Facatorul de minuni
„Vezi de ce fac ei ce nu este ingaduit sa faca in ziua Sabatului? [ … ] Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat.” (Marcu 2,24.27)
Modelul cel mai bun pentru bunatate, purtare de grija, altruism si generozitate il gasim in viata lui Isus Hristos. Istoricul evreu Josephus Flavius scria: „Cam in acea vreme, Isus, un om intelept – daca este corect sa-l numim om, pentru ca el era un facator de minuni, un invatator care ii invata pe cei ce primeau adevarul cu placere – atragea la el atat multi evrei, cat si multi pagani. El era Hristosul.”
Ganditi-va la semnificatia afirmatiei: „El era un facator de minuni”. Aceasta realitate se afla in centrul discutiilor referitoare la minunile facute de Hristos in Sabat. La inceput, timp de sase zile, Dumnezeu a facut o serie de minuni care s-au concretizat intr-un mediu minunat pentru fiintele omenesti! Succesul acestei lucrari a fost apoi sarbatorit prin ziua Sabatului. Cat a fost pe pamant, Hristos si-a mentinut dragostea si atasamentul plin de compasiune fata de fiintele create de El, prin contracararea manifestarilor distructive ale pacatului, inclusiv in Sabat. Bunatatea si blandetea Sa au fost demonstrate cu claritate.
Ce ne spune istoria despre farisei, care pareau inglodati in sisteme si structuri, in care obligatiile morale, cum ar fi compasiunea si dragostea veritabila si dezinteresata, lipseau cu desavarsire? Despre ei nu ni se spune ca faceau lucruri minunate! Nu ni se spune nicaieri ca le-ar fi acordat atentie celor suferinzi sau celor nedreptatiti!
In Marcu 2,23 – 3,6 avem o descriere excelenta a lui Hristos Creatorul si a conceptiei Sale nobile despre Sabat. Aici El este infatisat plin de compasiune fata de apostolii care flamanzisera si culegeau spice ca sa manance si fata de omul cu mana uscata. De partea cealalta, se afla privitorii – conducatorii religiosi. Poate ca in gandul lor ei se inchina, dar nu le este foame si nici nu observa vreo mana uscata. Sunt atat de departe de realitatile acestea, inchisi in castelele de fildes ale exclusivismului lor, incat nu sunt in stare sa trateze macar cu un pic de interes nevoile vreunei persoane din cele doua situatii. De aceea, din gura lor iese condamnarea. Ei cred ca se inchina lui Dumnezeu, dar de fapt ingenuncheaza in Sabat inaintea idolilor proprii.
Ce vei face si ce vei observa in jurul tau Sabatul viitor?
Samuel Thomas, Jr.
