1. Titlu. Cele mai timpurii manuscrise avand titlul acestei Evanghelii spun: „Dupa Luca”. Manuscrisele ulterioare afirma: „Evanghelia dupa Luca” sau „Sfanta Evanghelie dupa Luca”.
2. Autorul. Consensul din vechime si unanim al traditiei crestine il prezinta pe Luca drept autor al Evangheliei care-i poarta numele. In a sa Istorie Bisericeasca (iii.4.6) Eusebiu (mort c. 340) desemneaza in mod specific pe Luca drept autor al acestei Evanghelii. Cu un secol mai inainte Tertulian (mort c. 230) vorbea de Pavel ca fiind „iluminatorul” lui Luca, adica acela care l-a incurajat pe Luca si i-a pus la indemana mare parte din informatiile cuprinse in scrierile lui Luca. Prin anul 185 d.Hr., Irineu scria: „Luca, urmasul lui Pavel, a pus intr-o carte Evanghelia care era predicata de el”. Vestitul fragment Muratorian, o parte a unui document scris catre sfarsitul secolului al III-lea, este de acord cu Irineu, afirmand ca a treia Evanghelie a fost scrisa de catre Luca medicul, un tovaras al lui Pavel. Traditia timpurie favorizeaza in chip unanim pe Luca drept autor al Evangheliei care-i poarta numele. Nu exista nici un fel de dovezi care sa prezinte pe altul in afara de Luca drept autor.
Luca si Faptele pot fi considerate ca volumele 1 si 2 ale unei lucrari care in mod corespunzator ar putea fi intitulata: „Originea si dezvoltarea timpurie a crestinismului”. Introducerea la cartea Faptele (cap. 1,1) arata lamurit catre un autor comun al celor doua carti. Stilul si vorbirea literara sunt vadit aceleasi in amandoua. Amandoua sunt dedicate aceleiasi persoane, Teofil (vezi la Luca 1,3). Partile din cartea Faptele unde autorul foloseste pronumele personal "noi” arata ca el era un tovaras apropiat al lui Pavel, mai ales in anii de incheiere ai lucrarii lui. De la Troa, reiese ca autorul a fost asociat cu Pavel in cursul zilelor de pionierat ale Evangheliei in Grecia (Fapte 16,10-18), a fost cu el in ultima lui vizita in Palestina (cap. 20,5 la 21,18) si l-a insotit in calatoria lui la Roma (cap. 27,1 la 28,16). In Coloseni 4,14 si in Filimon 23.24, In calitate de colaborator cu Pavel, Luca trimite salutari celor carora le erau adresate epistolele. Catre sfarsitul detentiei sale la Roma, Pavel ii scria lui Timotei, „Numai Luca este cu mine” (2 Timotei 4,11). Ceilalti tovarasi ai lui, fie ca fusesera trimisi in misiune la una sau alta din biserici, fie ca il parasisera. In mijlocul umbrelor care se adunau in timpul ultimelor sale zile, Pavel a simtit cu siguranta o profunda apreciere pentru duioasa si competenta lucrare a unui om ca „doctorul prea iubit”. Omul acesta, pare clar, a fost autorul Faptelor si al Evangheliei care-i poarta numele.
Contextul din Coloseni 4,11-14 pare sa lase sa se inteleaga ca Luca nu era un iudeu, ci un descendent dintre Neamuri, deoarece nu este trecut pe lista intre oamenii care erau circumcisi, ci intre altii care sunt cunoscuti ca erau dintre Neamuri. Cartea lui Luca este in general considerata ca fiind una dintre cele mai literare ale NT si in multe privinte cat se poate de aproape de stilul marilor scriitori greci. Lucrul acesta este indeosebi adevarat cu privire la introducerea lui Luca (v. 1-4).
Eusebiu (ibid.) descrie pe Luca ca fiind „de neam un antiohian si de profesie medic”. Se presupune ca el era nascut in Antiohia si unii au socotit ca el a scris acolo. Altii au sugerat ca Roma este locul scrierii. Luca si Pavel sunt colaboratorii cei mai fecunzi ai NT. Locul si felul mortii lui Luca sunt necunoscute, desi traditia afirma ca Luca a fost martirizat in Grecia, explicand ca a fost pironit in cuie de un maslin verde.
