Sabatul
De: Virgil Peicu
„Daca îti vei opri picioarul în ziua Sabatului, ca sa nu-ti faci gusturile tale în ziua Mea cea sfânta; daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-l vei cinsti, neurmând caile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale si nededându-te la flecarii, atunci te vei putea desfata în Domnul, si Eu te voi sui pe înaltimile tarii, te voi face sa te bucuri de mostenirea tatalui tau Iacov; caci gura Domnului a vorbit.” Is.58,13.14
Într-o sala rece si austera, un anchetator privea uimit si contrariat la un arestat care-si scria linistit si fara sovaire declaratia de credinta. Urmarea cum se nasteau rândurile pe coala alba, într-o cadenta de scrisoare parinteasca. Brusc anchetatorul l-a oprit întrebându-l:
– Nu înteleg, de ce tineti voi cu tot dinadinsul sa deosebiti ziua sâmbetei de celelalte?
– O, nu domnule anchetator, nu noi deosebim ziua sâmbatei, ci ea ne deosebeste pe noi. Securistul tacu un timp si puse iarasi întrebarea:
– Dar, ce gasiti în Sabat, de sacrificati atât de mult pentru respectarea lui? Arestatul îl privi linistit si raspunse gânditor:
– Ce pierdem în cele sase zile lucratoare, recâstigam în Sabat. Ba… mai mult de atât, primim fara masura binecuvântarea.
Este un lucru cunoscut ca cele mai mari bucurii ale vietii umane nu vin din posesia lucrurilor sau a banilor, ci ele izvorasc din legaturile de partasie cu familia, cu prietenii si cu Dumnezeu. Tot mai multi oameni se întreaba unde si când vor putea gasi linistea interioara si puterea spirituala pentru a face fata avalansei de tensiuni si stres din zilele noastre.
Pentru a raspunde acestor întrebari, sa ne întoarcem la începuturile Genezei, când Dumnezeu dupa sase zile de lucru, a creat a saptea zi si a facut din ea un „sabat”, pe care l-a oferit omului ca dar. Odihnindu-se în a saptea zi, asa cum ne arata Scriptura, Dumnezeu a stabilit, o porunca, un obicei si a dat un exemplu pentru, ca si omul sa faca la fel.
Mântuitorul a precizat ca „sabatul a fost facut pentru om”, (Marcu 2,27) ceea ce înseamna ca sabatul este o necesitate fizico-spirituala. Este o nevoie a noastra, ca si aerul pe care-l respiram, hrana pe care o mâncam sau ca apa pe care o bem. Toate acestea au fost facute pentru noi, ca sa avem partasie cu Domnul. Tragedia vine din faptul ca oamenii sunt prea ocupati ca sa aiba timp pentru partasia spirituala cu Domnul lor.
Cred ca si dumneavoastra, ca si mine, simtiti o despovarare sufleteasca, o golire de stres, atunci când vineri seara, ne dedicam Sabatului si intram în partasie spirituala cu Isus si biserica Sa. De asemenea, sâmbata seara, dupa Sabat se strâng apasarile ca norii pe cerul în furtuna. Ce miracol ne despovareaza pe parcursul sâmbetei?
Mark Finley spunea: „Sabatul este raspunsul lui Dumnezeu pentru ritmul epuizant în care traim. Este remediul lui Dumnezeu pentru neîncetata truda care îl mâna pe omul modern. Este o invitatie a Creatorului, de a ne odihni mintile obosite si corpurile epuizate, prin partasia cu El si fratietatea.”
„Dar ziua a saptea este odihna…” aceasta înseamna întreruperea activitatii zilnice de uzura fizica si psihica, si intervine o pauza dedicata facultatilor spirituale si partasiei prin comuniune cu Dumnezeu.
Biologii spun ca pazirea cu strictete a zilei de odihna saptamânala are harul de a prelungi viata cu 15%.
Din Sabat vine aceasta înnoire de viata, deoarece el nu e ca o sarbatoare nationala, sau ca o zi cultica a unei religii oarecare. Sabatul este proprietate divina, pusa de o parte de Dumnezeu. Marcu 2,28: „Hristos este Domn – Proprietar al Sabatului.”
