Ioel – Cercetati Scripturile

Ioel

1. Titlu. Cartea poarta numele omului ale carui profetii le contine. Ioel, ebr. Yo’el, probabil inseamna „Iehova este Dumnezeu”.

2. Autorul. Despre Ioel nu se cunoaste mai mult decat este descoperit in cartea lui. Tatal lui era Petuel, la care LXX zice Bathouel (cap. 1,1), dar cine a fost acest Petuel, sau Bathouel, nu se stie. Ioel pare sa fi facut parte din Iuda prin nastere. Lucrarea lui profetica a avut in vedere Iuda si Ierusalimul (2,1.15; 3,1.6.18.20.21). De-a lungul intregii lui profetii nu exista nici o referire la Israel.

3. Cadrul istoric. Ioel personal nu ne spune nimic cu privire la timpul scrierii sale. El, ca si multi alti profeti (vezi Isaia 1,1; Osea 1,1; Amos 1,1; etc.) nu spune in timpul carui rege sau caror regi a profetizat. Prin urmare, este necesar sa ne folosim de dovezile interne ale cartii pentru a stabili data. Nimic sigur nu se poate deduce din pozitia cartii in canon, deoarece nu putem fi siguri ca scrierile sunt aranjate intr-o ordine cronologica exacta. In ebraica, scrierea se gaseste ca si in romana, intre Osea si Amos. In LXX, ea este a patra pe lista asa-numitilor Profeti Mici, fiind asezata dupa Mica, care acolo ocupa locul al treilea. Unii considera ca Ioel ar fi fost cel mai timpuriu dintre profetii mari si mici; altii il considera postexilic. O a treia conceptie il plaseaza pe Ioel in secolul al VII-lea, in primii ani ai lui Iosia. Pentru o trecere in revista a argumentelor pentru aceste date diferite, vezi p. 20 si 21. Cu toate ca nici o data nu poate fi dovedita definitiv, comentariul acesta a adoptat data secolului al VII-lea pentru motivele insirate la p. 20 si 21.
Ioel ocupa un loc de frunte intre profetii evrei si a fost asezat in rand cu Isaia si Habacuc in ceea ce priveste sublimitatea si distinctia stilului. El se remarca prin descrierile sale pline de viata si pitorescul sau lexical. Stilul sau este curat si clar.

         4. Tema. Cartea este impartita in doua parti: 1) de la cap. 1,1 la 2,17 unde avem de-a face cu o descriere a teribilei invazii a „lacustelor” (vezi comentariul la cap. 1,4) aparent insotita de o seceta; si 2) de la cap. 2,18 la 3,21, unde avem fagaduinta restaurarii harului divin. Au fost date doua interpretari descrierii plagii „lacustelor”: 1) cea literala, care priveste roiurile reale ale lacustelor invadatoare ca o baza pentru apelul profetului si 2) cea alegorica, care priveste „lacustele” ca o reprezentare metaforica a invaziei ostirilor vrajmase. In general, interpretarea literala pare sa aiba mai multe argumente in favoarea sa (vezi comentariul la cap. 1,4).
         Oricare opinie am adopta-o, invataturile cartii raman neschimbate in ce priveste continutul. Dezastrul national, real sau descris la figurat, devine temeiul unui apel serios la pocainta (cap. 1,13.14; 2,1.12-17) si al unei dizertatii asupra „zilei Domnului” (1,15; 2,1.2.11.31; 3,14). Viziunea slavei viitoarei ii vede pe iudei stabiliti in tara lor, care este din nou imbelsugata, bucurandu-se de favoarea Cerului, atat din punct de vedere temporal, cat si spiritual. Ea vede mai departe opozitia care va fi provocata si incercarea natiunilor vrajmase de a nimici natiunea infloritoare si, in cele din urma, judecata lui Dumnezeu asupra acestor vrajmasi, iar apoi prosperitatea in continuare a natiunii iudaice.
         La aplicarea invataturilor escatologice ale cartii, trebuie sa se tina cont de principiile schitate la p. 25-38 (vezi comentariul la cap. 2,18; 3,1.18).
                                                               Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