Invatatii conservatori dateaza in general cartea lui Luca nu mai tarziu de anul 63 d.Hr., pentru urmatoarele motive: cartea lui Luca a fost scrisa pe cat se pare inainte de cartea Faptelor (vezi Fapte 1,1). Terminarea brusca a cartii Faptelor esteste considerata in general o dovada ca aceasta carte a fost scrisa pe vremea primei detentii a lui Pavel la Roma, intre anii 61-63 d.Hr., probabil la scurt timp dupa sosirea lui in cetatea aceea. Cea mai simpla explicatie pentru incheierea brusca e ca Luca n-a spus mai multe in cartea Faptelor deoarece, la vremea aceea, nu era nimic in plus de spus. Este extrem de improbabil ca judecarea, eliberarea, rearestarea, osandirea si executarea lui Pavel sa fi fost omise din relatarea Faptelor, daca avusesera loc la data scrierii cartii. Nu exista nici o dovada ca evenimentele acelea facusera parte din textul originar al Faptelor sau ca ele ar fi fost pierdute la un timp oarecare mai tarziu. In vederea acestor fapte este sigur sa admitem ca Faptele au fost scrise in jurul anului 63 d.Hr. si Evanghelia lui Luca chiar mai inainte (vezi Fapte 1,1) – cat de mult inainte nu se poate spune. Pentru o discutare a cronologiei scrierii Evangheliilor vezi p. 178,179. Pentru diferitele teorii cu privire la originea Evangheliilor vezi p. 175-177.
3. Cadrul istoric. Pentru o scurta schema a fundalului vietii si misiunii lui Isus vezi p. 272. Pentru o tratare mai deplina vezi p. 41-67.
4. Tema. Matei Il prezinta pe Isus ca Marele Invatator, interpretul adevarului divin. Marcu Il prezinta ca Omul de actiune si pune accent pe minunile Lui ca o manifestare de putere divina atestand mesianitatea Lui. Luca aduce pe Isus in contrast strans cu nevoile omenesti, scotand in evidenta latura umana a naturii Sale si Il prezinta ca Prieten al omenirii. Ioan Il prezinta pe Isus ca Fiul divin al lui Dumnezeu.
Asa cum se crede ca Matei a scris in primul rand pentru cititorii iudei si Marcu pentru cei de limba latina, tot asa se considera ca Luca a scris mai ales pentru cititorii greci. Vorbirea lui sugereaza ca el s-a adresat oamenilor cultivati si educati ai vremii sale. Evident el era un om cu inteligenta si cultura, cunoscator al stilului literar contemporan. Lucrul acesta este vadit din prefata la Luca si Fapte, din datarea evenimentelor in termenii duratei serviciului diferitilor slujbasi si din folosirea si referirea la surse de informatie pe care se sprijinea.
Dupa cum Matei, scriind in primul rand pentru oameni de origine iudaica, urmareste genealogia lui Isus in trecut pana la fondatorul natiunii, tot asa si Luca a scris pentru oameni din toate Neamurile si urmareste stramosii lui Isus in trecut pana la Adam, parintele intregii omeniri. Mai mult decat oricare alt evanghelist, Luca ia nota de incidente care descopera interesul lui Isus fata de Neamuri si lucrarea Lui pentru ele. Mai mult decat oricare alt scriitor al Evangheliilor el se refera la sutasi romani si totdeauna intr-o lumina favorabila. Conceptia despre lume a lui Luca este evidenta si din relatarea sa a apelului lui Pavel catre Neamuri (vezi Fapte 14,15-17; 17,22-31). In Luca nu este nici o urma de exclusivism religios iudaic, care uneori poate fi descoperit in Matei si Marcu.
Alte dovezi ca Luca a fost scriitorul Evangheliei care-i poarta numele sunt termenii medicali care apar adesea in carte (Luca 4,38; 5,12; 8,43; etc.). Acestia sunt considerati ca indicand ca autorul era medic (vezi Coloseni 4,14).
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
