1. Titlul. Titlul cartii consta simplu din numele profetului care a fost autorul ei. Naum, ebr. Nachum, inseamna „mangaiat”, sau „cel mangaiat”. Numele acesta apare doar aici in Vechiul Testament, desi este inrudit cu numele Neemia, „Iehova a mangaiat”, si Menahem, „mangaietor”.
2. Autorul. Nu exista informatii cu privire la Naum in afara de ceea ce sa gaseste in profetia lui. El era „din Elcos” (vezi comentariul la cap. 1,1).
3. Cadrul istoric. Un indiciu cu privire la timpul lucrarii profetice a lui Naum se gaseste in referirea la caderea lui No (cap. 3,8). Cetatea aceasta (cunoscuta de greci sub numele de Teba, mai tarziu ca Diospolis) a fost distrusa de Asurbanipal, imparatul Asiriei, in 663 i.Hr. Astfel, cel putin o parte din lucrarea lui Naum trebuie sa fi avut loc dupa momentul acela. Profetul vede caderea Ninivei ca aflandu-se inca in viitor (cap. 3,7), asadar o data rezonabila pentru Naum ar putea sa fie in jurul lui 640 i.Hr. Intrucat profetia aceasta, care vorbeste despre sfarsitul Asiriei, a fost scrisa pe vremea cand natiunea pare ca se afla la apogeul puterii si prosperitatii sale, cartea lui Naum verifica in mod izbitor profetia biblica si atesta inspiratia divina a profetilor. In timpul domniei lui Asurbanipal cea mai mare parte din natiunile Semilunei Fertile fie erau subjugate de ostile asiriene, fie plateau tribut Asiriei. Totusi, inainte de moartea sa tabloul a inceput sa se schimbe, iar dupa moartea lui (pe la 627?) Imperiul Asirian s-a dezmembrat repede. In cele din urma dupa un asediu de trei luni, Ninive insasi a fost cucerita in 612 i.Hr., de catre mezi si babilonieni (vezi Vol. II, p. 67). Pentru o descriere a cetatii Ninive, vezi Nota Aditionala la Iona 1. Vezi si harta de la p. 1002.
4. Tema. Cartea are o singura tema suprema: soarta care se apropie pentru Ninive. Din cauza aceasta profetia este complementara pentru solia lui Iona. Iona a predicat pocainta pentru Ninive si, deoarece locuitorii ei s-au smerit inaintea lui Dumnezeu, cetatea a fost izbavita. Totusi, Asiria a cazut din nou in pacat si a cazut in sarcina lui Naum sa prezica sentinta divina a distrugerii sale. Mult prea mult timp Il sfidasera imparatii Asiriei pe Dumnezeul cerului si suveranitatea Lui, asezandu-L pe Creatorul universului pe aceeasi treapta cu idolii natiunilor inconjuratoare (vezi 2Regi 18,33-35; 19,8-22), deoarece se presupunea ca acesti imparati indeplineau dorintele dumnezeului lor Asur atunci cand se luptau impotriva altor natiuni (vezi Vol. II, p. 54, 55). Sfidarea lui Dumnezeu de catre Asiria trebuia sa inceteze, daca nu prin pocainta natiunii, atunci prin nimicirea ei. Infrangerea ostirii asiriene in Iuda fusese prezisa anterior de Isaia (Isaia 37,21-38), insa prezicerea lui Naum se referea la caderea finala a insesi capitalei imperiului.
Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania