Masina verde
„Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.” (Ecl. 3,1)
Am calcat frana, pedala era la podea, dar masina mergea inainte. Vechea mea masina, „Rabla verde”, avea reala nevoie de reparatii de catva timp. Aveam cateva motive, cam indoielnice, ca sa aman. Ca student, abia imi puteam permite pasta de dinti. De unde bani pentru intretinerea si reparatiile masinii?! Iar programul meu frenetic nu permitea astfel de intreruperi rationale. In sfarsit, gaseam o placere pervertita sa vad cat de multe sunt defecte si totusi masina ma duce unde vreau. Niciun drum inutil la mecanic pentru acest automobil robust! Singurele concesii erau cateva canistre de benzina si lichid de frana pe care le duceam in portbagaj, plus cateva sticle de apa.
Strada principala se contura in fata noastra, dar nu puteam nici sa incetinesc, dar sa opresc! Am virat brusc pe un drum lateral. Era in panta si ne-a redus viteza pana cand am putut sa trag frana de mana. Am rasuflat adanc, am mai pus lichid de frana si am plecat mai departe.
Ani de zile m-am tratat si pe mine exact la fel. M-am extenuat pana cand vizita la „atelierul de reparatii” a fost deja mult intarziata. Semnele de avertizare erau toate: anxietate, insomnie, tulburari digestive, un fitil emotional scurt, dureri de cap si doze suplimentare de hrana proasta.
Atunci am descoperit adevarul simplu ca avem nevoie sa echilibram energia furnizata cu cea consumata. Capacitatea de a produce depinde in mare masura de timpul pe care ni-l luam pentru innoire. Orele folosite pentru a ne reface rezervele, din punct de vedere fizic, emotional si spiritual, sunt la fel de importante si de valoroase ca timpul folosit efectiv pentru a lucra. Nu este un mesaj simplu pentru cineva care vreme indelungata a fost dependent de munca, inrobit de ea.
Scripturile ne-au invatat adevarul acesta cu secole in urma: „Toate isi au vremea lor si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui… pastrarea isi are vremea ei, si lepadarea isi are vremea ei” (Ecl. 3,1-6). Noi ignoram pe riscul nostru ciclurile vietii daruite de Dumnezeu – cel al primirii si cel al daruirii. In prezent, sunt mult mai rational in incercarea de a pastra un echilibru in viata mea si de a ma ingriji de franele mele interioare, ca sa nu cedeze.
Ce fac franele tale interioare? Nu cumva au nevoie sa fie reparate?
Kim Allan Johnson
