partea a III – a
Argumentele biblice in favoarea homosexualitatii
10. „Referirile biblice la actele homosexuale nu sunt suficiente spre a descoperi vointa lui Dumnezeu pentru homosexualii de astazi. Ele sunt „conditionate cultural”.
Probabil ca motivul principal pentru care bisericile crestine considera homosexualitatea drept un stil de viata acceptabil consta in argumentele biblice sofisticate, pe care multi le folosesc spre a-si indreptati practica. Aparatorii sustin fie ca Biblia „tace” in legatura cu subiectul acesta, fie ca, daca sunt intelese „corect”, pasajele biblice in care homosexualitatea este condamnata (Geneza 19 [conform cu Iuda 7; 2 Petru 2,6-10]; Levitic 19,22; 20,13; Romani 1,24; 1 Corinteni 6,9-11; 1 Timotei 1,8-11) ori sunt ambigue, nerelevante pentru practica homosexuala contemporana, ori se refera la homosexualitatea si prostitutia cultica din religiile idolatre. Pe scurt, aparatorii teologiei homosexualitatii sustin ca, pentru ca trateaza numai situatii istorice particulare, pasajele biblice despre homosexualitate sunt „conditionate cultural” si nu mai sunt relevante pentru etica sexuala crestina din zilele noastre.
Raspuns
In spatele acestor reformulari ale invataturii biblice despre homosexualitate se afla conceptia teologica liberala cu privire la inspiratia, interpretarea si autoritatea Bibliei. Un scriitor a observat cu corectitudine urmatoarele: „Sunt numai doua cai prin care cineva poate anula marturia biblica impotriva comportamentului sexual: printr-o interpretare gresita grosolana, sau prin indepartarea de o conceptie inalta cu privire la Scriptura”.[1] intr-adevar, multe dintre argumentele biblice prezentate de homosexuali sunt „fortate, speculative si neplauzibile, produsul unei dorinte desarte si al unei pledoarii aparte”.[2]
Domnul Isus a respins argumentul „conditionarii culturale”, cand a declarat fara echivoc faptul ca vointa lui Dumnezeu pentru viata noastra morala este randuiala initiala pe care a stabilit-o in Gradina Eden. El i-a intrebat pe farisei: „Oare n-ati citit ca Ziditorul, de la inceput i-a facut parte barbateasca si parte femeiasca, si a zis: ‘De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta-sa, si cei doi vor fi un singur trup?’” (Matei 19,4.5; conform cu Marcu 10,6-8). Prin expresia „de la inceput” si „de la inceputul lumii” (Matei 19,8; Marcu 10,6), Domnul Hristos ne invata ca toate culturile trebuie sa se inchine inaintea standardului de neschimbat pe care l-a instituit la creatiune. Acest standard arata ca numai „o parte barbateasca si o parte femeiasca” pot sa „se lipeasca” legitim si sa ajunga „un singur trup”. intr-adevar, daca Hristos ar fi avut in vedere o relatie homosexuala, i-ar fi creat pe „Adam si Steve, nu pe Adam si Eva”. (Joc de cuvinte derivat din pronuntia engleza a numelor Steve si Eva – nota traducatorului.)
11. „Isus nu a spus nimic despre homosexualitate in nici una dintre Evanghelii”.
Aparatorii homosexualitatii sustin ca, in calitate de urmasi ai lui Hristos, crestinii trebuie sa-si intemeieze conceptiile pe invataturile Sale. Daca Isus Hristos, intemeietorul crestinismului biblic, a tacut cu privire la subiectul homosexualitatii, de ce ar trebui sa mergem mai departe decat a mers Domnul nostru, condamnand aceasta practica?
Raspuns
Faptul ca in Evanghelii lipseste raportul vreunei declaratii a lui Hristos cu privire la homosexualitate nu inseamna ca El nu S-a referit niciodata la subiectul acesta in lucrarea Sa de slujire pe pamant. in conformitate cu Ioan, daca scriitorii Evangheliei ar fi incercat sa scrie toate faptele lui Hristos, nu ar fi fost suficiente nici toate cartile din lume (Ioan 21,25).
