Cine a schimbat Sabatul?
"Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti." Exodul 20: 8
Fapte in general admise
1. Sabatul, ziua a saptea, a fost intemeiata din prima saptamana biblica, Gen. 2:1-3;
2. Acest Sabat, pentru acelasi motiv a fost impus si prin Decalog, Exod 20:8-11;
3. Aceiasi zi a fost tinuta de Isus si de ucenicii Sai;
4. Contra celor aratate mai sus, marea majoritate a celor ce se numesc ca sunt crestini, serbeaza cu deosebita devotiune Duminica, prima zi a saptamanii;
5. Inca nu s-a rezolvat problema care zi a saptamanii este Sabatul, si ca dimpotriva aceasta agita fara incetare orasele, statele si corpurile legiuitoare nationale;
6. Aceste chestiuni au facut ca multe mii de oameni sinceri sa cerceteze din nou dovezile pe care se intemeiaza tinerea Sabatului si a Duminicii; de aici rezulta urmatoarele intrebari:
“Cine a schimbat Sabatul?”
“Nu a fost el schimbat de Hristos la rastignirea si invierea Sa?”
“Nu au schimbat apostolii Sabatul?”
“Prin ce putere a fost el schimbat?”
La aceste intrebari vom raspunde, luand dovezi din Biblie si din izvoarele istorice vrednice de incredere. Lucrurile pe care Scriptura ni le descopera, vor fi primite de orice crestin sincer.
O moneda falsa, nu este adevarata pentru ca mai multi ani dea-randul a fost considerate ca veritabila de catre oameni onesti; si cel care continua sa tina in circulatie asemenea monezi, va fi considerat ca dusman al stapanirilor si al legilor, de indata ce cunoaste ca acestea erau false. Nici ratacirea nu este o ratacire mai mica, fiind ca a fost considerate ca adevar de generatiile bune din trecut. Ce zice Biblia? Sa intrebam:
1. Ce au spus profetii despre atitudinea pe care Hristos o va lua fatza de legea din care Sabatul este o parte?
2. Cum au fost implinite aceste profetii de Hristos in invatatura si exemplul Sau?
1. Ce au spus Profetii?
1. Prin Moise Dumnezeu a declarat despre Hristos: “Le voi ridica din mijlocul lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele in gura Lui, si el va spune tot ce-i voi porunci Eu. Si daca cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune El in numele Meu, Eu ii voi cere socoteala.” Deuteronomul 18:18,19
2. Domnul ne spune prin Isaia cum Isus Hristos va implini legea Lui. “Domnul a voit pentru dreptatea Lui sa vesteasca o lege mare si minunata.” Isaia 42:21.
Ca aceasta se refera la Hristos se vede in versetul 19.
3. Duhul Domnului Hristos a vorbit prin prooroci (1 Petru 1:10,11). Hristos, prin Spiritul Sau vorbeste prin David Marele Sau strabun, despre Sine si despre venirea Sa intaia oara: “…Iata-ma ca vin! In sulul cartii este scris despre Mine – vreau sa fac voia Ta Dumnezeule, si legea Ta este in fundul inimii Mele.” Psalm 40:7,8.
In Evrei 10:5-7, acest loc din Scriptura este aplicat direct la Hristos.
2. Invatatura si exemplul lui Hristos
1. Domnul nostru cu gura Sa a declarat iara si iara, ca El n-a venit sa dea o lege noua, ci sa invete voia lui Dumnezeu, sau legea Sa. Retineti urmatoarele, printre multe altele: “Caci Eu n-am vorbit de la Mine insumi, ci Tatal M-a trimis, El insusi Mi-a poruncit ce trebuie sa spun si cum trebuie sa vorbesc.” Ioan 12:49. Vezi si Ioan 8:28; 7:16,17.
2. Sapte secole inainte ca Fiul lui Dumnezeu sa fie descoperit in trup, s-a prezis ca prin El Tatal va “preamari legea si o va face glorioasa.” Isaia 42:21. De aceea ascultati-L: “Sa nu credeti ca am venit sa stric, ci am venit sa implinesc. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile. Asa ca ori cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, si va invata pe oameni asa, va fi chemat cel mai mic in Imparatia cerurilor; dar oricine le va pazi, si va invata pe altii sa le pazeasca, va fi chemat mare in Imparatia cerurilor.” Matei 5:17-19.
Este greu de vazut cum s-ar fi putut spune lucrul acesta mai cu putere. Fiul lui Dumnezeu n-a venit sa desfiinteze legea, ci ca sa o implineasca. Sa implinesti o lege, este sa o asculti cu desavarsire. Vezi Galateni 6:2. El merge si mai departe. El declara in limbajul cel mai clar posibil ca El n-a venit sa schimbe sau sa stearga o iota, sau yod, cea mai mica litera din alfabetul evreu, sau o cirta, care este un mic punct care slujeste la deosebirea unei litere de alta.
