Alb si negru
Intr-o carte despre curiozitati din lumea plantelor am gasit o afirmatie despre care nu stiu daca este adevarata sau nu. Se spunea acolo ca nu ar exista plante cu flori care sa aiba culorile alb si negru. Da, oricat ni se pare de ciudat, se pare ca nu ar exista flori de un alb pur.
Pentru a ne convinge, ni se dadea acolo sfatul de a aseza pe o bucata de hartie alba orice floare cunoscuta pentru aceasta culoare: ghiocel, crin alb, nufar alb. De indata diferentele clare de nuanta ar trebui sa se vada, deoarece in corolele acestor flori sunt amestecate urme de galben, roz, verde sau bleu.
Cat despre faptul ca nu exista flori cu adevarat negre, aici am fost de acord din prima. Exista doar unele flori colorate intens in purpuriu si brun, cum sunt de exemplu florile de sangele voinicului, muscata neagra sau o varietate de lalea – supranumita laleaua neagra.
Petalele florilor, datorita culorilor, regleaza cantitatea de caldura de care planta are nevoie si pe care o absoarbe din radiatia solara. Deoarece albul respinge in totalitate radiatiile, in timp ce negrul le absoarbe pe toate, aceste extreme ar fi daunatoare florilor, care sunt adaptate sa-si dozeze lumina si caldura ce le sunt necesare in perioada infloririi, in functie de mediul in care traiesc. Asa se explica si faptul ca la zone mai apropiate de cercul polar, precum si la altitudini din zona alpina, majoritatea florilor au culori mai inchise: albastru, violet, rosu.
De multe ori vedem viata doar in alb sau in negru. Ori suntem prea bucurosi, ori suntem prea suparati. Dumnezeu ar dori ca sa avem o viata „colorata”, plina de diversitate. Oare noi oamenii am uitat ca suntem in grija Lui? El ne indeamna sa privim la flori. Vom invata o lectie extraordinara.
Uitati-va cu bagare de seama cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu tes: totusi va spun ca nici Solomon, in toata slava lui, n-a fost imbracat ca unul din ei. Daca astfel imbraca Dumnezeu iarba, care astazi este pe camp, iar maine va fi aruncata in cuptor, cu cat mai mult va va imbraca El pe voi, putin credinciosilor? (Luca 12:27-28)
Autor: Mirela Dascalu