Mai mult decat atat, invataturile Domnului Hristos din Evanghelii nu sunt singura sursa de autoritate. Autoritatea normativa este constituita de „toata Scriptura”, de la Geneza la Apocalipsa. Faptul ca o parte din Biblie nu spune nimic explicit despre un subiect nu inseamna ca partile celelalte tac.
De asemenea, nu este corect a spune ca Isus a tacut cu privire la homosexualitate. Asa cum am indicat anterior, declaratia lui Hristos din Matei 19,3-8 si Marcu 10,2-9 („Oare n-ati citit ca Ziditorul, de la inceput i-a facut parte barbateasca si parte femeiasca, si a zis: ‘De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta-sa, si cei doi vor fi un singur trup?’”) descopera intentia lui Dumnezeu la creatiune cu privire la sexualitate, si anume ca singurul context pentru exprimarea sexuala a omului este o relatie heterosexuala si monogama.
12. „Scriitorii Bibliei nu au cunoscut despre homosexualitate lucrurile pe care le cunoastem noi astazi”.
Unii sustin ca felul de homosexualitate pe care scriitorii Bibliei l-au condamnat a fost cel aflat in legatura cu violul, prostitutia, sau idolatria. Apoi continua spunand ca, daca totusi scriitorii Bibliei au condamnat homosexualitatea asa cum o cunoastem in zilele noastre (adica asa zisele relatii homosexuale iubitoare, dedicate si credincioase), nu ar fi prima data cand scriitorii Bibliei au gresit. Ei au gresit cu privire la multe lucruri, inclusiv sclavia, poligamia si subjugarea femeilor. Practicile acestea au fost corectate mai tarziu prin „calauzirea Duhului Sfant”. Daca scriitorii Bibliei au gresit cu privire la subiectele acestea, spun ei, de ce nu ar fi putut sa greseasca si cu privire la homosexualitate? Daca, sub calauzirea Duhului, biserica a ajuns sa adopte eliberarea sclavilor, monogamia si drepturile egalitatii femeilor, de ce nu ar accepta si homosexualitatea, indrumata de acelasi Duh,?
Raspuns
Mai intai, daca credem ca Biblia este Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu, si nu simpla exprimare a parerilor personale ale unor scriitori din vechime, si daca credem ca Biblia este calauza intru totul suficienta in cunoasterea invataturii si practicii pentru toti oamenii din toate timpurile (2 Timotei 3,16.17; conform cu 2 Petru 1,20.21), atunci „este de neconceput ca Dumnezeu – care pune pret pe valoarea oamenilor – sa fie asa de neglijent, incat sa nu ofere nici o indrumare in Cuvantul Sau descoperit pentru miile de homosexuali despre care a stiut ca vor exista de-a lungul timpului, considerand intr-adevar ca relatiile lor erau legitime in ochii Sai”.[3]
In al doilea rand, argumentul ca scriitorii Bibliei (Moise si Pavel) au fost nestiutori cu privire la conceptia despre homosexualitate din gandirea teologica si stiintifica mai „iluminata” a zilelor noastre este lipsita de temei. Acesti barbati au fost niste eruditi in educatia lor intelectuala si au fost plini de discernamant in chemarea lor ca profeti ai lui Dumnezeu. Motivul pentru care nu au facut niciodata deosebirile detaliate citate de aparatorii contemporani ai homosexualitatii este acela ca nu exista nici o sustinere valida pentru aceste deosebiri recente, care separa practicarea homosexualitatii, de starea de a fi homosexual, cea de a doua fiind ceva cu privire la care se presupune ca homosexualii nu au de facut nici o alegere. Scriitorii Bibliei au condamnat homosexualitatea ca atare. De asemenea, ei au prezentat schimbarea minunata pe care o savarseste Dumnezeu, ca fiind tratamentul pentru pacatul acesta (1 Corinteni 6,9-11).
