1. Titlul. In cele mai vechi manuscrise grecesti titlul acestei epistole este simplu, Pros Thessalonikeis B („Catre Tesaloniceni II”). Titlul considerabil lungit din versiunile moderne, „A doua epistola a lui Pavel catre tesaloniceni”, este rezultatul unei colaborari ulterioare.
2. Paternitatea. Pana recent originea paulina a epistolei nu a fost serios pusa in discutie. Caracterul lui Pavel reiese in toata scrisoarea. Sentimentele sale duioase pentru convertiti (cap. 2:13–17), lauda adusa calitatilor acestora (cap. 1:3–5; 3:4), grija extrema pe care are cand vorbeste despre slabiciunile lor, dar si autoritatea poruncilor sale (cap. 3:6, 12), toate acestea sunt o dovada ca Pavel a scris aceasta epistola. Abia la inceputul secolului al XIX-lea s-a ridicat problema originii pauline a sectiunii care se ocupa de „omul faradelegii”. S-a sustinut ca in celelalte epistole ale lui Pavel nu intalnim nici un alt element apocaliptic. Faptul acesta insa nu face sa fie nerezonabila parerea, sustinuta atata timp, ca Pavel este autorul. Desi nicaieri in alta parte el nu se ocupa atat de direct de apocaliptica, faptul ca a avut viziuni (vezi Faptele Apostolilor 22:17–21; 2 Corinteni 12:2–4) explica un astfel de pasaj apocaliptic. Felul in care este tratata aceasta profetie, cu preocuparea sincera ca poporul lui Dumnezeu sa nu fie inselat cu privire la timpul venirii Domnului, ci sa fie gata pentru acel mare eveniment, este cu siguranta paulina.
Autenticitatea epistolei este sustinuta de dovezi puternice. In afara de faptul ca apare in cele mai de demult liste ale canonului Noului Testament, a doua epistola este amintita sau citata de catre aceeasi autori bisericesti timpurii ca si prima (vezi Introducerea la prima epistola catre tesaloniceni). In plus, ea pare sa fi fost cunoscuta de catre Policarp (aprox. anul 150 d.Hr.; Epistola lui Policarp catre filipeni, 11); iar Iustin Martirul (aprox. anul 150 d.Hr.; Dialog cu Trifo, 32; 110) aminteste de „omul faradelegii” ca si cum s-ar referi la profetia lui Pavel din 2 Tesaloniceni 2:3. Cu privire la data scrierii, vezi Vol. VI, p. 103.
3. Cadrul istoric. Ca timpul si locul scrierii celei de a doua epistole sunt aceleasi ca la cea dintai este evident din faptul ca aceeasi trei apostoli sunt asociati laolalta (vezi 1 Tesaloniceni 1:1; 2 Tesaloniceni 1:1). In a doua sa calatorie misionara Pavel a ramas la Corint doar un an si jumatate (vezi Faptele Apostolilor 18:11) si nu exista vreo dovada ca Sila a fost si mai tarziu tovarasul lui. A doua scrisoare trebuie sa fi fost scrisa la mai multe saptamani dupa prima; in consecinta fundalul lor istoric e in general acelasi (vezi Introducerea la prima epistola catre tesaloniceni; in ce priveste data scrierii, vezi Vol. VI, 103). Probabil ca solul care a dus prima epistola s-a intors si i-a adus lui Pavel vestea ca printre membrii din Tesalonic se raspandea o neliniste puternica si fanatica cauzata de sentimentul ca a doua venire a Domnului era gata sa aiba loc. Starea aceasta cerea o atentie neintarziata. Iar amanarea ar fi fost fatala pentru bunul mers al bisericii, deoarece printre acesti crestini umili erau unii descurajati, in mare primejdie sa cada prada deceptiei agitatorilor.
4. Tema. Avand in vedere problemele din Tesalonic care au dat nastere acestei scrisori, unul din primele ei obiective era de a-i asigura pe crestinii umili ai acestei biserici ca erau primiti de Domnul. Pavel Ii multumeste lui Dumnezeu pentru biruintele castigate de ei. El noteaza progresul lor in credinta (2 Tesaloniceni 1:3), dragoste frateasca (2 Tesaloniceni 1:3; compara cu 1 Tesaloniceni 4:9, 10) si statornicie in timp de persecutie (2 Tesaloniceni 1:4).
Intrucat a doua scrisoare nu spune nimic in plus cu privire la felul venirii lui Hristos si la invierea din morti a celor drepti, Pavel trebuie sa fi reusit inca din prima scrisoare sa lumineze biserica cu privire la problemele acestea. Facand acest lucru apostolul accentuase necesitatea de a fi pregatiti pentru ziua cea mare a revenirii Domnului, de a trai zilnic cu ochii atintiti spre acest eveniment (1 Tesaloniceni 5:1–11; compara cu Tit 2:11–13). Accentul pus asupra celei de-a doua veniri pare sa-i fi facut pe multi sa inteleaga eronat ca Pavel se astepta ca revenirea lui Hristos sa aiba loc aproape imediat (vezi 2 Tesaloniceni 2:2). El se grabeste acum sa explice ca nu sustinea acest lucru, reamintindu-le cititorilor ca ii invatase personal ca mai intai trebuie sa aiba loc apostazia, urmata de aratarea lui Antichrist (vezi v. 2, 3, 5). Pavel face un apel direct la cei lenesi, care pretindeau ca, avand in vedere iminenta venirii, munca nu mai era necesara. Ii avertizase deja in prima lui epistola (1 Tesaloniceni 4:11; 5:14), iar acum le porunceste si ii indeamna in Domnul (2 Tesaloniceni 3:12). El insista ca biserica sa ia masuri disciplinare in privinta lor, cu scopul de a-i indrepta (v. 14, 15).
Astfel, tema celei de a doua epistole, ca si a celei dintai, este evlavia practica (2:17). Agitatorii trebuie sa fie adusi la tacere (3:12). Biserica trebuie sa stie despre incercarea marelui adversar de a insela prin aducerea apostaziei si a domniei lui Antichrist, cum si despre infrangerea finala a puterii lui Satana (2:3–12). Avand speranta glorioasa a triumfului cauzei lui Dumnezeu, crestinii tesaloniceni sunt indemnati sa traiasca asa incat sa fie socotiti vrednici de chemarea Domnului (1:11, 12).
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
