Cuiburi modeste
Pe cat de mare este lumea pasarilor, pe atat de diferite sunt si obiceiurile lor. Nu vreau sa-ti vorbesc acum despre marii maestri constructori din lumea animala, ci despre speciile aflate la polul opus, despre cele a caror cuiburi sunt atat de simple, incat abia pot fi numite astfel.
Printre pasarile care nu exceleaza in arta constructiilor se numara si corcodeii. De exemplu, corcodelul cu gat negru isi face un cuib simplu, plutitor, din tulpini batrane de stuf foarte neglijent asezate, incat ouale stau aproape tot timpul in umezeala. Totusi, cand perechea paraseste cuibul, are grija sa acopere ouale cu plante putrezite, care pe langa faptul ca le camufleaza, permit si mentinerea temperaturii.
Cucuveaua, foarte cunoscuta la noi, isi depune ouale in gaurile simple pe care le gaseste gata facute in ziduri sau scorburi, fara sa adune nici un fel de material. Adesea depune ouale in clopotnite parasite sau in poduri de case.
La unele specii, o simpla gropita sapata in nisip sau pamant este suficienta pentru instalarea cuibului. Asa procedeaza potarnichea, nagatul si chira mica. Scoicarul mai face ceva in plus: captuseste gropita cu cochilii si pietricele.
Pasarile din specia Rostratula benghalensis depun ouale in apropierea apei, intr-o simpla adancitura lasata de copita unei vite.
Alte pasari depun ouale direct pe pamant, fara a sapa o gropita sau a cauta una gata facuta. Asa face caprimulgul, ale carui oua nu sunt camuflate nici macar de un fir de iarba.
Mari sau mici, trainice sau mai putin trainice, din iarba sau din lut, la inaltime sau pe pamant, cuiburile sunt indispensabile. Toate animalele isi construiesc sau „imprumuta” adaposturi de care au nevoie personal sau pentru familie. Acestea nu intra in categoria lucrurilor optionale.
Si oamenii au nevoie de adaposturi – numite case. Indiferent de marime sau de cost, casele trebuie sa fie trainice, calduroase si functionale. Cine nu respecta aceste principii, nu va avea un adapost convenabil.
Casa este un bun necesar. Sfanta Scriptura ne indeamna la munca si ne sfatuieste sa ne ingrijim din timp si de casele de care avem nevoie. Nimeni nu este dator sa ne asigure „adaposturile” necesare. Aceasta este datoria fiecarei persoane sau familii – sa se ingrijeasca de acest lucru indispensabil.
Vezi-ti intai de treburi afara, ingrijeste de lucrul campului, si apoi apuca-te sa-ti zidesti casa. (Proverbe 24:27)
Autor: Viorel Dascalu
