1. Titlul. In cele mai vechi manuscrise grecesti cunoscute astazi titlul acestei epistole este simplu: Pros Titon („Catre Tit”). Fara indoiala ca din moment ce avea autograful lui Pavel era o scrisoare personala si nu continea nici un titlul formal.
2. Paternitatea. Ca si la celelalte epistole pastorale, in general critica moderna pune la indoiala paternitatea lui Pavel (cap. 1:1), pe care acest comentariu o accepta fara indoiala. In ce priveste problemele pe care le implica acest lucru, vezi Vol. V, pp. 183, 184. Cu privire la timpul si imprejurarile scrierii, vezi Vol. VI, p. 107.
3. Cadrul istoric. Epistola aceasta i-a fost adresata lui Tit pe vremea cand acesta era angajat in lucrarea pentru crestinii din Creta. Aceasta mare insula din Marea Mediterana are o lungime de 16 mile si o latime intre 6 si 35 de mile. Suprafata ei totala este de 3 199 mile patrate. Campia ingusta, dar fertila de pe tarmul din nord se inalta repede formand pe coasta un sir de munti, dincolo de care se inalta un al doilea sir, mai inalt, si dupa acesta, un al treilea. Cea mai mare inaltime o are Muntele Psiloriti (cu altitudinea de 8 065 picioare). Acesta este vechiul Munte Ida, unde, potrivit unei vechi legende grecesti, s-a nascut Zeus.
In al doilea mileniu i.Hr. Creta era centrul civilizatiei minoice, care rivaliza cu civilizatiile din Mesopotamia si Egipt. Se spune ca aici regele semilegendar Minos a cladit un labirint atat de vast si de incurcat incat pe buna dreptate a dat nastere legendei cu Tezeu si Minotaur. Despre Minos se presupune ca a dezvoltat o flota puternica si un vast imperiu maritim si ca a instituit un sistem legal metodic, elaborat si controlat birocratic. Cretanii aveau un alfabet foarte dezvoltat. Creta a ajuns la culmea civilizatiei sale in era minoica, in jurul anului 1 400 i.d.Hr. si a avut un declin indelungat, lent si sofisticat. Candva bogata, puternica si foarte dezvoltata, a devenit mai tarziu o trambulina cu ajutorul careia artele si stiintele din Asia au trecut in Europa.
Cu timpul a fost colonizata de greci si a jucat un rol important, desi fara sa iasa in evidenta, de-a lungul celor mai glorioase epoci din istoria elenistica. In primii ani ai crestinismului cretanii erau vestiti prin faptul ca erau necinstiti si nedemni de incredere (vezi Tit 1:12). Se pare ca in secolul I i.d.Hr. Creta a servit ca sediu al piratilor, dar acestia au fost infranti, iar in anul 67 d.Hr. insula a devenit o parte din Imperiul Roman; totusi cretanii au continuat sa lupte ca mercenari in armatele straine.
Nu se stiu prea multe despre Tit. Referintele personale din epistola sunt schematice si el nu este mentionat in Faptele Apostolilor. Cea mai veche aluzie la el este in Galateni 2:1–3, unde Pavel spune ca Tit l-a insotit de la Antiohia, cand a luat parte la Conciliul de la Ierusalim. Acolo, fiind convertit de la paganism si deci necircumscris, a devenit un fel de studiu de caz cu privire la problema circumciderii neamurilor. Dupa un timp el l-a reprezentat pe Pavel la Corint (2 Corinteni 8:16, 17; 12:17, 18), unde s-a ocupat cu succes de problemele tratate atat de deschis in 2 Corinteni 2; 7. De asemenea el a organizat colecte pentru sfintii de la Ierusalim (2 Corinteni 8:6–10). Pavel il considera un confident de nadejde si un ostas al crucii vrednic de incredere (2 Corinteni 12:18) si se refera la el numindu-l frate, ajutor si colaborator (2 Corinteni 2:13; 8:23). In epistola aceasta el vorbeste de Tit numindu-l fiu in credinta (cap. 1:4). Despre Tit se pomeneste ultima data in Noul Testament ca a plecat in Dalmatia, Iugoslavia de azi (2 Timotei 4:10). Eusebiu, istoricul bisericesc din secolului al IV-lea, se refera la Tit ca la episcop al insulei Creta (Eusebiu, Istoria Ecleziastica, iii. 4).