Desigur ca porunca a patra care declara ca, ziua a saptea este “Sabatul Domnului Dumnezeului Tau” si da motive pentru aceasta, nu se putea schimba, pentru a se citi: “Prima zi este Sabatul”. Intaia zi a saptamanii in insasi natura cazului nu putea fi ziua de odihna a Domnului, pentru ca Creatorul niciodata nu s-a odihnit in aceasta zi.
In Luca 16:17, Isus arata imposibilitatea de a se schimba aceasta lege. “Mai usor va trece cerul si pamantul decat sa se piarda o litera din lege.” Pentru ca cerul si pamantul pot sa treaca si Dumnezeu este in stare sa creeze alt pamant si alt cer in locul lor, fara sa schimbe ceva din Dumnezeirea Sa, daca legea Sa ar cadea, sau s-ar arata imperfecta, guvernarea Sa ar fi acuzata si chiar integritatea caracterului Sau ar fi sfarmata. Pentru ca poruncile Sale sunt o expresie a caracterului Sau neprihanit (Psalm 119:172) si “neprihanirea Lui nu va avea sfarsit.” Isaia 51:6.
Hristos mai departe ne arata cat de departe se intinde aceasta lege. Dreptatea ei nu se extinde numai la manifestarea faptei, ci chiar si asupra motivelor din inima, care cauzeaza savarsirea faptei, asa ca nutrirea urii este o calcare a poruncii a sasea, nutrirea poftei este calcarea poruncii a saptea. Matei 5:20-22, 27, 28. In adevar El a preamarit legea si a facut-o sa fie mareata.”
3. El a venit sa faca voia lui Dumnezeu; legea lui Dumnezeu era in inima Sa. A tinut El legea? Ascultati-L: “Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui.” Ioan 15:10. A venit in Nazaret, unde fusese crescut: “si dupa obiceiul Sau, in ziua Sabatului, a intrat in sinagoga. S-a sculat sa citeasca.” Luca 4:16.
Cand I s-a reprosat de catre farisei ca ar calca Sabatul vindecand pe bolnavi, El S-a aparat printr-un apel la practica lor proprie si a incheiat zicand: “De aceea este ingaduit a face binele in zilele de Sabat.” “Ingaduit” inseamna, ca e asa cum cere legea. Lucrarea Sa deci era potrivita legii Sabatului, poruncii a patra si este o dovada pozitiva ca El a tinut Sabatul potrivit legii.
4. Hristos a murit pentru a salva pe oameni din pacat. Matei 1:21; Tit 2:14. Dar “pacatul este calcarea legii.” 1 Ioan 3:4. Hristos de aceea a murit pentru a salva pe oameni de la calcarea legii. Legea era asa de sfanta, incat a cerut moartea Fiului lui Dumnezeu pentru a salva pe om de penalitatea legii. Legea a fost sfintita. Legea a fost onorata inainte de moartea pe cruce a Mielului fara de prihana a lui Dumnezeu, care a murit pentru ca oamenii sa traiasca si traind sa poata prin credinta sa dea ascultare la legea lui Dumnezeu. Aceasta a facut Domnul cu legea prin invatatura, viata si moartea Sa; El a preamarit legea si-a facut-o sa fie mareata.
Despre urmasii lui Hristos se zice ca ei “s-au odihnit in ziua Sabatului dupa lege.” Luca 23:56.
“Daca impliniti legea imparateasca, potrivit Scripturii: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, bine faceti. Dar daca aveti in vedere fatza omului, faceti un pacat, si sunteti osanditi de lege ca niste calcatori de lege. Caci, cine pazeste toata legea, si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate. Caci Cel ce a zis: “Sa nu preacurvesti”, a zis si: “Sa nu ucizi”. Acum, daca nu preacurvesti, dar ucizi, te faci calcator al Legii. Sa vorbesti si sa lucrati ca niste oameni care au sa fie judecati dupa o lege a slobozeniei.” Iacov 2:8-12. Vezi si Romani 3:31; 8:4-7; Psalm 119:97,98; 1 Ioan 5:3.
Din cele de mai sus (si mult mai multe marturii ar putea fi date), este clar vazut ca atat Hristos cat si ucenicii Sai n-au desfiintat legea lui Dumnezeu, sau vreo parte din ea. Ei au sustinut integritatea ei. Hristos, marele si singurul nostru exemplu, a tinut-o, iar noua ni se porunceste sa-L urmam (Ioan 21:22), sa umblam cum a umblat El. Ioan 2:6.