In al treilea rand, sugestia ca scriitorii Bibliei au gresit cu privire la o serie de subiecte izvoraste din inalta critica actuala, asa-zisa metoda de interpretare istorico-critica. intr-o lucrare anterioara am combatut aceasta metoda neintemeiata de interpretare liberala, ca fiind incompatibila cu ideologia crestinismului biblic.[4] Mai mult, afirmatia ca scriitorii Bibliei au acceptat, sau au tolerat (unii spun ca au incurajat) sclavia, poligamia si subjugarea femeilor – practici despre care se pretinde ca au fost corectate mai tarziu prin „calauzirea Duhului” – este un mit teologic pe care cercetatorii responsabili ai Bibliei l-au dovedit a fi lipsit de temeinicie.[5] Scriitorii Bibliei nu au recomandat nici macar o singura data practicarea sclaviei, a poligamiei si a subjugarii femeii. Cu toate acestea, ei au condamnat de repetate ori practicarea homosexualitatii (vezi, de exemplu, Levitic 18,22; 20,13; Romani 1,26; 1 Corinteni 6,9-11; 1 Timotei 1,8).
13. „Sodoma a fost nimicita din cauza mandriei, a lipsei de ospitalitate si/sau din cauza violului in grup, nu din cauza homosexualitatii”.
Aparatorii miscarii pro-homosexualitate sustin ca, atunci cand i-au cerut lui Lot: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine in noaptea aceasta? Scoate-i afara la noi, ca sa ne impreunam cu ei” (Geneza 19,5), barbatii din Sodoma nu au facut decat sa calce niste reguli de ospitalitate stravechi. Unii afirma ca termenul ebraic yada` care este tradus prin „sa ne impreunam cu” apare de 943 de ori in Vechiul Testament si are semnificatii sexuale numai de aproximativ 10 ori. Prin urmare, ei sustin ca barbatii din Sodom nu au avut intentii sexuale cu vizitatorii lui Lot, ci voiau doar „sa-i cunoasca”, sau sa le puna intrebari, temandu-se ca erau niste spioni straini adapostiti de Lot, care era el insusi un strain. Mai mult, chiar daca au avut intentii sexuale, pedeapsa faptei lor ar condamna numai violul homosexual in grup, nu relatia homosexuala consimtita.
Raspuns
Intr-adevar, Sodoma a fost nimicita din cauza mandriei si a lipsei de ospitalitate (conform cu Ezechiel 16,49.50; Ieremia 23,14; Luca 17,28.29). Totusi, a desparti lipsa ospitalitatii, de pacatul sexual, inseamna a face o deosebire falsa. Lucrul pe care barbatii din Sodoma au incercat sa-l faca a fost o alta forma a lipsei de ospitalitate. De asemenea, lipsa ospitalitatii si mandria nu au fost singurele motive pe care Biblia le prezinta pentru nimicirea Sodomei. Cetatea a fost pedepsita si pentru „uraciunile” ei (Ezechiel 16,50), o referinta voalata la devierile ei sexuale. Biblia descrie fapte diferite ca fiind „uraciune”, un cuvant de dezaprobare serioasa, care inseamna literal ceva detestabil si urat de Dumnezeu. Totusi, avand in vedere ca, in asa zisele „pasaje despre lipsa ospitalitatii” din Ezechiel 16, termenul este folosit pentru a descrie un pacat sexual (v.22,58) si avand in vedere ca se refera aceleasi acte sexuale in Levitic 18,22 si 20,13, „uraciunea” Sodomei nu exclude devieri sexuale.
Doua pasaje din Noul Testament evidentiaza explicit acest aspect. Apostolul Petru indica faptul ca, printre altele, Sodoma si Gomora au fost nimicite din cauza „vietii destrabalate”, a „faptelor nelegiuite” si a „poftei necurate” (2 Petru 2,6-10) a locuitorilor, o referire care cuprinde adulterul, concubinajul si alte perversiuni sexuale (conform cu Galateni 5,19-21). Iuda a legat nimicirea acestor cetati nelegiuite de devierile lor sexuale, intr-o modalitate precisa: „Tot asa, Sodoma si Gomora si cetatile dimprejurul lor, care se dadusera ca si ele la curvie si au poftit dupa trupul altuia, ne stau inainte ca o pilda, suferind pedeapsa unui foc vesnic”. „Curvia si pofta dupa trupul altuia” sunt referiri evidente la perversiunile sexuale.
