Autor Aron Moldovan
Oamenilor le place să-și amintească de lucrurile importante: nașteri, căsătorii, absolviri, zile naționale. Aceste ocazii dau ocazie la reflecții, solidaritate, mulțumiri, încurajări, hotărâri noi, prilejuri de a modifica sau a îndrepta ceva. Și Dumnezeu a stabilit amintiri, prilejuri pentru reînnoirea angajamentelor și împrospătarea entuziasmului. Ieșirea din Egipt, experiențe din peregrinajul prin pustie, trecerea Iordanului spre Canaan, Eben-Ezer și multe alte amintiri erau piedici în calea uitării unor lucruri importante făcute de Dumnezeu.
Instituirea Sabatului săptămânal
Dumnezeu a lăsat o aducere aminte a lucrurilor Sale minunate (Psalmi 111, 4). Oare pentru aducerea la existență a lumii noastre să nu fi stabilit nici un memorial? Nu se poate așa ceva! De aceea El a marcat încheierea lucrării Sale creatoare prin instituirea primului și celui mai important memorial al puterii Sale creatoare – Sabatul celei de a șaptea zi a săptămânii – în care El S-a odihnit, pe care l-a binecuvântat și l-a sfințit (Gen. 2, 1-3; Exod 20, 8-11).
Expresia „adu-ți aminte” face referire la faptul că Sabatul fusese instituit mai înainte (Exod 20, 8). Când a fost dată mana în pustie, Sabatul era deja în vigoare (Exod 16, 4.22.23). Faptul că Dumnezeu care nu avea nevoie de odihnă (Isaia 40, 28) totuși S-a odihnit, arată scopul odihnei Sale – model pentru omul creat.
Încălcări ale Sabatului
Contrar părerii unora, evreii au călcat adesea Sabatul (Num. 15, 32-36; Ier. 17, 27; Ezechiel 20, 12.20.21; Neemia 13, 15.17.18). Ei au fost serios avertizați și chemați la ordine.
Sabatul – un memorial pentru toți oamenii
Când a fost instituit Sabatul nu existau evrei. „Sabatul a fost făcut pentru om” (Marcu 2, 28), oricare ar fi el. Motivul invocat în poruncă este creațiunea (Exod 20, 11). După Exod, Sabatului i s-a conferit o nouă semnificație (Deut. 5, 15). El nu este doar memorial al creației, ci și semn al sfințirii (Exod 31, 13). Faptul că a fost dat evreilor nu înseamnă că a fost dat numai pentru ei (Isaia 56, 6-8). Toate poruncile au fost date lor, dar nu doar pentru ei (Ecl. 12, 13).
Sabatul în Noul Testament
Isus a respectat Sabatul pe care El l-a instituit (Luca 4, 16). El l-a eliberat de restricții nefolositoare (Ioan 5, 17.18). După moartea Sa, urmașii Săi „s-au odihnit după Lege” (Luca 23, 56). Apostolul Pavel a respectat Sabatul (Fapte 13, 14.42.44; Fapte 16, 13; Fapte 17, 2). El l-a folosit ca simbol al odihnei spirituale (Evrei 4, 9).
Decalogul și sistemul ceremonial nu trebuie confundate. Primul este moral, al doilea se referă la umbre ale lucrării lui Isus Hristos ca jertfă și Mare Preot. (vezi Rom. 14, 5; Col. 2, 16.17). Și la încheierea istoriei Sabatul va fi testul ascultării de Dumnezeu (Apoc. 13, 16; Apoc. 14, 9.10).
Sursa: www.bazs-foisor.ro