I. Prezicerea crimei si a criminalului
Sabatul n’a fost nici odata schimbat de vreo autoritate divina. El ramane pentru totdeauna acelasi. Cine a cautat sa faca schimbarea din ziua a saptea in ziua intai a saptamanii? Ne descopera Sfanta Scriptura lucrul acesta? Da, in chipul cel mai clar. Cu mult in urma, vreo 5 secole inainte de Hristos profetul Daniel arata puterea care-si va pune in gand sa puna mana pe legea lui Iehova. Noi deasemeni avem marturisirea pe care o face puterea insasi ca a facut astfel de fapte. Observati dovada:
1. Daniel profetul a prezis: “El va rosti vorbe de hula impotriva Celui Prea Inalt, va asupri pe sfiinti Celui Prea Inalt si se va incumeta sa schimbe vremile si legea; si sfintii vor fi dati in mainile Lui timp de o vreme, doua vremi si o jumatate de vreme.” Daniel 7:25
Aici sunt date trei puncte de identificare: (1) Va vorbi vorbe de hula impotriva Celui Prea Inalt; (2) va urmari pe sfintii Celui Prea Inalt; (3) se va incumeta sa schimbe legea si timpul, desigur ale Celui Prea Inalt. Noi avem loc sa tratam numai specificarea a treia. “Legea” despre care aceasta putere “cugeta” sa o schimbe, nu se refera la legea omeneasca pe care ori ce stapanire omeneasca are puterea sa o schimbe in propriile ei limite, dar aici este vorba de o lege pe care aceasta putere nu o poate schimba in realitate, ci numai sa se incumete sa o schimbe. Aceasta trebuie sa fie legea lui Dumnezeu. Unele traduceri zic: “El se va crede in stare” sa faca aceasta. Se va incumeta sa schimbe legea si timpul hotarat.
Puterea acestui corn mic se impotriveste, inaltandu-se pe sine mai presus de Dumnezeu, vrand sa schimbe legea pe care Dumnezeu chiar, sau Fiul Sau nu o poate schimba, dar pe care omul nelegiuit se incumeta sa o schimbe.
3. Apostolul Pavel a prezis: “Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip; caci nu va veni ziua aceea inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta, si a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii protivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau de ce este vrednic de inchinare, asa ca se va aseza in templul lui Dumnezeu (sau biserica, 1 Corinteni 3:16; Efes. 2:20-22), dandu-se drept Dumnezeu.” 2 Tesaloniceni 2:3,4
Marele cap al Bisericii este Domnul Isus Hristos (Efes. 1:22,23) si legea Bisericii este cuvantul lui Dumnezeu care a venit prin Isus Hristos. Acum singura cale pe care o putere se poate impotrivi lui Dumnezeu este de a decreta legi opuse legii lui Dumnezeu, cerand ascultare de ele. Singura cale prin care se poate ridica peste Dumnezeu este sa pretinda ca legile Sale sa fie ascultate mai mult decat legea lui Dumnezeu. Aceiasi lege promulgata de doua puteri rivale pe acelasi teritoriu va fi o imposibilitate, si nu se va putea vedea nici o deosebire intre aderentii celor doua puteri. Trebuie sa fie o deosebire intre legi, si deaceia aceasta putere trebuie sa caute sa schimbe legea lui Dumnezeu, si aceasta schimbare sau deosebire intre legea lui Dumneze si legea acestei puteri uzurpatore, trebuie sa fie semnul distinctive al impotrivirii fatza de Dumnezeu si al inaltarii sale deasupra Lui.
II. Marturisirea vinei
1. Eusebiu un “parinte” catolic, divinizatorul lui Constantin zice: “Toate lucrurile oricari ar fi ele care erau ca o datorie de implinit in Sabat, noi (Constantin, papa Silvestru si alti episcopi asemanatori) le-am mutat in ziua Domnului” prin care el intelege Duminica.
2. “Catechismul doctrinal” pag. 101, 174, 351-355, ne ofera dovezi ca protestantii nu sunt calauziti de Sfanta Scriptura. Prezentam aici doua astfel de intrebari si raspunsuri.
“Intrebare: Aveti vreo alta cale sa dovediti ca biserica are putere sa instituie sarbatori legale?
Raspuns: Daca n-ar fi avut o astfel de putere, ea nu ar fi putut face fapta cu care se impaca toti oamenii de religie moderni; ea nu ar fi putut introduce serbarea Duminicii, prima zi a saptamani in locul serbarii Sambetei ziua a saptea o schimbare pentru care nu este nici o autoritate scripturistica.