Aparatorii teologiei pro-homosexualitate afirma ca termenul ebraic yada`, asa cum este folosit in Geneza 19, inseamna „a face cunostinta cu”, nu „a face sex cu”. Totusi, raspunsul dat de Lot barbatilor din Sodoma arata ca el a inteles cererea lor in termeni sexuali: „Fratilor, va rog, nu faceti o asemenea rautate!” (Geneza 19,7). De fapt, chiar in versetul urmator, termenul yada` este tradus cu o conotatie sexuala: „nu stiu de barbat”. Din pura disperare, Lot le-a propus: „Iata ca am doua fete care nu stiu de barbat, am sa vi le aduc afara, si le veti face ce va va placea” ( v.8). Categoric, Lot nu a avut nici un motiv sa creada ca barbatii din Sodoma au vrut doar sa le puna intrebari, sau sa le cunoasca pe fiicele lui! Un comentariu biblic spune cu claritate: „Ar fi de o neconsecventa monstruoasa ca Lot sa raspunda la o cerere de verificare a actelor de identitate a strainilor din casa lui, oferindu-si fetele”.[6] De asemenea, referirea lui Lot la virginitatea fiicelor sale indica faptul ca el a inteles contextul sexual al cererii. Prin urmare, termenul yada` din pasajul acesta se refera al relatia sexuala. Se poate spune cel putin atat: Barbatii din Sodoma nu au fost interesati de oferta disperata a lui Lot cu privire la cele doua fiice ale lui. Ei au sugerat un viol homosexual. Totusi, pentru ca un asemenea viol sa fi implicat toti „oamenii din cetate, barbatii din Sodoma, tineri si batrani” (Geneza 19,4), activitatea homosexuala trebuie sa fi fost practicata in mod obisnuit – un motiv pentru care Iuda spune ca: „se dadusera ca si ele la curvie si au poftit dupa trupul altuia” si, de aceea, „ne stau inainte [in Scriptura]” ca o pilda [si o avertizare pentru noi]” (Iuda 7). Dupa cum vom vedea, alte pasaje biblice acuza toate activitatile homosexuale, nu numai violul homosexual.
14. „Pasajele din Leviticul 18,22 si 20,13, care condamna activitatea homosexuala ca fiind pacatoasa, nu condamna homosexualitatea asa cum o cunoastem astazi”.
In pasajele acestea, Dumnezeu ii interzice unui barbat „sa se culce” cu un alt barbat „cum se culca cineva cu o femeie”. Acest lucru este o „uraciune”. Cu toate acestea, aparatorii teologiei homosexualitatii sustin ca practicile condamnate in pasajele acestea din Levitic ca fiind o „uraciune” (evreieste to`evah) au legatura cu acel fel de homosexualitate care era asociata cu practicile religioase pagane. in conceptia scriitorilor pro-homosexualitate, Dumnezeu nu a interzis felul de homosexualitate practicat in zilele noastre de crestini, ci numai acel fel care avea legatura cu idolatria. Chiar daca pasajele condamna homosexualitatea in general, sustin ei, pasajele acestea din Levitic sunt o parte a codului de sfintenie ceremoniala, care nu mai este obligatoriu pentru crestini.
Raspuns
In primul rand, daca aceste pasaje condamna homosexualitatea doar din cauza asocierii ei cu idolatria, atunci ar fi logic sa consideram ca toate celelalte practici mentionate in aceste pasaje: incestul, poligamia, desfraul si jertfirea copiilor sa fie de asemenea condamnate ca pacatoase, doar din cauza asocierii lor cu idolatria. Dimpotriva, daca incestul, adulterul, poligamia, desfraul, etc. sunt discutabile din punct de vedere moral, indiferent de legatura lor cu practicile pagane, atunci si homosexualitatea este gresita din punct de vedere moral, indiferent de contextul in care este practicata.
