1. Titlul. Cartea Deutronom este a cincia carte si ultima a Pentateuhului. Iudeii se refera la ea, de obicei, folosind expresia „Iata cuvintele”, primele doua cuvinte ale cartii in ebraica. Titlul cartii este din LXX si inseamna „Legea a doua (sau repetata”, in legatura cu cartea Exodului, la care uneori se face referire ca fiind „prima lege”.
2. Autorul. Toata greutatea marturiei traditionale este in mod coplesitor in favoarea lui Moise ca autor al cartii Deutronom. Atat de departe cat se poate merge in urma nu se poate sugera nici un alt nume. Numai invatatul modern este cel care il pune la indoiala. La aceasta traditionala marturie s-a adaugat autoritatea lui Isus Hristos si a apostolilor (Matei 19,7.8), compara cu Deutronom 24,1; Marcu 12,19, compara cu Deutronom 25,5; Ioan 1,17 si 7,10, compara cu Deutronom 4,44; Ioan 1,45 si Fapte 3,22, compara cu Deutronom 18,15; Evrei 10,28, compara cu Deutronom 17,2-7). Varsta cartii este atestata de felul expresiilor ebraice folosite si de faptele istorice si scenele descrise. Acestea si alte fapte atesta ca Moise este autorul (vezi PP 503).
3. Cadrul istoric. In prima zi a lunii a unsprezecea a celui de-al patruzecilea an al exodului, Israel tabarase in Sitim, fata in fata cu Ierihonul, in campia Moabului, la rasarit de Iordan Numeri 25,1; Deutronom 1,1-3). In timpul celor doua luni cat au ramas acolo (Deutronom 1,3; compara cu Iosua 3,1.2.5.6; 4,19), au fost facute pregatiri pentru ocuparea Canaanului si, poate, cel mai important dintre toate, Moise a rostit discursurile care acopera majoritatea cartii.
4. Tema. Cartea este istorica, legislativa si plina de indemnuri. Ea consta, in principal, din patru discursuri solemne (sau trei, dupa unele autoritati in materie), cu note de legatura. Primul discurs anunta incetarea slujbei de conducator a lui Moise. El incepe cu o expunere istorica sumara si incheie cu un indemn de a pazi Legea. Discursul al doilea trece in revista Decalogul ca temei al legamantului dintre Dumnezeu si Israel si indeamna pe Israel sa asculte. Discursul de la mijloc consta intr-o expunere a cerintelor legii civile, sociale si religioase. Discursul al treilea se refera la ritualul binecuvantarii si blestemului. Moise se ridica aici la inaltimea unei prezentari oratorice neintrecuta in literatura. Discursul al patrulea prezinta din nou, cu o scurta expunere istorica, un indemn de a pazi Legea si explica legamantul din inima.
In oratoria Deutronomului, Moise face apel la poporul sau sa-si ordoneze viata in conformitate cu vointa descoperita a lui Dumnezeu. Ascultarea inseamna viata; neascultarea inseamna moarte. Moise foloseste faptele istorice ca temei al indemnului lui si intareste solia lui, apeland la iubirea si recunostinta lui Israel fata de Dumnezeu si la demnitatea lor ca popor ales al lui Dumnezeu. Dandu-si seama de pericolele idolatriei si ale substituirii formei pentru spiritul esential al religiei, Moise scoate in evidenta suprematia lui Iehova si a Legii Lui, natura spirituala a inchinarii si slujbei Lui si credinciosia Lui de a pazi legamantul cu Israel si cu toate natiunile.
Un ciclu unic de mare oratorie, Deutronom este cuvantarea de ramas bun a unui om care si-a iubit atat de mult poporul, incat a cerut sa fie sters din cartea vietii, daca pacatul lui nu putea fi iertat (Exod 32,32).
Influenta Deutronomului si locul lui in viata religioasa a evreilor – si a crestinatatii – este mare. Regasirea „cartii legii” pe timpul regelui Iosia a produs una din cele mai mari reforme religioase din istorie (vezi 2 Regi 22; 23; 2 Cronici 34; 35; PK 392-406). Deutronom a ajuns cheia de bolta a devotiunii religioase evreiesti. Fiecare evreu adevarat recita zilnic unul din capitolele lui. Isus a intampinat ispitele celui rau cu trei citate din Deutronom (Matei 4,1-11; vezi Deutronom 8,3; 6,16; 6,13) si, raspunzand intrebarii puse de invatatorul legii, a dat ca fiind prima si marea porunca propozitia centrala a Deutronomului (Matei 22,35-38; vezi Deutronom 6,5; 10,12; 30,6). Pavel foloseste modul de exprimare al Deutronomului (cap. 30,11-14) pentru a ilustra ideea indreptatirii prin credinta (Romani 10,6-8).
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