Intrebare: Cand Protestantii savarsesc lucrul obisnuit Sambata sau ziua a saptea a saptamanii, urmeaza ei Scripturii ca singura regula de credinta? – gasesc ei in Cartea Sfanta vreo invoire?
Raspuns: Din contra pentru aceasta practica, ei au numai autoritatea traditiei. In calcarea Sambetei ei violeaza una din poruncile lui Dumnezeu, pe care El nici o data n-a desfiintat-o: “Adu-ti aminte sa sfintesti ziua Sabatului”.
3. Intr-o alta lucrarea catolica, intitulata “O prescurtare a doctrinei crestine”, Biserica Catolica isi asuma puterea sa schimbe legea in felul urmator:
Intrebare: Cum dovedesti ca biserica are putere sa porunceasca ca sarbatori si zile sfinte?
Raspuns: Chiar prin faptul schimbarii Sabatului in Duminica, pe care Protestantii o ingaduie; de aceea ei in fond se contrazic tinand Duminica cu strictete si calcand cea mai mare parte din sarbatorile poruncite de aceiasi in biserica.”
4. Mai dam inca o marturisire din isvor Romano-Catolic, si anume o scrisoare a cardinalului Gibbons, adresata Domnului John R. Ashley din Rock Hall, Maryland:
“Resedinta Cardinalului, Baltimore, Maryland.
25 Februarie, 1892
“John R. Ashley, Scumpe Domn,
Raspunzand la prima D-tale intrebare condus de cardinal ca sa raspund scrisorii D-tale, vreau sa spun:
1. “Cine a schimbat Sabatul?”
Raspuns: Sfanta Biserica Catolica.
2. Protestantii urmeaza Biblia sau Biserica Catolica tinand Duminica?
Raspuns: Protestantii urmeaza obiceiul introdus de Sfanta Biserica Catolica.
3. Protestantii se contrazic pe ei insasi tinad Duminica si in acelasi timp marturisesc a fi calauziti numai de Biblie.
Al D-tale, credincios
C.F. Tmomas, Cancelar.
Astfel de marturii pot fi multiplicate in mare masura.
III. Marturii care dovedesc
Aceste declaratii si pretentii ale barbatilor care reprezinta Biserica Romano-Catolica sunt intr-adevar de mare valoare pentru forul opiniei publice si au o mare greutate in hotararea vinei celui acuzat, indeosebi ca marturisirea lor este libera si de buna voie, data fara vreo presiune, oricare ar fi natura ei. Dar noi nu suntem dependenti de marturisirea vinovatilor pentru a dovedi ca Biserica Romano-Catolica a cautat sa schimbe legea lui Dumnezeu in locul zilei care trebuie sa fie observata ca Sabat, pentru ca marturia istoriei ne dovedeste ca schimbarea s-a facut prin influenta si puterea Bisericii cum a fost prezis de prooroci.
Urmatoarea marturisire istorica nefiind scrisa de scriitori catolici ne arata ca schimbarea s-a facut succesiv, fiind nevoie de secole pentru a se termina si de aceea schimbarea nu putea fi facuta de Hristos sau de ucenicii Sai. Sa retinem deasemeni ca marturia acestui scriitor care urmeaza, nu este al unui pazitor sau prieten al zilei a saptea – Sabatul, ci a Dumincii. Sir Wm. Domville spune:
“Secole din era crestina au trecut, inainte ca Duminica sa fie tinuta ca Sabat. Istoria nu ne da nici o singura dovada sau indiciu ca ea ar fi fost vreodata serbata asa inainte de edictul duminical al lui Constantin in anul 321 d. Hr.” “The Sabath or an Examination of the Six Texts”, pag. 291.
Enciclopedia Chamber la care putem apela in mod sigur ca fiind libera de ori ce prejudecata in favoarea vechiului Sabat, zice:
De nici unul din parinti inainte de secolul al patrulea nu este (intaia zi a saptamanii), numita ca Sabat, nici datoria de a o serba nu este intemeiata de ei pe porunca patra, pe invataturile sau exemplul lui Isus sau al ucenicilor Sai. Fara indoiala, prima lege, fie eclesiastica sau civila prin care serbarea sabaticala a acelei zile e cunoscuta ca randuita, este edictul lui Constantin din anul 321 d. Hr., a carui traducere spune:
“Toti judecatorii, locuitorii oraselor si meseriasii sa se odihneasca in venerabila zi a soarelui; dar la tara barbatii pot in mod liber si legal sa se ocupe de agricultura; deoarece adeseori se intampla ca semanatul graului si plantarea viilor nu pot fi facute cu atata avantaj in orice alta zi, ca nu cumva neglijand ocazia, sa piarda foloasele pe care bunatatea divina le revarsa asupra noastra.”
