De: Ioan Dinu
STAREA OMULUI IN MOARTE LA POPOARELE CRESTINE SI NECRESTINE
America precolumbiana
Aztecii (vechii mexicani) au fost cunoscuti prin cultul lor sângeros, in care se aduceau jertfe omenesti. La Incasii peruvieni, credinta in viata viitoare si in renastere era puternica. Practicau mumificarea cadavrelor. In morminte se puneau diferite obiecte pentru uzul decedatului. Pe morminte se asezau mancaruri si bauturi cu convingerea ca sufletele care stau in preajma mortilor vor veni sa-si astampere foamea.
Conceptia islamica
Contine dogme despre o viata viitoare certa. Arabii ofereau mortilor alimente, iar pe morminte sacrificau calul defunctului si ii rupeau armele. In conceptia islamica, sufletele merg la judecata particulara – celor buni aratandu-li-se raiul iar celor rai – iadul. Dupa aceea, sufletele raman in mormant intr-o stare de betie sau somn al mortii pana la judecata de apoi. Sufletele profetilor, ale martirilor si soldatilor morti in razboaiele sfinte cu necredinciosii pentru impunerea islamului merg direct in paradis fara a mai astepta judecata de apoi. In ce priveste raiul si iadul, fantezia araba a inventat tot felul de placeri senzuale si chinuri groaznice. Teologii musulmani cred ca treptat iadul va fi depopulat si va inceta sa mai existe, toata lumea ajungand la pocainta. Cred intr-o revenire la Dumnezeu a tuturor oamenilor, idee care a ademenit si pe unii teologi crestini.
Iudaismul
Invierea mortilor, doctrina fundamentala in credinta biblica, este considerata irationala de iudaismul modern (doctrina saducheilor). Saducheii erau politicienii tari. Ei nu aveau interes pentru dogmele religioase, respingeau credinta intr-o rasplata de dupa moarte, cum sustineau fariseii („Istoria universala a poprului evreu” – pag. 245). Cred in predestinatie. Conform credintei lor, cei circumcisi sunt asigurati de viata vesnica. Prin pronuntarea unei rugaciuni (kadis) de catre fiul sau vaduva mortului, scapa sufletul defunctului de condamnare.
Din succinta trecere in revista (necritica) am descoperit credinte, practici si ritualuri care corespund gandirii si practicii antice si moderne. Ideea care le strabate este ca sufletul omului este nemuritor. Lumea insa nu se opreste aici – doar la popoarele enumerate. Conceptia pagana a fost rasturnata si chiar desfiintata pe intinse regiuni ale pamantului si inlocuita cu o gandire moral-spirituala mai inalta, revolutionara.
E randul Crestinismului
Ce va face crestinismul cu nebiblica teorie a nemuririi sufletului? O va pune la arhiva erorilor umane, o va trata ca pe una dintre armele diavolului sau ii va da o mantie crestina? Ceea ce deosebeste crestinismul de celelalte culturi si conceptii este un mormant gol. Intemeietorul crestinismului, Domnul Hristos, a inviat din morti. Care este mesajul si conceptia teologilor crestini despre suflet si destinul omului? Crestinii sunt foarte diferiti unii de altii, separati in sute de biserici, confesiuni si credinte. Unele doctrine sunt comune. Crestinismul, in general, socoteste sufletul uman o substanta simpla, imateriala, invizibila, distincta de fiintele divinitatii, dar capabila sa se ridice prin virtute si cu ajutorul harului Divin pana la asemanarea cu Dumnezeu. Conform doctrinei crestine, sufletul omului este nemuritor, si la moarte se desparte de corp devenind o entitate independenta care continua sa traiasca. Deoarece omul a fost creat dupa asemanarea lui Dumnezeu, sufletul este nemuritor (este suflare divina). Eliberat de corp sufletul este constient de sine, poate intelege mai bine pe semenii ramasi pe Pamant, poate sa sufere, sa se pocaiasca, sa ispaseasca pacatele, sa se deplaseze cu usurinta cu viteze nebanuite. Escatologia crestina este diferita de a celorlalte culturi. Raiul reprezinta viata perfecta, plenitudinea, prezenta lui Dumnezeu, fericirea suprema si vesnica, iar iadul inseamna suferinta cumplita a indepartarii de Dumnezeu, a izolarii de vesnicie. Problema escatologica, destinul sufetului, conceptia despre viata viitoare este vazuta diferentiat.
- Biserica Romano – Catolica crede ca dupa moarte sufletul este trimis pentru rasplata in rai, purgatoriu sau iad. Raiul – este destinat fericirii vesnice a celor drepti, iadul –chinurilor vesnice, purgatoriul – locul unde sufletele se purifica prin suferintele la care sunt supuse, urmand ca apoi sa obtina deptul de a ajunge in rai. In purgatoriu oamenii nu au nevoie de sangele Mantuitorului pentru a se curati, suferintele proprii fiind de ajuns. Asadar oamenii se mantuiesc prin eforturi personale.
- Biserica Ortodoxa crede numai in rai pentru cei buni si iad pentru cei rai. Sufletul care merge spre iad trebuie sa plateasca trecerea peste 24 de vami pazite de 24 de sfinti, ultima fiind poarta raiului – ale carei chei le detine Sfantul Petru. In iadul ortodox sunt chinuri vesnice. Cei nelegiuiti au fost victimele lui Satana pe Pamant, si acum au din nou parte de chinuri administrate de el si demonii lui - si toate acestea se petrec sub guvernarea lui Dumnezeu.
- Bisericile Protestante si Neoprotestante (Evanghelica, Baptista, Penticostala, etc.)
Va urma