In al doilea rand, in contextul lor, atat Levitic 18, cat si Levitic 20 trateaza in principal moralitatea, nu inchinarea idolatra. Cand vrea sa mentioneze precis practicile prostitutiei cultice, ori idolatre, Dumnezeu este explicit in exprimare, dupa cum gasim in Deutronom 23,17: „Sa nu fie nici o curva [de sanctuar] din fetele lui Israel, si sa nu fie nici un sodomit [de sanctuar] din fiii lui Israel”(traducerea engleza a textului contine termenul explicit „shrine” – altar, sanctuar). Lipsa unei astfel de mentionari in Levitic 18,22 si 20,13 indica faptul ca Dumnezeu Se refera la homosexualitate in sine, nu la vreo pretinsa forma precisa de practica religioasa canaanita.
Ideea ca Scriptura leaga intotdeauna cuvantul „uraciune” de ceremoniile idolatre, sau pagane este dovedita a fi netemeinica si de exemplul biblic urmator. Proverbe 6,16-19 il descrie pe Dumnezeu manifestand repulsie fata de „uraciuni” ca privirea mandra, limba mincinoasa, uciderea, etc. Oare trebuie sa credem ca mandria, minciuna si uciderea sunt acceptabile din punct de vedere moral, atata vreme cat nu sunt savarsite intr-un context pagan idolatru? Cu siguranta, nu. Levitic 18,22 si 20,12 condamna homosexualitatea in termenii cei mai categorici, alaturi de incest, adulter, poligamie si desfrau. Aceste preocupari morale inca sunt relevante in zilele noastre. De asemenea, deoarece Noul Testament acuza din nou aceste devieri sexuale, putem sa tragem concluzia ca pasajele acestea din Levitic au un continut moral normativ permanent, si nu sunt o parte a prevederilor codului temporar al sfintirii ceremoniale.[7]
15. „In Romani 1,26-27, Pavel nu condamna oamenii care sunt homosexuali din nastere, ci se refera la heterosexualii idolatri care si-au ‘schimbat intrebuintarea fireasca’, prin savarsirea unor acte homosexuale”.
in conformitate cu argumentul acesta, adevaratul pacat condamnat de Pavel este dublu: 1) schimbarea insusiri naturale a unei persoane, intr-o insusire anormala si 2) actele homosexuale savarsite de oameni care se inchina idolilor, nu lui Dumnezeu.
Raspuns
Aparatorii teologiei pro-homosexualitate sustin adesea ca, daca o persoana este homosexuala, ea nu va mai ajunge niciodata cu adevarat heterosexuala. Cu toate acestea, ei citeaza deseori pasajul din Romani 1, ca un exemplu ca un heterosexual adevarat savarseste un pacat, daca ajunge sa fie un homosexual adevarat. Prin urmare, am putea sa intrebam: Daca o persoana heterosexuala este in stare sa ajunga homosexuala, de ce o persoana homosexuala nu poate sa fie schimbata, ajungand heterosexuala? in ciuda acestui fapt, aparatorii punctului de vedere pro-homosexualitate nu par sa inteleaga lipsa de consecventa a pozitiei lor.
Dintr-o serie de motive, pare de neconceput ca Pavel sa fi descris persoane predominant heterosexuale care se complac in acte homosexuale. in primul rand, el descrie barbati si femei care savarsesc aceste acte homosexuale ca fiind „aprinsi in poftele lor unii pentru altii”. Oare trebuie sa intelegem aceasta exprimare ca referindu-se la heterosexuali care, pur si simplu, experimenteaza un stil de viata alternativ?
