aiba conditii atunci cand se muta in casa noua. Apoi restul este ca si rezolvat. Ciuperca incepe sa creasca si ia aspect de urechiusa, de fructiera sau chiar de etajera. Daca si-a gasit un mediu mai umed, ea se dezvolta foarte repede „invadand” casa unde s-a instalat.
Nu este un lucru greu sa se aduca in casa o astfel de ciuperca. Este de ajuns sa se ignore faptul ca lemnul pentru constructie trebuie sa fie foarte bine uscat. Insa mult mai greu este ca sa se scape de ea. Sunt situatii in care proprietarii caselor invadate de ciuperci domestice au fost nevoiti sa schimbe o mare parte din tamplarie sau chiar sa renunte la casa lor, casa in care ciupercile devenisera suverane.
Cand omul cel tare si bine inarmat isi pazeste casa, averile ii sunt la adapost. Dar daca vine peste el unul mai tare decat el si-l biruieste, atunci ii ia cu sila toate armele in care se incredea, si imparte prazile luate de la el. (Luca 11:21-22)
Poate ca in unele situatii ai permis ca in inima ta sa patrunda „ciupercile necredintei”. Poate ca ai fost neglijent crezand ca vei scapa usor de ceea ce este rau, dar te-ai trezit invadat de pacate ce incet, incet, te distrug.
Este momentul sa apelezi la Dumnezeu ca sa-ti schimbe inima putreda si sa-ti ofere o inima sanatoasa si plina de dorinta de a face doar ce este placut inaintea lui Dumnezeu.
Autor: Viorel Dascalu
