1. Titlul. Cartea este numita dupa profetul a carui solie o poarta. Obadia (ebr. ‘Obadyah) inseamna „slujitor al lui Iehova”. Obadia era un nume obisnuit printre iudeii din timpul Vechiului Testament (vezi 1Regi 18,3.4; 1Cronici 3,21; 7,3; 12,9 etc.)
2. Autorul. Cu toate ca o serie de personaje din Vechiul Testament se numeau Obadia, nici unul din ei nu poate fi identificat cu certitudine drept autor al cartii profetice. Referintele la regatul de sud al lui Iuda arata ca Obadia apartinea acestei natiuni.
3. Cadrul istoric. Intrucat Obadia nu identifica regii sub ale caror domnii a lucrat, cum fac Osea (Osea 1,1) si altii, depindem de dovezile interne pentru a determina data cartii. Problema se rezuma la determinarea momentului cand a avut loc jefuirea Ierusalimului la care se face referire in v. 10-14.
Potrivit unei conceptii, ocazia aceasta a fost cucerirea Ierusalimului de catre Filisteni si Arabi (vezi 2Cronici 21,8.16.17). Se presupune ca Edomitii erau cuprinsi in termenul general de „Arabi”, intrucat in timpul domniei lui Ioram, „Edom s-a rasculat impotriva stapanirii lui Iuda” (2Regi 8,20-22). Aceasta ar plasa profetia lui Obadia in secolul IX i.Hr. Potrivit unei a doua conceptii, Obadia se refera la nenorocirile care s-au abatut asupra lui Iuda pe vremea invaziilor babiloniene, culminand cu nimicirea Ierusalimului in 586 i.Hr. Asemanarea acuzatiilor aduse de Obadia Edomului cu acelea ale lui Ieremia (Ieremia 49,7-22) si cu acelea ale lui Ezechiel (Ezechiel 25,12-14; 35; comp. Psalmi 137,7) a fost inaintata staruitor ca un sprijin pentru aceasta data mai tarzie. Comentariul acesta inclina catre data mai tarzie, insa fara vreo prejudecata fata de posibilitatea uneia mai timpurii (vezi p. 22).
4. Tema. Cartea descrie pedeapsa care urmeaza sa vina asupra Edomului pentru cruda lui atitudine fata de Iuda intr-un timp de criza si triumful final al poporului si al imparatiei lui Dumnezeu. Edomitii erau descendentii lui Esau (Geneza 36,1), fratele lui Iacov (Geneza 25,24-26). Ostilitatea existenta intre Edomiti si Iudei era deosebit de indarjita, lucru care se intampla adesea in certurile de familie. Ostilitatea aceasta fusese de lunga durata, probabil derivata din intamplarea legata de dreptul de intai nascut (Geneza 25). Ea a iesit la suprafata atunci cand urmasii lui Esau le-au refuzat copiilor lui Israel permisiunea de a trece prin tara lor in drumul spre Canaan (Numeri 20,14-21). Animozitatea a iesit la suprafata in razboaiele pe care Saul le-a purtat impotriva dusmanilor poporului sau (1Samuel 14,47). David a luat masuri aspre impotriva Edomitilor, ucigand „toata partea barbateasca” si punand „straji in Edom”, facandu-i „supusi” [„robi”, KJV] (vezi comentariul la 2Samuel 8,13.14; 1Regi 11,15). Ciocnirea intre cei doi dusmani a continuat in timpul fiului lui David, Solomon (1Regi 11,14-22). In timpul domniei lui Iosafat, Edomitii, numiti „fiii lui Seir” (vezi Geneza 32,3; 36,8; Deuteronom 2,5) impreuna cu Moabitii si Amonitii au invadat Iuda (2Cronici 20,22). Independenta pe care o pierdusera in timpul lui David au recastigat-o in timpul lui Ioram (2Cronici 21,8-10). Lupta dintre Edom si Israeliti a reinceput cand Amatia din Iuda i-a atacat cu succes pe Edomiti, capturand fortareata lor Sela, si dandu-i pe multi din ei la moarte (2Regi 14,1.7; 2Cronici 25,11.12). Inca nesupusi pe deplin, ei au atacat din nou pe Iuda pe vremea lui Ahaz (2Cronici 28,17). Cand Ierusalimul a fost distrus de catre Nebucadnetar, Edomitii s-au bucurat de nenorocirile care au cazut peste Iuda (vezi comentariul la Psalmi 137,7).
Dupa rostirea condamnarii asupra lui Edom, profetul trece la fagaduinte de refacere pentru Israel. Casa lui Iacov isi va lua „inapoi mosiile” (Obadia 17) si isi va largi hotarele (v. 19 si 20).
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