De asemenea, daca versetele 26 si 27 condamna actele homosexuale savarsite numai de persoanele care nu erau asa din nastere (adica, heterosexuali care practica acte homosexuale), dar nu se aplica persoanelor despre care se presupune ca s-au nascut homosexuale („homosexualii adevarati), atunci consecventa si integritatea intelectuala cere ca practicile pacatoase mentionate in versetele 29 si 30 – curvia, barfa, inselaciunea, etc. – pot sa fie ingaduite, atata vreme cat persoanele care le savarsesc sunt cele care se nasc cu astfel de inclinatii. Oare foloseste Pavel expresia „intrebuintare fireasca” in sens pur subiectiv (ce este „firesc pentru mine”, adica din punct de vedere al orientarii mele) sau in sens obiectiv (ce este „firesc pentru toti” fara a lua in considerare o orientare anume)? Contextul pasajului din Romani 1 sugereaza ca Pavel descrie comportamentul homosexual si alte practici pacatoase ca fiind nefiresti in sens obiectiv. Ele fac parte din categoria practicilor pacatoase care apar ca o consecinta a faptului ca oamenii „au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu, si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului”. „El a vorbit despre o stare obiectiva de decadere morala suferita de oamenii care au respins vointa lui Dumnezeu”.[8] Cu alte cuvinte, Pavel considera nefireasca insasi natura comportamentului sexual. Homosexualitatea este nefireasca pentru barbat ca parte barbateasca (termenul grecesc arsen) si pentru femeie ca parte femeiasca (termenul grecesc gyne), nu din cauza a ce ar putea, sau nu ar putea sa fie firesc pentru personalitatea lor, ci din cauza planului pe care l-a avut Dumnezeu, cand a creat partea barbateasca si partea femeiasca.
In cele din urma, daca trebuie sa acceptam argumentele pro-homosexualitate, care spun ca Romani condamna numai homosexualitatea savarsita de oameni care se inchina la idoli, consecventa si onestitatea ne cer, de asemenea, sa sustinem ca si pacatele celelalte enumerate in capitolul acesta – curvia, rautatea, invidia, ura, uciderea, mandria, etc. (v.28-32) – sunt pacate numai din cauza ca sunt savarsite de inchinatori la idoli. Nici chiar cei mai zelosi aparatori ai homosexualitatii nu vor fi inclinati sa accepte logica aceasta. Prin urmare, ideea principala este evidenta: homosexualitatea este nefireasca, indiferent daca este savarsita de idolatri, sau de aceia care se inchina Dumnezeului cel adevarat.
16. „Termenii folositi de Pavel ‘arsenokoitai’ si ‘malakoi’ in declaratiile din 1 Corinteni 6,9.10 si 1 Timotei 1,9.10, pentru a-i acuza pe ‘malahi si sodomiti’ sunt de fapt pentru a condamna ‘un fel pacatos de homosexualitate’, nu ‘pacatul homosexualitatii’”.
In ambele pasaje, apostolul Pavel ii enumara pe aceia care se angajeaza intr-un comportament homosexual in categoria unor oameni nelegiuiti cum ar fi curvarii, idolatri, hotii, betivii, rapitorii, etc. in conformitate cu aparatorii miscarii pro-homosexualii, termenii grecesti arsenokoitai (tradus in 1 Corinteni 6 si 1 Timotei 1 prin „sodomiti”) si malakoi (tradus in 1 Corinteni 6 prin „malahi”), pe care apostolul ii foloseste pentru a acuza activitatea homosexuala, se refera la abuzul homosexual, nu la o practica normala. Prin urmare, pasajele acestea nu condamna relatiile homosexuale „iubitoare si dedicate”, ci felurile ofensatoare de activitate homosexuala, cum ar fi prostitutia homosexuala.
Raspuns
Din motive intemeiate, termenii arsenokoitai si malakoi au fost intelesi traditional ca o referire la partenerii activi si pasivi ai unei relatii homosexuale. Primul termen (arsenokoitai, combina termenii grecesti arsen [parte barbateasca] si koite [pat]) inseamna literal „barbati de pat”, cu referire la barbati care „se culca” impreuna cu alti barbati. Al doilea termen (malakoi), se refera la barbati efeminati [pasivi], adica barbati care joaca rolul sexual feminin in relatia homosexuala. in aceste cuvinte nu exista nici un indiciu ca Pavel condamna doar un anume fel de abuz homosexual, cum ar fi prostitutia, violul sau ceremoniile pagane. El condamna homosexualitatea in sine – contactul sexual dintre doi barbati – ca fiind pacat, indiferent de motivul pentru care este practicat.
