1. Titlul. In cele mai timpurii manuscrise grecesti, titlul acestei epistole este simplu: Pros Thessalonikeis A („Catre Tesalonicei I”). Titlul destul de lung din KJV si din celelalte versiuni moderne, „Intaia Epistola a Apostolului Pavel catre Tesaloniceni”, e rezultatul unei elaborari ulterioare
2. Paternitatea. Din epistola reiese ca era scrisa din partea lui Pavel, Silvan (Sila) si Timotei (cap. 1,1). Totusi, in cea mai mare parte ea e lucrarea lui Pavel (vezi cap. 3,1.2.6.7; 5,27). In lista cea mai veche a cartilor Noului Testament, Canonul Muratorian (anul 170 d.Hr.), e inclusa intre epistolele lui Pavel. Scriitorii bisericesti timpurii: Irineu (130–202 d.Hr.), Clement din Alexandria (a murit in 220) si Tertulian (160–240 d.Hr.) considerau ca Pavel a scris aceasta epistola. Personalitatea si stilul apostolului Pavel strabat prin epistolele lui. Iubirea pentru cei pe care i-a adus la credinta si povara pentru binele lor spiritual sunt manifestate in intreaga scrisoare. Accentul pus pe marile calitati spirituale, credinta, iubirea si speranta, este specific lui Pavel (compara cu 1 Corinteni 13,13). Comentatorii moderni sunt in general de acord ca apostolul Pavel este autorul epistolei. In ce priveste data scrierii, vezi Vol. VI, p. 102, 103.
3. Cadrul istoric. Tesalonicul era o cetate importanta, capitala celei de-a doua regiuni a Macedoniei (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 17,1). Era asezat in punctul cel mai inalt al Golfului Thermaic, cunoscut acum sub numele de Golful Tesalonic. Soseaua Egnatiana, care lega Rasaritul cu Roma, trecea prin acest oras. Pozitia favorabila si portul minunat al Tesalonicului contribuiau la importanta comerciala a orasului. Poate din acest motiv exista o mare colonie iudaica si o sinagoga (Faptele Apostolilor 17,1). Orasul, numit acum Salonic, este unul din cele mai importante centre comerciale din Grecia de Nord. In plus, prezinta un mare interes arheologic, deoarece arcul de triumf de pe fosta Via Egnatia inca mai sta in picioare, amintind de gloria si puterea vechii Rome.
Primul contact al lui Pavel cu Tesalonicul a avut loc in a doua sa calatorie misionara, indata dupa ce a plecat din Filipi (Faptele Apostolilor 16,40; 17,1). Deoarece metoda lui de evanghelizare era sa predice mai intai in orasele importante si in felul acesta sa faca din ele centre de raspandire a Evangheliei pentru orasele si satele invecinate, impreuna cu insotitorii lui a mers de la Filipi direct la Tesalonic, fara a se opri sa predice in orasele Amfipoli si Apolonia (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 17,1). Stiind ca mai intai trebuie sa ia contact cu iudeii din Tesalonic, timp de trei Sabate la rand Pavel s-a dus la sinagoga si le-a prezentat conationalilor sai marile adevaruri ale Evangheliei. Maltratarea de care avusese parte de curand in Filipi nu-l intimidase, si in puterea Duhului Sfant a prezentat profetiile mesianice ale Vechiului Testament si a aratat implinirea lor in Isus. Unii dintre ascultatorii iudei l-au crezut (Faptele Apostolilor 17,4) si multi „greci tematori de Dumnezeu” (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 17,4) au acceptat solia lui. Printre credinciosii din Tesalonic erau si „multe femei de frunte” (Faptele Apostolilor 17,4).
E probabil ca misionarii sa-si fi continuat lucrarea pe o perioada mai lunga decat cele trei saptamani amintite aici, deoarece Pavel spune ca pe cand le predica Evanghelia a lucrat zi si noapte pentru a se intretine (vezi 1 Tesaloniceni 2,9), iar in epistola lui catre cei din Filipi se refera la darurile pe care acestia i le-au trimis pe cand era in Tesalonic (vezi comentariul de la Filipeni 4,16). Lucrarea plina de succes a transformat invidia iudeilor intr-o ura salbatica care a starnit cearta si l-a determinat pe Pavel sa paraseasca cetatea (Faptele Apostolilor 17,5.6). Se pare ca dupa cele trei Sabate petrecute in sinagoga Pavel a continuat sa predice in casa lui Iason (Faptele Apostolilor 17,7). Se pare ca a avut un succes deosebit printre greci, deoarece se pare ca biserica din Tesalonic era compusa mai ales din persoane dintre neamuri (vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 1,9; 4,5).