„Odihna de Sabat” are sensul bucuriei simtite asupra unei lucrari reusite si de multumire launtrica. „… atunci te vei desfata în Domnul…”
Sabatul este o chemare, la a petrece un timp cu familiile noastre. Uneori, în timpul saptamânii membrii familiei abia se pot vedea unii cu altii. Nu e timp pentru partasie între parinti si copii. Parintii vorbesc prea putin între ei. Ori stim cu totii ca partasia si comunicarea spirituala, este sufletul familiei. Iar când într-un organism, piere sufletul acolo se instaleaza moartea. De aceea Domnul a oferit Sabatul ca mijloc de regenerare.
Parintii trebuie sa petreaca o mare parte din Sabat cu copiii lor… Trebuie sa existe o consacrare deosebita a familiei fata de Dumnezeu în ziua sfânta!” (E.G.W. Sfaturi pentru biserica, pag. 334)
Îmi amintesc din perioada copilariei, momente de neuitat legate de Sabat. Vara, câmpiile Teleormanului, zaceau sub lanurile grele de grâu. Soarele sudului ardea, cum o facea de obicei în „luna lui cuptor”. Familiile adventiste unite câte doua-trei într-o grupa, mergeau pe câmp la secerat si toata perioada de doua-patru saptamâni nu mai coborau în sat. Vinerea, oricât ar fi fost de prielnica pentru strâns grâul, spre seara, când soarele mai avea de coborât, cale de doua „prajini”, toata familia înceta lucrul. Acolo, pe câmp, la umbra stogurilor de grâu se adunau si înaltau cântarile Sionului. Se opreau în loc „filistenii” si ascultau cântarile sperantei advente. Erau minunate acele Sabate, le asteptam cu mare placere… Familiile unite – cercetau Cuvântul Domnului, iar noi copiii eram uimiti cât de frumos era Sabatul, acolo în natura unde a fost prima data zamislit de Domnul. N-am uitat, cât de atenti erau parintii nostri cu hotarele si standardele sabatului, în ciuda conditiilor mai putin prielnice. Nu mi s-a sters din suflet si memorie, amintirea despre bucuria si grija lor, ca ce e „sfânt”, „sfânt” sa fie pastrat. Ramâne o mirare pentru mine, cum ne faceau ei partasi la bucuria sabatului, tinându-ne departe de centrele de atractie vinovata ale lumii! Partasia acelor sabate ne-a dat rezistenta prin decenii.
În sabat, Dumnezeu se daruieste pe Sine omului si omul se daruieste pe sine lui Dumnezeu. Pe lânga comemorare se realizeaza o partasie sfintitoare.
Primul Sabat a fost sfintit de Dumnezeu, celelalte de om. Cum poate sfinti omul Sabatul? În primul rând sa deosebeasca ziua de odihna, de celelalte zile ale omului. Nedeosebirea este calcarea Legii lui Dumnezeu. Omul nu poate schimba ordinatiunea Sabatului, ci este invitat doar sa accepte. Pretentia absurda a unor crestini de a impune lui Dumnezeu o alta alternativa a zilei de odihna, decât cea rânduita de El, este o revolta, o refuzare a lui Isus.
Când Dumnezeu ne cere sa sfintim Sabatul ne cere sa-i respectam hotarele, sa respectam continutul spiritual si de partasie frateasca. Orice alta alternativa cu privire la modul de sfintire si respectare a Sabatului, alta decât cea biblica, este idolatrie.
Adevaratele origini ale serviciului divin de Sabat în literatura scrisa, le avem de la evrei prin Biblie. Importanta majora a slujbei iudaice de seara se concentra în serviciul divin de deschidere si închidere a sabatului, desfasurat în familie sau în comunitate (habura). Aceste slujbe au fost respectate de Isus si de apostoli.
Salutarea Sabatului era slujba introductiva de vineri seara. Desfasurarea rugaciunii de seara pentru deschiderea Sabatului, avea loc în conditii private – în familie. Ea era precedata de o activitate de pregatire deosebita: curatirea si împodobirea casei, îmbaierea, îmbracarea cu haine de sarbatoare si asezarea unei mese deosebite.
În timp ce pregatirea pentru Sabat se face pe tot parcursul saptamânii, vinerea trebuie sa fie ziua speciala de pregatire.
Vinerea trebuie terminat tot ce este de facut pentru Sabat. Vedeti daca toate hainele sunt pregatite si daca s-a gatit tot ce era de gatit. Pantofii sa fie facuti cu crema si baia facuta. Este posibil sa se faca aceste lucruri. Daca va faceti o regula din aceasta, puteti face acest lucru. Înainte de apusul soarelui toate lucrurile vremelnice trebuie lasate deoparte si toate scrierile lumesti trebuie luate de la vedere. Parinti, explicati copiilor vostri ce faceti voi si puneti-i sa va ajute în pregatirea pentru tinerea Sabatului potrivit cu porunca.
