1. Titlu. In cele mai vechi manuscrise grecesti, epistola aceasta este intitulata simplu Petrou B („A lui Petru II”). Compara cu titlul de la 1 Petru (vezi introducerea de la prima epistola a lui Petru).
2. Paternitatea. Din vremurile timpurii au existat discutii aprinse cu privire la autorul acestei epistole. Origen (circa 185–254 d.Hr.), primul scriitor care pomeneste de epistola aceasta, se indoieste de autenticitatea ei (Eusebiu, Ecclesiastical History, vi. 25). Ieronim (circa 340–420 d.Hr.) declara ca s-au ridicat intrebari cu privire la stilul epistolei. Alti parinti bisericesti fie au avut indoieli serioase cu privire la ea, fie au respins-o categoric. Eusebiu (ibid. iii. 3; Loeb ed. vol. 1, pp. 191, 193) spune: „De la Petru admitem o epistola, cea care este numita prima, pe care prezbiterii din vechime o foloseau in propriile lor scrieri, neindoindu-se de ea, dar asa numita a doua epistola nu am primit-o drept canonica, cu toate acesta ea a parut folositoare multora si a fost studiata impreuna cu alte parti ale Scripturii”. Se pare ca in scrierile crestine din primele doua secole nu exista citate directe din 2 Petru, ci numai unele aluzii, care sugereaza ca era aceasta epistola era cunoscuta. Indoielile cele mai puternice cu privire la aceasta scriere au fost exprimate in biserica din Antiohia, mai ales deoarece in Peshitta lipsea 2 Petru, impreuna cu 2 Ioan, 3 Ioan, Iuda si Apocalipsa (vezi Vol. V, p. 135). Comentariul de fata sustine ca desi obiectiile sunt insemnate, ele sunt mai mult decat compensate de dovezile in favoarea faptului ca Petru este autorul acestei epistole. In ce priveste un rezumat al dovezilor pe care se bazeaza concluzia sustinuta de acest comentariu, vezi Vol. V, pp. 185, 186; Vol. VII, pag. 547.
3. Cadrul istoric. A doua epistola a lui Petru este adresata celor „ce au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra” (cap. 1,1), referindu-se probabil la cititorii primei epistole (vezi introducerea de la prima epistola). Lucrul acesta pare sa fie confirmat de cap. 3,1. Petru trebuie sa fi fost martirizat cel tarziu in anul 67 d.Hr. (vezi Vol. VI, pp. 34, 102). Se considera ca a doua sa epistola a fost scrisa cu putin timp inainte de data aceasta. Nu exista dovezi pentru a stabili locul unde a fost scrisa. Cel mai probabil este Roma.
4. Tema. Ca si in prima epistola, tema este pastorala. Petru ii indeamna pe destinatarii scrisorii sa continue sa creasca in har si in cunostinta spirituala, pentru ca sa poata fi implinita intentia lui Dumnezeu in chemarea si alegerea lor. In cap. 1 ii incurajeaza, vorbindu-le de propria sa experienta si de cuvantul profetiei. In cap. 2 ii avertizeaza cu privire la invatatorii mincinosi. In cap. 3 arata ca respingand fagaduinta revenirii lui Hristos batjocoritorii nu fac altceva decat sa le intareasca crestinilor certitudinea celei de-a doua veniri si sa ii indemne sa fie pregatiti pentru acel mare eveniment.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
