"Viciile" calului
Prin felul lor de a fi, caii sunt animale sociabile, carora le place miscarea. Daca sunt prost tratati sau nu li se asigura un program variat, incep sa aiba manifestari nedorite, numite „naravuri”, „vicii” sau „ticuri”. Lipsa de ocupatie si tratamentul brutal favorizeaza aparitia viciilor.
Un tic foarte neplacut este „aerofagia”. Aerul este aspirat, apoi inghitit sau expulzat din nou. Aceste miscari sunt insotite de un sunet caracteristic. Unii cai isi sprijina capul in acest timp pe iesle.
Din cauza inghitirii unei cantitati mari de aer, pot sa apara imbolnaviri ale intestinului. Aerofagia este un viciu care trebuie declarat in cazul vanzarii calului. Unii cai mai au in plus obiceiul de a-si freca incisivii de iesle, miscand capul incoace si in acolo, incat se ajunge la o tocire prematura a acestor dinti.
Un alt tic se intalneste la caii care se plictisesc in grajd. El este supranumit „ticul ursului”: membrele anterioare sunt ridicate pe rand, totodata calul calca incoace si in colo, leganandu-si permanent capul, ca o pendula.
Cauza acestui viciu este lipsa de miscare. Lovirea cu picioarele in grajd este un alt viciu pe care il au caii plictisiti sau insuficient solicitati.
Aparitia viciilor este favorizata si de miscarea insuficienta insotita de o hranire excesiva, la sfarsit de saptamana (adica in zilele in care ei se odihnesc). Deoarece metabolismul musculaturii este reglat pentru o miscare continua a animalului, din cauza inactivitatii pot aparea astfel de tulburari.
Important este faptul ca toate aceste ticuri intervin datorita neatentiei sau comportamentului anormal pe care-l manifesta stapanul fata de animalul sau. Dar, caii nu sunt singurii care dobandesc naravuri de-a lungul vietii. Si alte animale domestice pot sa adopte comportamente ciudate. In final, doar omul este vinovat de multe rele ce se petrec in lumea animala si nu numai.
Multe dintre relele pe care le fac oamenii se datoreaza influentei negative. Biblia ne avertizeaza cu privire la acest subiect astfel:
Sa nu ne mai judecam, deci, unii pe altii. Ci mai bine judecati sa nu faceti nimic, care sa fie pentru fratele vostru o piatra de poticnire sau un prilej de pacatuire. (Romani 14:13)
L-ai facut cumva pe fratele tau sa pacatuiasca? Dar pe colegii, prietenii sau strainii care te inconjoara? Daca tu ai determinat pe altcineva sa savarseasca un pacat, atunci esti la fel de vinovat ca si cand tu l-ai fi facut.
Autor: Viorel Dascalu