De asemenea, sa observam ca, atunci cand foloseste termenul arsenokoitai pentru a condamna practica pacatoasa a homosexualitatii, se pare ca Pavel il deriva direct din traducerea greaca a doua versete din Levitic, in care sunt termenii sunt scrisi separat:
„. . . kai meta arsenos ou koimethese koiten gynaikos” („Sa nu te culci cu un barbat cum se culca cineva cu o femeie”, Levitic 18,22)
„ . . . kai hos an koimethe meta arsenos koiten gynaikos” („Daca un om se culca cu un om cum se culca cineva cu o femeie”, Levitic 20,13).
Prin urmare, felul in care Pavel condamna homosexualitatea in 1 Corinteni 6,9 si 1 Timotei 1,9.10 presupune ca si Levitic condamna actele homosexuale. Oare este vreo mirare ca Pavel enumara homosexualitatea printre faptele „nelegiuite” care vor impiedica o persoana sa intre in imparatia lui Dumnezeu? Orice forma de homosexualitate este pacat. A incerca sa „curatesti” o practica pacatoasa, descriind-o ca „iubitoare si dedicata” si sa aduci la tacere condamnarea biblica absoluta a acestei practici este un exercitiu lipsit de responsabilitate in metoda de interpretare a Bibliei. Comportamentul homosexual, asemenea desfranarii heterosexuale, este pacat, indiferent daca este rezultatul inclinatiei innascute, sau al alegerii constiente a cuiva. Cu alte cuvinte, Biblia condamna orice desfrau, sau comportament homosexual, inclusiv asa zisele relatii homosexuale bazate pe dragoste si consimtamant reciproc.
Concluzie
Asadar, ce ar trebui sa le raspundem homosexualilor care vin la biserica? „Unii homosexuali vin la biserica nu doar pentru iertare si har, ci pentru a-i spune bisericii aceleasi lucruri pe care le-au spus lumii: ‘Homosexualitatea nu este un pacat. Ea face parte din natura mea. Dumnezeu m-a facut asa. El ma primeste, iar homosexualitatea mea este ceva bun. Prin urmare, a sosit timpul ca biserica sa ma primeasca asa cum sunt si sa mi se alature in afirmatia ca homosexualitatea este ceva bun’”? Ar trebui stilul de viata – „homosexual din nastere” – sa fie primit in biserica?
In lumina dezbaterilor noastre din paginile precedente, nu putem decat sa imprumutam cuvintele urmatoare, pentru a raspunde incercarilor de a adaposti homosexualitatea si lesbianismul in Biserica Adventista de Ziua a Saptea: „Biserica nu poate sa scuze activitatea homosexuala, fara a-si trada mostenirea biblica, istorica si spirituala. Acceptarea constiincioasa a autoritatii si inspiratiei Scripturii ar trebui sa treaca printr-o asemenea schimbare radicala de liberalizare, incat invataturile fundamentale ale bisericii ar ramane fara temelie.
