Nicusor Ghitescu
Un om de afaceri, cu ocazia mesei de seara, citea cu voce tare urmatoarele cuvinte intr-o scrisoare de la un prieten al familiei: "Si asa boala lui Jack s-a agravat pana ce doctorii au recunoscut ca nu mai pot face nimic pentru el. Cateva saptamani mai tarziu a murit."
– Taticule, ce inseamna cand cineva moare? il intrerupse fetita lui ridicandu-si nasul din farfurie.
Tatal a ezitat sa-i raspunda innecandu-se in lacrimi. Dvs.ce ati fi zis? Cum se strange inima cuiva cand incearca sa explica unui copil realitatea mortii! Totusi, acesta este cel mai obisnuit fapt de pe acest pamant. Moartea nu are in vedere fata omului si ea nu cruta pe nimeni, bun sau rau, sarac sau bogat, batran sau tanar. Ea este dusmanul comun al omenirii, dupa cum spune Biblia in 1 Corinteni , cap. 15, vers. 26.
Ce este moartea? Ne-am nascut ca sa murim? Trebuie ca moartea sa se continue pentru vecie? Ce se intampla cu cei din morminte? Putem sa-i ajutam cu ceva? Putem sa vorbim cu ei? Este vreo speranta dincolo de groapa?
La unele dintre aceste intrebari, vom raspunde in urmatoarele articole de pe site-ul cercetatiscripturile.intercer.net. In capitolul de fata ne vom opri la intrebarea: "Ce se intampla cu cei din mormant?"
In vechime, unele popoare pagane credeau ca sufletul traieste si dupa moarte. Aceasta doctrina o au si Mahomedanii. Altii cred ca sufletele merg, dupa moarte, in cer, in iad sau in vre-un loc intermediar de existenta constienta. Ca sa raspundem la intrebarea: "Ce se intampla cu omul dupa ce moare?", trebuie sa ne indreptam spre Cuvantul lui Dumnezeu si sa aflam mai intai:
a. Cum a fost facut omul?
Biblia ne spune ca: "Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu." (Geneza 2:7)
Din acest raport atat de concis putem scrie ecutia omului: tarana pamantului (trupul neinsufletit) + suflarea de viata de la Dumnezeu = suflet viu sau "fiinta vie".
Notati ca Biblia nu spune ca omul a primit un suflet, ci ea spune ca omul a devenit (s-a facut) un suflet viu. Cand viata de la Dumnezeu a curs si prin firele complexe ale sistemului nervos, plamanii au inceput sa lucree, inima sa bata si toate organele trupului si-au indeplinit functiile lor. Deci, cu "suflarea de viata", omul a devenit un "suflet viu". Atata vreme cat continua sa aiba suflarea de viata, el este o fiinta omeneasca, un suflet viu.
Siegfried H. Horn in dictionarul sau biblic, cand explica expresia "suflet viu" scrie: "Sufletul in general exprima omul care a luat fiinta cand scanteia divina a vietii a fost introdusa intr-un trup fizic, format din tarana pamantului. In mod similar, ori de cate ori se naste un copil, vine la existenta un nou suflet, o existenta, o noua unitate a vietii, diferita si separata in mod unic de celelalte unitati similare. Aceasta calitate a individualitatii in fiecare fiinta vie, ceea ce o caracterizeaza ca entitate unica, pare sa fie ideea exprimata prin termenul ebraic "nephesh". Cand este folosit astfel, sensul lui nu exprima o parte dintr-o persoana, ci exprima persoana si in multe cazuri este tradus in Biblie prin cuvantul "persoana".
b. Ce se intampla cu omul cand moare?
Biblia spune ca atunci cand omul moare, suflarea de viata (indiferent daca omul a fost bun sau rau in timpul vietii) se intoarce la Dumnezeu, iar trupul neinsufletit se intoarce in tarana de unde a fost luat (Geneza 3:19; Ps. 104:29; 146:4). Moartea este incetarea vietii. Sa luam ecuatia de mai sus a omului si s-o inversam: Suflet viu (fiinta vie) – suflarea de viata = tarana pamantului (trupul neinsufletit).
In Iov cap. 32 ver. 8, se spune ca "duhul" sau "suflarea de la Dumnezeu" este acelasi lucru, adica termenii: "suflare" si "duh" (spirit) sunt uneori folositi ca sinonime. Cand omul moare, se intoarce in tarana in pamant, iar duhul se intoarce la Dumnezeu care l-a dat. (Ecles. 12:7).
Daca omul, (sufletul viu) este un rezultat al unirii elementelor ce il compun, moartea este un proces de descompunere a acestor elemente constitutive si omul inceteaza de a mai fi o fiinta constienta. Moartea suprima inteligenta, cunostinta, sentimentele si orice lucrare. (Ecles. 9:5.6.10).
"Cei morti nu stiu nimic… si dragostea lor si ura lor si pizma lor, de mult au pierit…"
Asa dupa cum am spus anterior, chiar dupa pacatuirea omului, Dumnezeu nu l-a lasat fara speranta. Moartea este comparata in Biblie ca un somn vremelnic dara fara vise. De 54 de ori in Biblie este numita "somn". Psalmistul o numeste "somnul mortii" (Ps. 13:3). Profetul Daniel, "om prea iubit si scump", Domnul i-a zis:
"Iar tu, du-te, pana va veni sfarsitul; tu te vei odihni si te vei scula iarasi in partea ta de mostenire, la sfarsitul zilelor." Daniel 12:13.
Inchei acest capitol cu cele ce scrie apostolul Pavel prin inspiratie divina:
"Nu voim fratilor, sa fiti in necunostinta despre cei ce au adormit ca sa nu va intristati ca ceilalti care nu au nadejde. Caci daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit in El. ‘Iata, in adevar, ce va spunem prin Cuvantul Domnului: noi cei vii, care vom ramanea panala venirea Domnului, nu vom lua-o inaintea celor adormiti. Caci Insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogora din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos. Apoi noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mangaiati-va deci unii pe altii cu aceste cuvinte." 1 Tes. 4:13-18
