1. Titlul. Initial, Pavel nu i-a dat probabil nici un titlu acestei epistole. Ea a fost doar o scrisoare adresata crestinilor din Roma. Dar mai pe urma, epistola a ajuns sa fie numita „catre romani”. Gr. pros Rhomaious, titlul dat in manuscrisele cele mai timpurii. Manuscrise ulterioare au detaliat titlul facandu-l descriptiv: „Epistola apostolului Pavel catre Romani” si titlul acesta continua sa fie folosit in multe versiuni ale Bibliei in engleza si in aproape toate limbile.
2. Autorul. N-a fost pus niciodata la indoiala in mod serios faptul ca apostolul Pavel este autorul acestei epistole. Unii invatati au sugerat ca, posibil, capitolul 16 nu a facut parte, la origine, din epistola trimisa la Roma, ci ca a fost mai curand o scrisoare separata trimisa la Efes, unde Pavel lucrase catva timp (Fapte 19). Teoria aceasta e bazata mai ales pe lungimea listei de nume din Romani 16 si pe sustinerea ca Pavel n-ar fi putut sa cunoasca atat de multi prieteni intr-o cetate pe care nu o vizitase inca. Totusi, intrucat oamenii veneau la Roma din toate partile imperiului, nu e imposibil ca apostolul sa fie avut multi prieteni in capitala. In plus, toate manuscrisele timpurii includ cap. 16 ca parte integranta a epistolei. In consecinta, savantii moderni conservatori lasa epistola intacta.
3. Cadrul istoric. Pare evident ca Epistola catre romani a fost scrisa din Corint, in cursul celor trei luni petrecute in aceasta cetate in cadrul celei de-a treia calatorii misionare (Fapte 20,1-3). Multi invatati dateaza aceasta vizita in iarna lui 57-58, dar unii prefera o data mai timpurie.
Faptul ca epistola a fost scrisa din Corint este indicat de referirile sale la Gaiu (Rom 16,23; cf. 1Cor 1,15) si la Erast (Rom 16,23; cf. 2Tim 4,20) si de recomandarea lui Fivi, pe care Pavel o descrie ca aducand un serviciu special bisericii din Chencrea, portul rasaritean al Corintului (Rom 16,1).
Pe vremea scrierii epistolei, Pavel se pregatea sa se inapoieze in Palestina, ducand de la bisericile din Macedonia si Ahaia o contributie pentru saracii dintre crestinii aflati in Ierusalim (Rom 15,25.26; cf. Fapte 19,21; 20,3; 24,17; 1Cor 16,1-5; 2Cor 8,1-4; 9,1.2). El avea de gand ca dupa terminarea acestei misiuni sa viziteze Roma si de acolo sa se indrepte spre Spania (Fapte 19,21; Rom 15,24.28). Pana la data aceasta inca nu putuse sa viziteze biserica crestina din capitala Imperiului roman, desi adesea dorise sa faca lucrul acesta (Rom 1,13; 15,22). Dar acum credea ca-si terminase lucrarea misionara in Asia si Grecia (cap. 15,19.23) si era doritor sa porneasca spre apus pentru a intari lucrarea din Italia si pentru a introduce crestinismul in Spania (vezi AA 373). Pentru ca sa poata savarsi aceasta lucrare, Pavel dorea sa-si asigure binecuvantarea si conlucrarea credinciosilor din Roma. De aceea, in anticiparea vizitei sale, le-a scris aceasta epistola, schitandu-le in termeni puternici si clari marile principii ale Evangheliei (cap. 1,15; 2,16). Vezi pag. 104, 105.
4. Tema. Tema epistolei este pacatosenia universala a omului si harul universal al lui Dumnezeuprin prevederea unei cai prin care pacatosii pot nu numai sa fie iertati, dar si sa fie readusi la desavarsire si sfintenie. „Calea” este credinta in Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a murit, a inviat si traieste pururea pentru a impaca si a restatornici.
Cand Pavel scrie aceasta epistola, mintea lui este preocupata de chestiunile ridicate in controversele lui cu iudaizantii. El preia discutiile fundamentale si raspunde la ele intr-o prezentare larga a intregii probleme a pacatului si a planului lui Dumnezeu de a face fata crizei. Intai, Pavel arata ca toti oamenii, iudei si neamuri, au pacatuit si continua sa fie departe de idealul glorios al lui Dumnezeu (cap. 3,23). Nu exista nici o scuza pentru aceasta, deoarece toti oamenii, iudei si neamuri deopotriva, au primit o descoperire a voii lui Dumnezeu (cap. 1,20). De aceea, toti oamenii se afla pe buna dreptate sub condamnare. In plus, oamenii pacatosi sunt acum fara nadejde, incapabili sa iasa singuri din aceasta situatia penibila, deoarece in starea lor decazuta e total imposibil sa asculte de voia lui Dumnezeu (cap. 8,7). Incercarile legaliste de a asculta de legea divina nu numai ca sunt sortite esecului, dar pot fi si dovada unui refuz arogant si plin de indreptatire de sine de a recunoaste slabiciunea omului si nevoia lui de un Mantuitor. Numai Dumnezeu Insusi poate oferi un leac. Si lucrul acesta El l-a facut prin sacrificiul Fiului Sau. Tot ce se cere de la omul cazut este ca el sa-si exercite credinta, credinta de a accepta masurile luate de Dumnezeu pentru a acoperi trecutului lui pacatos si credinta pentru a accepta puterea oferita pentru a-l conduce la o viata de neprihanire.
Aceasta este Evanghelia lui Pavel, asa cum e dezvoltata in prima parte a epistolei. Restul capitolelor se ocupa de punerea in practica a Evangheliei in anumite situatii care privesc pe poporul ales si pe membrii bisericii crestine.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