„Consecintele unei astfel de schimbari si implicatiile ei asupra invataturii teologice, etice si morale ar putea sa fie etichetate de unii ca un progres menit sa ilumineze biserica si sa aiba ca rezultat o atitudine mai miloasa a laicilor, adaptati la societatea in care traiesc. Totusi, in realitate, o asemenea mutare ar fi un pas urias spre paganizarea din nou a bisericii. Religia care ar rezulta nu ar fi religia Bibliei, sau a aceea a profetilor, a Domnului, ori a apostolilor, si nu ar mai fi crestinism decat cu numele”.[9]
In climatul actual de intelegere etica inteleapta si „iluminata”, cuvintele precedente si pozitia teologica adoptata in articolul acesta pot sa para pentru unii o „judecata nedreapta” sau o expresie a „lipsei de mila”. Daca este asa, trebuie sa declaram cu o claritate deplina ca harul lui Dumnezeu acopera orice fel de pacat, pentru oricine crede in Isus, se intoarce smerit la Dumnezeu si isi ia un angajament hotarat sa se indeparteze de nelegiuire. „Dumnezeu poate sa ierte pacatul homosexual, ca si pacatul heterosexual, pacatul considerat acceptabil din punct de vedere social si pacatul care nu este acceptat. Totusi, primul pas pentru primirea iertarii este sa recunoastem greseala noastra ca fiind pacat”.[10] Acest punct de pornire ar trebui sa fie temelia teologica non-negociabila pentru orice „asociatie de slujire pastorala” sau „grup de sustinere” crestin care cauta sa slujeasca spre mantuirea homosexualilor.
Note:
[1] Stanton L. Jones, „The Loving Opposition”, Christianity Today, 19 iulie, 1993, p.13.
[2] Richard Lovelace, The Church and Homosexuality, p.113.
[3] Dallas, Desires in Conflict, p.276.
[4] Vezi cartea mea, Receiving the Word (Berrien Springs, Mich.: Berean Books, 1996), p.241-249, si versiunea spaniola p.279-321. Conform cu articolul meu nepublicat, „A Bug in Adventist Hermeneutic”, 1999, o versiune in rezumat a celei care urmeaza a fi publicata intr-un numar viitor al revistei Ministry sub titlul, „Questions in the Quest for a Unifying Hermeneutic”.
[5] Cititorii vor beneficia, daca vor citi lucrarile urmatoare, care combat ipoteza aceasta a „acceptarii”: Ronald A. G. du Preez, Polygamy in the Bible (Berrien Springs, Mich.: Adventist Theological Society Publications, 1993); Theodore D. Weld, The Bible Against Slavery: Or, An Inquiry into the Genius of the Mosaic System, and the Teachings of the Old Testament on the Subject of Human Rights (Pittsburgh: United Presbyterian Board of Publication, 1864). Aceste doua lucrari ofera dovezi convingatoare din Biblie, care arata ca Dumnezeu nu a ingaduit niciodata poligamia si sclavia ca fiind practici legitime din punct de vedere moral pentru poporul Sau. Cu privire la subiectul subjugarii femeilor, sau sistemul „patriarhal”, vezi George W. Knight III, The Role Relationship of Men and Women: New Testament Teaching (Chicago, Ill.: Moody Press, 1985), si Guenther Haas, „Patriarchy as an Evil that God Tolerated: Analysis and Implications for the Authority of Scripture”, Journal of the Evangelical Theological Society, septembrie 1995, p.321-326. Ambii autori au combatut conceptia ca rolul de conducator al barbatului (in biserica si in camin) este o practica rea pe care Dumnezeu a ingaduit-o.
[6] Derek Kidner, „Additional Note on the Sin of Sodom”, in Genesis: An Introduction and Commentary (Downers Grove, Ill.: InterVarsity Press, 1967), p.136,137.
[7] Pentru un argument in sustinerea naturii obligatorii permanente a acestor pasaje, vezi P. Michael Ukleja, „Homosexuality and the Old Testament”, Bibliotheca Sacra 140/3 (iulie – septembrie 1983): 259-266, indeosebi p.264, despre „Relevanta Legii”. Vezi, de asemenea, du Preez, Polygamy in the Bible, p.70-81.
[8] Carl Bridges, Jr. „The Bible Does Have Something to Say About Homosexuality”, in Gay Rights Or Wrongs: A Christian\’s Guide to Homosexual Issues and Ministry, ed. Michael Mazzalongo (Joplin, Mo.: College Press, 1995), p.160.
[9] Ronald Springett, Homosexuality in History and the Scriptures: Biblical Authority and the Church Today (Washington, D.C.: Biblical Research Institute, 1988), p.163,164.
[10] Bridges, Jr., „The Bible Does Have Something to Say About Homosexuality”, p.169.
Samuel Konranteng-Pipim