Trebuie sa tinem cu gelozie la momentele de început si de sfârsit ale Sabatului. Nu uitati ca fiecare moment este un timp sfânt, sacru. Oriunde este cu putinta, angajatilor trebuie sa le fie lasate libere orele de vineri de la prânz pâna la începutul Sabatului. Lasati-le timp de pregatire, pentru ca ei sa poata întâmpina ziua Domnului linistiti. Nu veti suferi nici o pierdere în cele lumesti.”
„Înainte de apusul soarelui, membrii familiei sa se adune pentru a citi Cuvântul lui Dumnezeu, a cânta si a se ruga. Este nevoie în acest punct în care multi sunt neglijenti.
Când soarele apune la încheierea Sabatului, glasul rugaciunii si imnul de lauda sa marcheze încheierea orelor sfinte si invitati prezenta lui Dumnezeu de-a lungul saptamânii pline de griji si truda. Dumnezeu spune: ‘Caci voi cinsti pe cine Ma cinsteste.’ 1 Samuel 2,30…” (E.G.W. Sfaturi pentru biserica, pag. 334)
Luca 2,49: „Oare nu stiati ca trebuie sa fiu în Casa Tatalui Meu?” În Casa Tatalui, trebuie sa fie copiii lui Dumnezeu, în Sabat…
În Casa de Rugaciune, Dumnezeu binecuvânteaza pe copiii Sai, în fiecare Sabat, facându-i partasi vietii, dându-le viata Sa, oferindu-Se pe Sine.
Prima conditie în sfintirea Sabatului este: „Sase zile vei lucra si-ti vei face tot lucrul tau…”
Repausul sabatic sa nu fie deranjat de sentimentul unor datorii neîmplinite. Sabatul va fi lipsit de bucurie, daca am fi dominati de griji si lucruri neterminate. Partasia Sabatului este întinata, de sunetul strident al telefoanelor, sau aparitia unor soli, ce cauta pe credinciosi prin biserici pentru treburile celor sase zile.
Nici o datorie care tine de cele sase zile de lucru nu va fi lasata pentru Sabat. În timpul saptamânii, puterile noastre nu vor fi atât de epuizate în lucrul vremelnic, sa fim prea istoviti ca sa-L putem sluji, datorita somnului.
Mai exista si o alta lucrare careia trebuie sa i se acorde atentie în ziua de pregatire. In aceasta zi, toate divergentele dintre frati, fie ca este vorba de familie sau biserica, trebuie rezolvate. Orice amaraciune, mânie si rautate trebuie izgonite din suflet. într-un spirit umil, „marturisiti-va greselile unii altora si rugati-va unii pentru altii, ca sa puteti fi vindecati". (Iacov 5,16).
„…Nimic din ceea ce în ochii cerului ar putea fi considerat ca încalcare a Sabatului cel sfânt nu trebuie lasat nespus sau nefacut, pentru a fi spus sau facut în Sabat. Dumnezeu cere nu doar ca noi sa ne abtinem de la lucrul fizic în Sabat, ci si ca mintea sa se concentreze asupra subiectelor sacre. Porunca a patra este calcata de fapt prin discutii despre cele lumesti sau prin discutii usuratice, triviale. A vorbi despre orice si tot ce ne trece prin minte înseamna a fi legati de cele vremelnice. Orice deviere de la ceea ce este bine ne aduce în robie si condamnare. Sabatul are un caracter mult mai sacru decât îi este acordat de catre multi pazitori declarati ai lui. Domnul a fost mult dezonorat de cei care nu au tinut Sabatul potrivit poruncii, nici în ce priveste litera, nici în ce priveste spiritul. El cheama la reforma în pazirea Sabatului…”
Stim ca exista diferite surse de bucurie si partasie spirituala, dar toate acestea le descoperim în ceea ce ne ofera Sabatul. În conditiile lumii moderne, ale unei societati secularizate, ceea ce ofera Sabatul constituie conditie de supravietuire si crestere spirituala.
Întrebari pentru discutie:
1. În conditiile vietii moderne, credeti ca mai este asa de important, sa observi hotarele Sabatului dupa modelul iudaic si al primilor crestini?
2. Descopera metode de a face din Ziua Domnului – Sabatul, si ziua familiei.
3. Cum crezi ca partasia de Sabat ar putea deveni o solutie pentru problemele omului contemporan?
