Inspiratia a procurat patru relatari mai mult sau mai putin interdependente ale vietii si invataturilor Domnului nostru. Fiecare din acestea patru are propriile ei caracteristici distinctive, fiecare scoate in evidenta anumite aspecte ale vietii si invataturilor lui Isus, fiecare aduce o contributie unica la naratiunea Evangheliei ca un tot. In plus, fiecare a fost aparent scrisa avand in vedere un obiectiv specific care a determinat aranjamentul materialului ei, care este uneori cronologic, alteori tematic. Vezi p.175-179,272.
Un tablou complet al istorisirii evanghelice poate fi asigurat numai cand cele patru relatari sunt corespunzator contopite intr-o naratiune unificata, cronologica. Aranjamentul evenimentelor prin care o astfel de naratiune compusa devine posibila este numit o armonie a Evangheliilor. La mai putin de o jumatate de secol dupa ce cele patru Evanghelii se stie ca au circulat impreuna (lucrul care s-a intamplat la scurt timp dupa 125 d.Hr.) Tatian a combinat cele patru relatari in una singura numita Diatessaron (c.170 d.Hr.; vezi p.122). De la aparitia acesteia, cea dintai armonie a Evangheliilor, s-au facut nenumarate incercari de a aranja evenimentele vietii Domului nostru in ordine cronologica.
Desi armonie fundamentala strabate relatarile celor patru relatari ale Evangheliei, si desi cele patru au multe in comun, sunt cel putin trei probleme cronologice care cer solutionare. Problemele acestea sunt datorate mai ales faptului ca fiecare Evanghelie relateaza incidente care nu sunt povestite de celelalte, si mai departe faptul ca acolo unde aceleasi incidente sunt relatate in mai mult de o singura Evanghelie ele nu apar totdeauna in aceeasi ordine. Aceste trei probleme mai mari sunt; 1) cum sa se determine lungimea lucrarii lui Isus, 2) cum sa se coordoneze lucrarea din Iudea, relatata numai de Ioan cu lucrarea din Galileea a sinopticilor, asa cum sunt cunoscute primele trei Evanghelii – Matei, Marcu, si Luca – si 3) cum sa se puna in corelatie evenimentele din lucrarea pereana, relatate numai de Luca, cu anumite alte evenimente ale aceleasi perioade date de alti scriitori ai Evangheliei. Nu este scopul acestui articol de a trata diferitele probleme intalnite in aranjarea armoniei Evangheliei. In ce priveste o tratare a fiecareia din aceste probleme majore vezi p.247. Nota aditionala respectiv la Luca 4, si comentariul introductiv la pasajele in cauza. Cu privire la problema sinoptica, vezi p.175-179,306,307.
Din cauza diferentelor de opinie existente cu privire la modul in care sa se puna in corelatie Evanghelia lui Ioan cu sinopticele, armonii moderne ale Evangheliei omit in general pe Ioan. Cele mai bune armonii in limba greaca sunt cele ale lui Burton si Goodspeed (A Harmony of the Synoptic Gospels in Greek) si Albert Huck (Synopsis of the First Three Gospels, retiparita in 1949). Cele mai bune armonii in limba engleza sunt cele ale Consiliului International de Invatamant Religios (Gospel Parallels) si Ralph D, Heim (A Harmony of the Gospels, inclusiv Ioan).
Asa cum s-a observat, fiecare din cele patru Evanghelii aduce propria sa contributie la istorisirea Evangheliei, si astfel la o armonie a Evangheliilor. Familiarizarea cu caracteristicile aparte ale Evangheliilor nu numai ca le face pe fiecare in parte mai pe inteles si mai bogate in sens, dar si contribuie la o mai bogata intelegere si apreciere a naratiunii Evangheliei ca un tot. Faptele urmatoare cu privire la fiecare Evanghelie sunt deosebit de vrednice de observat la construirea unei armonii.
Matei. – Autorul celei dintai Evanghelii a fost un martor ocular al evenimentelor care au avut loc in decursul ultimei jumatati a lucrarii lui Isus. In lungime si intregime relatarea sa vine numai dupa aceea a lui Luca. Din cele 179 de incidente din Armonia insotitoare a Evangheliilor, Matei are 95 sau 53 la suta, si din acesta 14 sunt in exclusivitate ale lui. Matei tinde sa grupeze evenimentele in ordinea subiectelor, si drept urmare relatarea lui adesea se abate de la ordinea strict cronologica. Matei ii depaseste pe ceilalti ca reporter al predicilor si altor discursuri ale lui Isus, ca Predica de pe Munte (cap.5 la 7), instructiuni date celor doisprezece (cap.10), Predica de la Mare (cap.13), ultima zi de invatatura in Templu (cap.21;22), si revenirea Domnului nostru (cap.24;25). Matei are 21 din cele 40 de parabole narate de diferiti scriitori ai Evangheliilor si 20 din cele 35 de minuni.
