Ellen White este considerată ca fiind al treilea dintre cei mai traduși scriitori din istorie și cel mai tradus scriitor american, bărbat sau femeie. După câte știm, ea a scris și a publicat mai multe cărți și în mai multe limbi, care circulă mai mult decât lucrările scrise de vreo altă femeie din istorie. La sfârșitul lucrării ei de 70 de ani, producția ei literară totaliza aproximativ 100.000 de pagini sau echivalentul a 25 de milioane de cuvinte care includ scrisori, jurnale, articole periodice, broșuri și cărți.
La moartea ei (1915), se publicau în mod curent 24 de titluri ale lui Ellen White și 2 erau în pregătire pentru tipar. În anul 1990, se tipăreau 128 de titluri care purtau numele ei și care cuprindeau compilații ale ideilor ei despre diferite subiecte… Ar fi greu de spus că producția literară impresionantă de cărți ale lui Ellen White era doar un rezultat al geniului și talentului omenesc. Contemporanii ei, care-i cunoșteau trecutul și educația școlară minimă, știau, de asemenea, că elocvența ei plină de vioiciune și de o forță manifestată atât în scris, cât și în vorbirea publică, era mai mult decât înțelepciune omenească.
Menționăm în continuare câteva din scrierile principale ale lui Ellen G. White. Până în 1850, ea a publicat puțin. În afară de câteva foi volante, a scris câteva articole în broșura lui James White, A Word To the Little Flock (Cuvânt către turma cea mică), 1847, și articole publicate în The Present Truth (Adevărul prezent), 1849-1850. Urmează apoi cărțile:
Experiențe și viziuni (Early Writings) (1851) + Supliment (1854).
Daruri spirituale (Spiritual Gifts) – set de patru volume, scrise între 1858-1864.
Spiritul profeției (The Spirit of Prophecy) – set de patru volume, scrise între 1870-1884.
Mărturii pentru biserică (Testimonies to the Church) – set de nouă volume, scrise între anii 1855-1909, cu scrisori particulare, pentru biserici locale sau pentru biserică în general.
Conflictul veacurilor – set de cinci lucrări de mari dimensiuni, care cuprinde următoarele volume: Patriarhi și profeți (1890), Profeți și regi (1917), Hristos, Lumina lumii (1898), Istoria faptelor apostolilor (1911) și Tragedia veacurilor (1888).
Cele cinci cărți din seria Conflictul veacurilor, menționate mai sus, constituie coloana vertebrală a scrierilor lui Ellen White. Ele dezvăluie filosofia istoriei în perspectiva marelui conflict dintre bine și rău, dintre Dumnezeu și Satana, conflict care străbate veacurile de la căderea lui Lucifer până la încheierea controversei, cu victoria binelui asupra răului, eradicarea păcatului și a păcătoșilor. Ideile cuprinse în această serie sunt schițate în setul Daruri spirituale, dezvoltate în Spiritul profeției și amplificate în aceste cinci cărți. Pe măsură ce a înțeles mai bine elementele cuprinse în această mare controversă, în care suntem implicați fiecare dintre noi, Ellen White a extins domeniul studiat și l-a redat din ce în ce mai amplu. Printre cărțile scrise de Ellen White se numără și:
Parabolele Domnului Hristos (1900) – comentarii la aceste scrieri biblice; Cugetări de pe Muntele Fericirilor (1896) – comentarii la Matei 5-7; Calea către Hristos (1892) – tradusă în aproximativ 150 de limbi; Educație (1903) – care conține principiile de bază ale educației creștine; Divina vindecare (1905) – cu sfaturi privitoare la sănătatea fizică, mintală și spirituală.
În afară de cărțile menționate, Fundația White deține multe manuscrise nepublicate și materiale publicate în cărți compilate din scrierile ei, pe diferite teme: sănătate, educație, misiune, familie, tineret, activitate pastorală, lucrarea îngerilor etc. Fundația White mai publică încă din manuscrisele lui Ellen White broșuri și cărți pe temele cerute de nevoile timpului.
Sursa: pcschop.3x.ro