Ioel

         Nu se stie nimic despre profetul Ioel in afara de faptul ca era fiul lui Petuel (cap. 1,1). Lucrarea lui e caracterizata de iscusinta in folosirea limbii, o sintaxa bine echilibrata, si o poezie vie si impresionanta. Totusi, cartea nu contine nici o indicatie clara cu privire la perioada in care a trait profetul. Este cu neputinta sa fixam data plagii distrugatoare a lacustelor pe care profetul o descrie atat de viu si o compara cu groaza apropiatei zile a judecatii. Invatatii se diferentiaza in mare masura in ce priveste conceptiile lor cu privire la timpul slujirii lui Ioel. Vechea generatie il aseaza in secolul al IX-lea i.Hr., in timp ce majoritatea comentatorilor sunt acum inclinati sa-l plaseze fie in timpul regelui Iosia, fie in perioada postexilica. Din moment ce nu exista nici o dovada decisiva pentru nici una din aceste trei conceptii, toate sunt prezentate aici:
         1. Secolul al IX-lea. – Marile imperii ale Asiriei si Babiloniei nu apar in orizontul profetului. Astfel, el pare sa fi lucrat inainte de vremea cand Asiria se amesteca in treburile Palestinei. Din moment ce actele ostile ale popoarelor pagane savarsite impotriva lui Iuda (cap. 3,4.etc.) pare sa se refere la acelea raportate in 2Regi 8,20-22 si 2Cronici 21,8-10.16, in timp ce nimic nu indica spre necazurile provocate de Hazael, asa cum sunt raportate in 2Regi 12,17.18 si 2Cronici 24,23.24, s-a tras concluzia ca Ioel si-a dat soliile in perioada cuprinsa intre aceste doua evenimente. Mai mult decat atat, s-a considerat ca lucrarea lui s-a desfasurat in perioada in care marele preot Iehoiada indeplinea functia de regent pentru regele copil Ioas (2Regi 11,17 la 12,2), fapt care ar explica de ce regele nu este amintit nicaieri in carte, pe cand in schimb serviciul la templu prospera.
         2. Secolul al VII-lea. – Conceptia aceasta sustine ca lucrarea lui Ioel pare sa se incadreze in primii ani ai lui Iosia, cand puterea asiriana se apropia de sfarsitul ei, iar Babilonul era inca un regat slab. De aici vine absenta referirilor la aceste doua state din partea profetului. Intrucat Iosia a venit la tron pe cand era copil, Ioel trebuie sa fi trait in timpul unui regent, lucru care explica de ce nu aminteste nici un rege. Mai mult, faptul ca popoarele Tirului si Sidonului nu apar ca natiuni ostile lui Iuda decat in ultimele decenii ale istoriei lor, ele fiind amintite de Ioel ca vrajmasi ai lui Iuda, pare de asemenea sa indice o data tarzie pentru lucrarea profetului. La aceasta se poate adauga mentionarea grecilor (cap. 3,6), care abia daca au jucat vreun rol in Istoria Orientului Apropiat mai inainte de secolul al VII-lea. Pentru aceste motive in comentariul acesta a fost adoptata datarea secolului al VII-lea pentru Ioel, desi nu exista dovezi decisive ca aceasta alegere este corecta.
         3. In perioada postexilica. – Absenta oricarei referiri la vreun rege al lui Iuda, la Asiria sau Babilon, referirea la ostilitatea Tirului si Sidonului si mentionarea grecilor, au fost considerate de unii comentatori drept dovezi pentru o datare postexilica a lui Ioel. Totusi, nu se face nici o referire nici la Persia, lucru de asteptat daca scrierea ar fi avut o data atat de tarzie. Faptul acesta slabeste argumentele in favoarea unei datari atat de tarzii.

Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania