Starea omului in moarte (3)

De: Ioan Dinu

Tema 3

Caracterul lui Dumnezeu

Theologia populara sustine ca la moarte sufletele oamenilor buni sunt trimise in rai pentru bucurie vesnica, iar sufletele celor rai sunt trimise in iad, sa sufere vesnic. Cine este autorul acestei decizi? Evident, Dumnezeu. Dece trebuie sa se chinuiasca sufletele vesnic? Este vina lor asa de mare pentru ca sufletul este nemuritor si nu poate sa moara.  Se contureaza imaginea unui Dumnezeu crud  “mai ingrozitor, mai razbunator si sadic decat poate sa-si imagineze mintea omeneasca”. Vedeti unde conduce nefericita teorie a nemuririi sufletului? Scopul urmarit prin lansarea la inceput a teoriei : “hotarat ca nu veti muri” a fost pentru ca imaginea lui Dumnezeu sa fie denaturata si gresit inteleasa, pentru ca oamenii sa se teama, sa se ingrozeasca, sa-L ocoleasca. Daca vom constata ca suferintele iadului vor fii vesnice, Dumnezeu va ramane sub acuzare si caracterul Sau pus la indoiala. Daca insa vom descoperi ca lucrurile stau altfel, cum defapt este, adevarul va triumfa.

Demonstratia caracterului lui Dumnezeu

Biblia il recomanda pe Dumnezeu ca fiind sfant, drept, bun,vesnic, desavarsit, imutabil, iubitor.
1. Petru 1:15; Psalm 136:1; Iacob 1:17 u.p.; Maleahi 3:6; Matei 5:48; Ioan 3:16
Caracterul Sau este inscris in legea Sa morala care la randul ei este sfanta,dreapta si buna, vesnica, desavarsita, imutabila, promoveaza iubirea.
Rom. 7:12; Matei 22:37-40; Matei 5:17; 1. Petru 1:25; Psalm 119:89 ; 19:7
Legea morala este o lege a iubirii fata de Dumnezeu si fata de aproapele ( Rom. 5:8). Golgota, momentul iubirii lui Dumnezeu pentru omenire pacatoasa.

Foc vesnic
Context si semnificatie

Iuda 7 – Vesnic in efecte si urmari si nu in realitate. Cand focul si-a sfarsit misiunea totul s-a incheiat. Efecte vesnice – nu ardere vesnica.  Luca 16

Intrebari care cer un raspuns

1. Talharul de pe cruce nu a mers cu Domnul in rai in ziua in care a murit?
Biblia raspunde: Nu – Pentru ca nici Mantuitorul nu a mers la cer in aceeasi zi. Ioan 20:17: “Nu ma tinea caci inca nu M-am suit la Tatal Meu!”
Semnele de punctuatie ale Bibliei au fost adaugate. In traducerea romaneasca de Cornilescu, a textului din Luca 23:43, virgula care in unele traduceri exista a fost inlocuita cu particula “CA”. Aceasta particula, precum si virgula, daca nu sunt asezate
corect, schimba intelesul.propozitiei. Astfel, asezand punctuatia in mod corect, obtinem: “Adevarat iti spun tie astazi, vei fii cu mine in rai.” Imparatia Domnului Hristos va fii intemeiata la revenirea Sa ( Matei 25:31) si toti dreptii din toate veacurile, vor intra in ea in momentul acela, si nici decum la moarte.

2. Vorbeste Biblia de suflet nemuritor sau de nemurirea sufletului?
Dumnezeu nu vorbeste – Satana insa da.

3. La moarte corpul este dus in tarina. Suflarea ( duhul) este dusa la Dumnezeu, dar sufletul unde merge?
Biblia raspunde: el inceteaza sa mai existe, deoarece este combinatia a doua elemente: Trupul + suflare de viata = o fiinta vie, un suflet. Ramine suflet atata timp cat schema de mai sus este viabila.

4. Expresia “nu va muri niciodata” (Ioan 11:26) are vreo aplicatie?
Da. Biblia numeste prima moarte un somn. Din acest somn ( moarte) exista sansa de inviere, si deci sansa de salvare. Dar din moartea a doua nu mai exista inviere.Apoc. 2:11; 21:8. Asadar textul are suna cam asa: “Cel ce crede in Mine, chiar daca va trece prin somnul mortii, totusi,are sansa de a nu muri de a doua moarte, nu va fii pierdut”.

5. In 1. Petru 4:6 se spune ca Evanghelia a fost vestita si celor morti. Cum?
Sensul acestui text este: Evanghelia a fost vestita celor ce acum sunt morti. In prezent ei sunt morti, dar evanghelia le-a fost predicata in timp ce erau inca in viata.

6.  Strigatele sufletelor de sub altar din Apoc. 6:9-10 nu arata ca sufletul este nemuritor?
Biblia raspunde: Nu. Acest strigat a fost simbolic, precum strigatul sangelui lui Abel – Gen. 4:10. Aici cuvantul “suflet” inseamna oameni sau fiinte vii, care au fost ucise pentru credinta lor. Nimeni nu poate crede, ca sufletele care mor, sunt asezate in sens literar sub altar, nimeni nu poate crede ca cei drepti cer ca Dumnezeu sa pedepseasca pe dusmanii lor. Ci din contra, nici Domnul Hristos n-a facut-o. Luca 23:34.

7. Domnul a predicat sufletelor pierdute din iad?
Pasajul din 1. Petru 3:18-20 cu expresia “ duhul din inchisoare”, se refera la oamenii a caror viata, suflet, sunt inca in sclavia diavolului si a pacatului. Psalm 142:7 ; Is. 42:6-7; 61:1; Luca 4:18.

8. Dar pilda saracului Lazar cu bogatul? Luca 16:19-31
Poate ca nici un pasaj biblic nu a fost atat de discutat ca aceasta istorisire pe care Domnul Hristos a adresat-o fariseilor. Trebuie totusi clarificat, daca Domnul S-a referit aici la un caz real sau a spus o parabola. Multi teologi considera ca istorisirea trebuie luata literar. Aceasta opinie genereaza mari dificultati de intelegere ( hermeneutice):

• Sufletul dupa moarte ar fii inzestrat cu ochi, limba, degete – ceea ce nu sunt deloc inzestrari ale unui suflet descorporat, ci organe ale corpului uman.Ar avea (ar exista) capacitatea de negociere si mediere
   
• In cazul unei intelegeri literare cerul si iadul ar fii destul de aproape unul de altul, astfel incat sufletele pot intretine convorbiri, pot sa se recunoasca. Oare asa arata mult promisa fericire vesnica. Din descriere, raiul apare ca un fel de etaj, la subsol aflandu-se iadul, caci Abraam si Lazar au fost vazuti numai cand “ bogatul si-a ridicat ochii in sus”.
   
• Cat de mare ar putea fii prapastia intre rai si iad pentru niste suflete lipsite de corp, pentru a fii traversata, si cat de ingusta incat sa poata comunica prin viu grai? Insemana ca sufletele nu sunt inzestrate supranatural asa cum sustine teologia populara. Ele sunt extrem de limitate. Apoi, poate exista limite in rai?
   
• Personajul principal in aceasta ilustratie este Abraam, nu Dumnezeu. Lazar nu a fost dus in prezenta  lui Dumnezeu  ci in sanul lui Abraam.
   
• Dand valoare literara acestei istorisiri, cum ca oamenii ar primii rasplata imediat dupa moarte, am face ca Domnul sa se contrazica. Matei 25:31-41 – “Atunci imparatul va zice … La venirea Fiului omului in slava Sa”.

Semnificatia parabolei

Spre sfarsitul misiunii Sale pamantesti, Hristos a enuntat un grup special de parabole. La sfarsitul expunerii, Domnul a accentuat alt mare adevar, si anume nevoia de a fii pregatit pentru ceasul mortii. Pentru aceasta a spus parabola cu bogatul si saracul Lazar, aratand ca bogatia poate fii o bariera pentru mantuire iar pe dealta parte bogatia nu poate cumapra mantuirea. Omnul bogat nu este descris ca facand fapte reprobabile ci doar ducea o viata de huzur. Evreii credeau ca bogatia era un semn al binecuvantarii lui Dumnezeu, si deci, bogatul astepta sa intre in imparatia lui Dumnezeu. Saracia era un semn al disgratiei lui Dumnezeu. In parabola, bogatul sfarseste in iad, iar saracul in rai. Isus contrariaza asteptarile fariseilor.  Dupa cum se stie, si teologii admit aceasta: Nu se pot cladii doctrine pe parabole sau alegorii. Prapastia din parabola scoate in evidenta faptul ca moartea aduce o separare definitiva intre cei buni si cei rai, intre cei in viata si cei fara. Orice s-ar face ( pomeni, parastase) orice s-ar inventa (purgatoriu, penitentele), prapastia nu mai poate fii trecuta. Parabola demonstreaza ca timpul prielnic pregatirii  este cel inainte de moarte.
In parabola se face aluzie la Moise si prooroci. Aici Domnul exprima inestimabila valoare a Cuvantului Sau care sa calauzeasca viata celor vii. In literatura iudaica precum si in traditia curenta a poporului iudeu, sunt prezente concepte despre sanul lui Abraam ca fiind locul fericit unde merg sfintii la moarte precum si locul celor blestemati si chinuiti. Acum e clar ca, Mantuitorul la enuntarea acestei parabole, a intampinat pe ascultatori pe terenul credintei lor. El a conceput parabola incadrand-o in parerile lor preconcepute.  Concluzia reala a parabolei este ca daca fariseii respingeau invataturile Cuvantului lui Dumnezeu referitoare la mantuire, atunci ar fii respins chiar si o astfel de minune supranaturala precum invierea din morti ( Ghid de studii biblice – Doctrine comparate – Mark Finley pag. 65-66).

Va urma