Autor Aron Moldovan
Pentru mântuirea noastră Domnul Hristos este cea mai importantă persoană din Univers. Ca om adevărat și Dumnezeu adevărat, fără de început și fără de sfârșit, atotputernic, atotștiutor și neschimbător, deopotrivă cu Tatăl (Ioan 5, 18), jertfă de ispășire, Marele nostru Preot și Mijlocitor, Dumnezeu întrupat și Împărat al împăraților, este Persoana fără egal în tot universul.
Subordonarea lui Isus Hristos față de Tatăl
Dintotdeauna Domnul Hristos a fost Dumnezeu adevărat. Niciodată n-a devenit Dumnezeu prin naștere sau creație. Dar pentru a noastră mântuire, pentru a putea fi ispitit și a ne înlocui pe oameni, El trebuia să devină om. Astfel, măcar că avea natură divină, a decis împreună cu Tatăl să renunțe la exercitarea independentă a divinității Sale (Fil. 2, 6-7), deși nu Isus s-a interzis accesul la exercitarea Dumnezeirii.
Ca Fiu al omului a învățat să asculte (Evrei 5, 8), „a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat” (Evrei 4, 15). În această postură pe care Și-a asumat-o voluntar, Tatăl era mai mare decât El (Ioan 14, 28), era trimisul Tatălui, călăuzit de Tatăl și a fost înălțat de Tatăl (Fil. 2, 9.10). Limitele pe care Și le-a impus Fiul lui Dumnezeu și subordonarea Sa voluntară nu constituie inferioritate, ci dovada modestiei și dragostei de care este capabil Dumnezeu.
Deși Dumnezeirea e compusă din Persoane co-egale și co-eterne, Tatăl este prezentat ca cel dintâi între egali, dar nu superior în natură.
Isus Hristos a trăit pe pământ o viață perfectă. El n-a comis niciodată vreun păcat (1 Petru 2, 22; Ioan 8, 46) și nu S-a născut cu păcatul în Sine Însuși (Psalmi 51, 5; Ioan 14, 30). Când Biblia spune că a fost ispitit „ca și noi”, se referă la complexitatea și intensitatea ispitelor Sale nu la diversitatea ispitelor care se caracterizează. El nu putea fi ispitit ca bețivul sau fumătorul.
Domnul Hristos este Persoană unică în univers.
Posedând dumnezeirea și umanitatea poate fi Mijlocitor. Altfel El nu-L putea reprezenta pe Dumnezeu în fața lumii sau pe om în fața lui Dumnezeu. El a fost și cel mai mare Medic și cel mai mare învățător și cel mai perfect om (Ioan 7, 45-46; Mat. 7, 28.29; 1 Petru 2, 21; Isaia 50, 4).
„În nimeni altul nu este mântuire”
Mântuitorul nostru este singura noastră speranță de salvare (Fapte 4, 12; 1 Tim. 2, 5). Nici un întemeietor de religie nu se poate compara cu El. Nici un „sfânt” nu poate oferi merite suplimentare pentru a le împrumuta altora, nici merite pentru propria lor mântuire. Cine va fi mântuit va fi mântuit doar prin jertfa lui Isus Hristos și slujirea Sa ca Mare Preot în ceruri.
Astăzi trebuie să hotărâm ce să facem cu Isus (vezi experiența iudeilor – Luca 23, 2; Ioan 11, 47.48.53). de hotărârea noastră de acum depinde felul în care Îl vom întâmpina la înviere.
Sursa: www.bazs-foisor.ro