Marcu. – Dupa cate se stie, Marcu nu a fost martor ocular la evenimentele pe care le descrie. Se crede in general ca el nareaza viata lui Hristos asa cum a auzit-o din gura apostolului Petru (vezi p.178). Marcu relateaza 79 din cele 179 de incidente inscrise in Armonia insotitoare a Evangheliilor (cam 44 la suta), sau cam tot atatea cat Matei, in mai putin de doua treimi din spatiu. Marcu relateaza 18 din 35 de miracole, dar numai 6 din cele 40 de parabole. Evident scopul lui Marcu era de a relata ceea ce a facut Isus si nu ceea ce le-a spus. Evanghelia dupa Marcu ar putea fi numita, din lipsa unui termen mai potrivit, o scurta biografie a Domnului. Ea urmeaza un tipar cronologic mult mai precis decat acela al lui Matei. Asemanarea dintre Matei si Marcu este deosebit de impresionanta. La fel, Marcu are multe in comun cu Luca, dar Matei seamana cu Luca mai putin decat Marcu.
Luca. – Asa cum afirma in mod specific (vezi la cap.1,1-4), el n-a fost un martor ocular al evenimentelor pe care le descrie. Evanghelia lui e si mai lunga si mai completa decat oricare altele. Dintre acestea 43 de incidente din schema Armoniei, Luca are 118, sau aproape 66 la suta. Din cele 179 de incidente sunt exclusiv ale lui Luca. Ele se ocupa mai ales cu pruncia si copilaria lui Isus (capitolele 1;2), si cu perioada pereana a lucrarii Sale (cap.9,51 la 18,34), careia Luca ii devoteaza 31 la suta din spatiul sau. Ordinea lui este mult mai apropiata de cea cronologica decat aceea a lui Matei, dar nu atat de mult ca aceea a lui Marcu sau, mai ales, aceea a lui Ioan. Luca raporteaza 26 din cele 40 de parabole si 20 din cele 35 de minuni (vezi p.192). Din punct de vedere istoric, Luca este mai deplina si mai completa decat oricare din primele doua Evanghelii, si, pentru motivul acesta, decat Ioan. Luca are locul cel dintai in ce priveste lungimea, intregimea, unicitatea si in numarul miracolelor si parabolelor relatate.
Ioan. – In scop si continut Evanghelia lui Ioan este cu totul diferita de Evangheliile Sinoptice. Desi scriitorul celei de-a patra Evanghelii a fost un martor ocular al vietii si slujirii lui Isus de la inceputul pana la sfarsit, el mentioneaza numai 48 din cele 179 de incidente inscrise in schema Armonica (27 la suta), cu mult mai putin decat oricare din celelalte (vezi cap.20,30.31; 21,25). Cu toate acestea, din cele 48 de incidente 31 sunt in exclusivitate ale lui. Fara relatarea facuta de Ioan n-am avea decat putina informatie sau n-am avea nici o informatie cu privire la primul an al lucrarii lui Isus, devotata mai ales Iudeii. Lucru si mai important, Ioan, singurul dintre scriitorii de Evanghelie, urmeaza o succesiunea cronologica stricta de la inceput pana la sfarsit si procura un cadru pe temeiul caruia este cu putinta de a determina lungimea aproximativa a lucrarii lui Isus (vezi p.192,193).
Avand viu in minte intregul cuprins al vietii si lucrarii lui Isus, Ioan a ales, in primul rand, incidentele acelea care marcheaza momentele critice si crizele. Dar in fiecare caz el arata mai mult interes fata de insemnatatea evenimentului – asa cum este reflectat de fiecare data de un discurs insotitor – decat fata de evenimentul insusi. Ca si Matei, desi fara de duplicare, Ioan relateaza diferite discursuri destul de lungi; totusi, cele relatate de Matei se ocupa in primul rand cu imparatia cerului si caracterul supusilor ei, in timp ce acelea din Ioan se ocupa aproape exclusiv cu natura lui Isus ca Fiu intrupat al lui Dumnezeu si cu scopul misiunii Lui pamantesti. Ioan nu este atat de mult un reporter de predici ca Matei, sau un biograf ca Marcu, sau un istoric ca Luca. El este mai pe sus de toate un teolog, a carui intuitie inspirata l-a facut sa-L prezinte pe Isus Hristos ca Fiul intrupat al lui Dumnezeu.
In ce priveste informatii in plus cu privire la Evanghelii vezi introducerea la fiecare. In ce priveste o tratare a anumitor teorii cu privire la inter-relatia Evangheliilor intre ele vezi p.175-179.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
