A plange impreuna
„Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang.” (Rom. 12,15)
Fiica mea nu trebuia sa se intoarca de la liceul crestin la care invata, inainte de ora 3 dupa-amiaza. Dar, la ora 11:00, a intrat in casa declarand raspicat: „Nu ma mai duc la scoala aia. Colegii aia nu sunt genul meu”.
Sotul meu acceptase invitatia de a lucra ca pastor in acest mic centru universitar, iar fiica noastra, in varsta de 15 ani, era nou-venita la scoala de aici. Apropiindu-ma de ea cu ceea ce eu consideram a fi o metoda de convingere rationala, i-am reamintit ca scoala era obligatorie, prin lege.
„Atunci inscrie-ma la un liceu public!” declara ea. Cand am intrebat-o de ce, ea a raspuns: „Tata a vorbit la capela azi dimineata, iar unii colegi si-au batut joc de mine folosind expresii din cuvantarea lui”. Poate ca nu voisera decat sa se distreze. Sau poate ca o facusera cu rautate. In orice caz, atitudinea lor cauzase durere. Fiica mea a plans. Am plans si eu cu ea. Dar dupa ce lacrimile i s-au uscat, ea si-a privit fata in oglinda pentru a fi sigura ca nu are ochii umflati si rosii, a mancat ceva de pranz si a anuntat ca este gata sa se intoarca la scoala aceea „ingrozitoare”.
Trei ani mai tarziu, fiica mea a dat telefon de la scoala cu internat, unde alesese sa-si termine ultimul an. „Nu am inchis ochii aproape toata noaptea”, a marturisit ea. Am intrebat-o daca a invatat, fiindca mai era putin pana la absolvire. „Nu”, a spus ea. „Am stat cu Susan. Ben a rupt relatia cu ea ieri si din cauza asta a fost extrem de suparata!” Intr-o zi, Susan va rade de lucrul acesta, ma gandeam. Incercase fiica mea sa o inveseleasca? Are darul de a da replici amuzante. Sau poate i-a oferit un sfat? „Susan avea nevoie de foarte multa consolare. De foarte mult plans”, a continuat fiica mea. „Și tu ce ai facut?” am intrebat eu. „Am plans impreuna cu ea, mama, asa cum ai facut tu acum trei ani, cand am venit eu suparata de la scoala!”
Fiica noastra invatase cand sa evite vorbele de duh si sfaturile bine intentionate, recunoscand valoarea mangaierii, imposibil de exprimat in cuvinte, a lacrimilor impartasite. Este putin probabil ca ea va pune la indoiala realitatea recomandarii biblice: „Plangeti cu cei ce plang”.
Faptul de a oferi un sfat sau a petrece clipe de partasie e un lucru bun, dar numai atunci cand plangi alaturi de cineva care plange stabilesti cu adevarat o punte de comunicare, de prietenie, cu acea persoana.
Edna Maye Loveless
