Invataminte de la… soareci
„Du-te la furnica, lenesule, uita-te cu bagare de seama la caile ei si intelepteste-te!” (Proverbe 6,6)
Cu mai multi ani in urma, cativa cercetatori de la Universitatea Berkeley, din California, au luat niste soareci de laborator si au format patru categorii experimentale. In prima clasa, soarecii au fost izolati cate unul si li s-a dat mancare si apa. Animalele din a doua categorie au fost puse cate trei intr-o cusca, beneficiind astfel nu numai de hrana, ci si de tovarasie. La „meniul” celei de-a treia grupe de soareci s-a adaugat, pe langa hrana si tovarasie, cate o jucarie noua, asezata in fiecare zi in cusca. In sfarsit, a patra grupa de soareci a fost asezata nu intre gratii, ci intr-un spatiu natural, mult mai larg, cu cerul deasupra capului, pamant si vegetatie sub picioare, dar – foarte important – si cu ulii care cautau sa-i inhate pe timp de zi si bufnite in timpul noptii. Bineinteles, acesti soareci au fost nevoiti de indata sa actioneze: sa caute hrana, sa fie vigilenti fata de pradatori etc.
La sfarsitul experimentului, cercetatorii au masurat greutatea creierului soriceilor si au constatat ca la cei din grupa a treia creierul era mai dezvoltat cu 7-8%, iar creierul celor din mediul natural crescuse aproape de doua ori mai mult, cu 12-13%.
Morala!? Nu mijloacele de spalare a creierului sunt cel mai mare pericol pentru mintea noastra, ci lancezeala si inactivitatea!
„Actiunea este o lege a fiintei noastre” spunea E.G. White. Sa nu ne resemnam deci cu o viata de singuratate, autocompatimire, inactivitate si nici chiar cu o viata activa, dar artificiala, in mijlocul distractiilor moderne.
Daca dorim sa fim adevarati copii ai lui Dumnezeu si sa ajungem la „statura plinatatii lui Hristos”, sa facem schimbarile necesare pentru a trai, in mediul cel mai natural posibil, o viata activa, consacrata binelui semenilor nostri, pentru slava lui Dumnezeu.
Gandeste-te la o schimbare pe care o poti face chiar azi!
Valentin Nadasan