Violenta gloatei, starnita de iudei, a adus lucrarea de predicare a lui Pavel in atentia autoritatilor romane, dar magistratii nu au acceptat acuzatia ca apostolul era vinovat de tradare prin prezentarea doctrinei imparatiei viitoare a lui Hristos. Ca Pavel si insotitorii lui n-au fost indepartati oficial din Tesalonic si nici nu li s-a interzis sa se mai intoarca este evident din faptul ca apostolul a gasit ca este necesar sa explice bisericii motivul pentru care nu s-a mai intors (Faptele Apostolilor 17,18) si din faptul ca Timotei s-a intors in acest oras (cap. 3,2). Totusi crestinii de acolo se pare ca s-au gandit ca lucrul cel mai bine pentru Pavel era ca el si insotitorii lui sa paraseasca cetatea pentru un timp. Astfel, evanghelistii s-au dus la Berea, o cetate la o oarecare distanta inspre sud-vest. Aici Pavel a predicat din nou in sinagoga si printre acesti iudei, iubitori ai Scripturilor, el a avut un succes mai mare. Vestile despre noua sa activitate au ajuns curand la iudeii din Tesalonic si i-au provocat la actiune imediata. Ei s-au grabit sa vina in Berea, si din nou au atatat gloata impotriva misionarilor (Faptele Apostolilor 17,10–13). Pavel a fost trimis de catre prieteni la Atena, dar insotitorii lui au ramas in Macedonia. Stand in Atena, apostolul isi dorea foarte mult ajutorul lor, si i-a asteptat sa vina acolo (Faptele Apostolilor 17,16). Se pare ca Timotei a venit mai tarziu la Atena si apoi a fost trimis inapoi de catre Pavel la Tesalonic pentru a-i incuraja pe noii credinciosi si pentru a aduce vesti despre starea lor (vezi 1 Tesaloniceni 3,1.2.6). Se pare ca Sila a ramas in Macedonia, deoarece atunci cand Timotei s-a inapoiat in Grecia, Sila l-a insotit si amandoi i s-au alaturat lui Pavel in Corint, unde se dusese dupa o scurta sedere in Atena (Faptele Apostolilor 18,1.5).
Dupa ce a primit raportul lui Timotei, apostolul a scris prima lui scrisoare catre tesaloniceni. In manuscrise datand din secolul al V-lea apare la sfarsitul acestei epistole declaratia ca ea a fost scrisa din Atena. Presupunerea aceasta este dedusa probabil din cap. 3,1–2. Totusi, din cap. 3,6 reiese clar faptul ca 1 Tesaloniceni n-a fost scrisa pana Timotei nu s-a intors din Macedonia, si potrivit cu Faptele Apostolilor 18,1.5, Pavel se afla pe atunci la Corint. In consecinta, se pare ca cea mai buna concluzie este ca 1 Tesaloniceni a fost scrisa acolo. Aceasta epistola este in general considerata cea dintai dintre scrisorile pauline care au fost pastrate (vezi Vol VI, p. 102) si probabil cu exceptia epistolei lui Iacov, din punct de vedere cronologic a fost prima carte a Noului Testament. In ce priveste data scrierii Primei Epistole a lui Pavel catre Tesaloniceni, vezi Vol VI, p. 103.
4. Tema. Un val stralucitor de iubire puternica strabate aceasta epistola (vezi cap. 1,2–4; 2,7.8; 3,6.7). Apostolul este extrem de recunoscator pentru relatarea lui Timotei despre credinciosia tesalonicenilor si despre dragostea lor pentru el. Se grabeste sa-i laude pentru credinta, iubirea si speranta lor. E cat se poate de nerabdator sa-i viziteze, deoarece atunci cand a stat cu ei nu a avut timp suficient sa le arate pe deplin adevarurile Evangheliei.
De asemenea, Timotei trebuie sa-i fi vorbit si despre unele probleme. Unii credinciosi din Tesalonic sufereau gandindu-se la cei dragi care murisera dupa ce primisera solia Evangheliei si se temeau ca acesti nu vor avea parte de glorioasa inviere de la revenirea Domnului. Unii aveau idei fanatice cu privire la a doua venire, sustinand ca nu trebuie sa lucreze, ci sa astepte fara sa faca nimic. Unii se intorceau in lume si erau in primejdia de a fi prinsi de imoralitate. Altii erau inclinati spre independenta, nevrand sa-i recunoasca pe conducatorii bisericii. Cei ce traiau in „neoranduiala”, cei „deznadajduiti” si cei „slabi” aveau toti nevoie de ajutor (cap. 5,14). Daca ar fi fost posibil, apostolul s-ar fi grabit sa ii instruiasca personal pe acesti preaiubiti credinciosi. De mai multe ori incercase sa se intoarca la ei, dar diavolul il impiedicase (cap. 2,18) si din cauza aceasta a trebuit sa se multumeasca scriind bisericii o scrisoare.
Tema acestei epistole este evlavia practica in vederea revenirii lui Hristos. Revenirea in slava a Domnului este cea mai importanta doctrina prezentata (cap. 1,10; 2,19; 3,13–18; 5,23). Alte doctrine mentionate sunt moartea si invierea lui Hristos (cap. 4,14), invierea neprihanitilor care au murit (cap. 4,13–16), rasplatirea si pedeapsa viitoare (cap. 4,17, 5,3) existenta si lucrarea activa a lui Satana (cap. 2,18), doctrina rascumpararii, cuprinzand alegerea si sfintirea (cap. 1,4; 4,3–7).
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