Dr. Peter Heylyn un istorician al bisericii engleze zice despre folosirea cuvantului “Sabat” de catre scriitorii din biserica primitiva: “Sambata este numita intre ei nu cu un alt nume decat acela pe care l-a avut odinioara, – Sabatul.” Asa ca daca dupa o mie de ani si mai bine intalnim cuvantul “Sabatum” in vreun scriitor sub oricare alt nume, trebuie sa inteleaga nu o alta zi decat “Sambata”. “History of the Sabath”, part 2, chapter 2, section 12.
Neander, marele istorician bisericesc zice: “Dusmania fatza de iudaism, a introdus sarbatorirea deosebita a Duminicii foarte de timpuriu desigur ca in locul Sabatului… Sarbatorirea Duminicii la fel de multe alte sarbatori, a fost intotdeauna o sarbatoare omeneasca si a fost departe de intentia apostolilor de a stabili o porunca divina in aceasta privinta, departe de ei si de prima biserica apotolica sa schimbe legile Sabatului in Duminica.” – “The Hitory of the Christian Religion and Church” Neander p. 186, tradusa de Henry John Rose, B.D. Vezi si prima editie germana Hamburg, 1826, vol. 1, part 2, pag 339.
Biserica Protestanta episcopala zice: “Ziua este acum schimbata din ziua a saptea in ziua intai,… dar deoarece noi nu avem nici o directiva scripturistica, pentru schimbare, tragem concluzia ca s-a facut de catre autoritatea bisericii.” – Explantation of Catechism.
Revista “Christian at Work”, in numarul din 8 Ianuarie 1885, zice: “Alegerea Duminicii in felul acesta, schimband ziua deosebita hotarata in porunca a patra a fost adusa printr-o concurenta succesiva a biserici primitive, si pe aceasta temelie si nu alta sta sabatul crestin ziua intai a saptamanii.”
“Pentru citate mai multe: “The Lord’s Day, the Test of the Ages” p. 83-100; si “Hitory of the Sabbath” de Andrews.
Sa rezumam acum argumentele:
1. Scripturile prezic lucrarea lui Hristos si legaturile Sale fatza de legea divina, atat in invataturile Sale cat si in practica Sa. El a preamarit legea si a facut-o sa fie mareata. Si-a gasit placerea in ea, avand-o in inima Sa.
2. Aceasta s-a implinit in viata si invatatura Sa, dupa cum ne invata scriitorii Noului Testament.
3. Scripturile prezic lucrarea Bisericii Romano-Catolice si legaturile ei cu legea lui Dumnezeu. Pe langa alte insulte, se va incumeta sa schimbe timpurile si legea; deaceea si este numita de Pavel ca “om al pacatului”, care se impotriveste si se inalta pe sine mai presus de tot ce este Dumnezeu.
4. Aceasta s-a implinit de papalitate dupa cum s-a dovedit deajuns prin marturia celor acuzati si marturia concurenta a istoricienilor eminenti, citati aici. Sa invinuim noi pe Hristos si apostolii Sai de crima pe care Cuvantul lui Dumnezeu si marturia Istoriei o pune la usa bisericii Romano-Catolice si pe care aceasta biserica o recunoaste ca fiind a ei proprie?
Acest fapt important ar trebuie sa fie retinut: Noi nu ne bazam credinta sau argumentele noastre asupra acestei chestiuni pe marturia istoriei, ci pe Cuvantul inspirat, si implinirea sa dupa cum a fost dovedita de istoricienii vrednici de incredere.
Scumpe cititor, de care putere sa ascultam? Ce cale sa alegem? Al cui Sabat sa-l tinem? Sa ascultam de cuvantul lui Dumnezeu, sau sa tinem la traditiile omenesti? Sa urmam adevarul sau ratacirea? Sa tinem Sabatul Domnului sau Sabatul impotrivitorului, “omul pacatului”? Prin harul lui Dumnezeu sa ascultam noi de legea lui Dumnezeu, asa cum vine ea de la Dumnezeu (Legiuitorul) si sa tinem Sabatul Biblic? Sau sa ascultam de legea schimbata de papalitate si sa tinem Duminica papala? Mantuitorul zice: “Degeaba Ma cinstesc ei, invatand ca invataturi niste porunci omenesti.” Matei 15:9. “Ferice de cei care tin poruncile Lui, ca sa aiba drept la pomul vietii, si sa intre pe porti in cetate.” Apoc. 22:14.