4. Tema. In afara de faptul ca Pavel il lasase pe Tit in insula Creta (Tit 1:5), imprejurarile exacte in care a fost scrisa epistola aceasta nu pot fi reconstituite. Se pare ca Pavel calatorise in tovarasia lui Zena, Apolo, Artema si Tihic (vezi cap. 3:12–15). Se pare ca Zena si Apolo erau pe punctul de a pleca intr-o calatorie trecand prin Creta si de aceea Pavel i-a rugat sa-i duca epistola aceasta lui Tit, care pentru iarna urma sa vina la Pavel la Nicopoli. Se considera ca Epistola lui Pavel catre Tit a fost scrisa intre prima si a doua intemnitare a apostolului la Roma, cam prin anul 65 d.Hr. (vezi Vol. VI, p. 107).
Din epistola reiese ca erau grupe de crestini in mai multe locuri din Creta. Insa organizarea generala a bisericii era incompleta si necazul era aproape, din cauza invatatorilor mincinosi, care s-ar putea sa fi fost iudei numai pe jumatate convertiti. Acestia puneau un mare accent pe mituri, genealogii si lege. Prin discutii fara sens ei iroseau atat din timpul si energia lor cat si din timpul si energia altor membri ai bisericii. Tit purta raspunderea indreptarii lucrurilor, iar Pavel ii trimite sfat si incurajare. In scrisoarea aceasta apostolul este preocupat mai ales sa-i dea lui Tit sfaturi care sa-l ajute sa ii intareasca pe crestinii cretani proaspat convertiti la adevarata credinta si vietuire crestina. De aceea epistola este extrem de practica. Pavel da indemnuri cu privire la o organizatie bisericeasca mai deplina si mai clara, si ii da lui Tit sfaturi cu privire la calitatile pe care trebuie sa le aiba prezbiterii. El ii reaminteste de fatarnicia si lenevia pentru care sunt vestiti cretanii si lasa sa se inteleaga faptul ca legalistii iudei ii tulburasera pe crestinii din aceasta insula. Pavel atrage in deosebi atentia asupra faptului ca accentul pus pe impuritatea ceremoniala tinde cu timpul sa faca impura chiar constiinta. Cand mintea este absorbita de nimicuri religioase, prea adesea chestiunile cu adevarat importante, ale moralitatii si ale integritatii, sunt ignorate, iar religia se darama, ajungand doar forma si teorie.
Pavel pune aici un mare accent asupra cumpatarii, a castitatii si a cinstei care trebuia sa ii caracterizeze pe crestinii cretani in toata vietuirea lor. Sclavii – asa cum fara indoiala era multi dintre ei – ar trebui sa fie ascultatori si cinstiti. Indiferent de pozitia sociala a unui om, viata lui ar trebui sa fie
exemplara.
Ca apogeu al scrisorii sale, Pavel ii reaminteste lui Tit, iar prin el si cretanilor, ca bunavointa lui Dumnezeu fata de om nu e castigata prin fapte bune, ci este darul indurarii Sale prin Isus Hristos.
Constienta mostenirii pagane a acestor frati cretani si a confuziei mentale produsa de invatatorii iudaizanti l-a ajutat pe Pavel sa trateze in mod specific problema lor. Sfatul lui e clar si la subiect. El ii intelege pe acesti oameni si tiparele lor de comportament, specific umane. In aceasta scrisoare apostolul da pe fata o precizie si o incisivitate pe care predicatorii de astazi bine ar face sa o imite.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
