Un foc mic – chibritul
De-a lungul a aproape sase milenii, oamenii s-au straduit (chinuit) sa aprinda focul prin doua metode traditionale: frecarea rapida a doua bucati de lemn uscate sau folosirea scanteilor produse de un amnar (ciocnirea a doua pietre „de foc”).
Secolul nouasprezece aduce cu el incercarea de a se moderniza aprinderea focului. Astfel, s-ar putea spune ca a fost inventat chibritul. In forma primitiva „chibriturile cu substante chimice” apar in Anglia anului 1805. Capetele betisoarelor erau muiate intr-o topitura de sulf si se acopereau cu un amestec de zahar si clorat de potasiu. Daca trebuia aprins focul, aceste betisoare nu erau frecate de vreun suport, ci erau inmuiate intr-o sticluta ce continea vata de azbest imbibata in acid sulfuric. In anul 1812 aceste chibrituri se produceau pe scara industriala. Productia lor a continuat pana prin anul 1845, desi prezentau doua inconveniente majore. Primul inconvenient era acela ca putea sa ia nastere o explozie din cauza dioxidului de clor ce se forma in timpul reactiei, iar celalalt inconvenient se refera la manipularea anevoioasa si periculoasa a recipientului de sticla ce continea acidul sulfuric.
Chibritul modern este inventat de chimistul Bottcher in anul 1848. Lui i-a venit ideea sa plaseze cloratul de potasiu pe batul de chibrit, iar fosforul pe cutie. Suedia a fost prima tara ce a produs pe scara industriala aceste mici „luminite de frecare”.
Astazi chibriturile se fabrica din lemn de brad, plop, tei sau arin, se impregneaza cu parafina sau azotat de potasiu (pentru a aprinde usor lemnul), iar capatul batului este inmuiat in clorat de potasiu si sulfura de stibiu. Pe cutie se aseaza un amestec de fosfor rosu, pulbere de sticla si dioxid de mangan.
Nici o bricheta, oricat de sofisticata si economica ar fi, nu a reusit sa detroneze micul chibrit.
Si cate lucruri nedorite nu poate provoca un chibrit? Cate incendii majore nu au pornit doar de la micutul chibrit?
Tot asa si limba, este un mic madular, si se faleste cu lucruri mari. Iata, un foc mic ce padure mare aprinde! Limba este si ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre madularele noastre, care intineaza tot trupul si aprinde roata vietii, cand este aprinsa de focul gheenei. (Iacov 3:5-6)
Limba este la fel de periculoasa ca si un chibrit. Ai grija ce fel de cuvinte articulezi cu ea. Dumnezeu te asculta in fiecare clipa
Autor: Viorel Dascalu
