În prima parte a secolului al XIX-lea, ideile despre boală și sănătate, răspândite în S.U.A., contraveneau în mare măsură legilor naturii. Bolile erau considerate ca fiind pedepse pentru păcat, iar vindecarea, rezultatul rugăciunii și al credinței. Legătura directă dintre boli și cauzele lor naturale nu era cunoscută. Tratamentele constau din sângerări, purgații și folosirea unor produse toxice ca medicamente. Eficiența lor se măsura după efectele violente pe care le produceau. Intre „medicamentele” folosite se aflau chinina, stricnina, calomelul, mercurul, arsenicul și altele asemenea lor.
Adventiștii nutreau aceleași idei greșite ca și ceilalți și sufereau la fel. În cazuri de îmbolnăvire recurgeau la rugăciune și, de multe ori, Dumnezeu făcea minuni de vindecare. Deși James și Ellen White nu considerau folosirea remediilor naturale ca fiind lipsă de credință, nici ei nu înțelegeau principiile sănătății. Dar fostul căpitan de vas și co-fondator al Bisericii Adventiste, Joseph Bates, a renunțat de timpuriu la folosirea băuturilor alcoolice și a tutunului (1824), la consumul de ceai și de cafea (1831) și chiar la întrebuințarea cărnii în alimentație (1843), beneficiind astfel de multă sănătate și vigoare, însă n-a făcut nici un efort pentru a-i convinge și pe alții.
În 1848, lui Ellen White i s-a descoperit că tutunul, ceaiul și cafeaua sunt dăunătoare sănătății, dar celelalte aspecte ale stilului de viață sănătos au fost înțelese mult mai târziu. Se pare că Dumnezeu considera unitatea doctrinară și organizatorică a bisericii ca fiind mai importantă decât dieta și alte laturi ale educației sanitare.
Până la 6 iunie 1863, majoritatea adventiștilor de ziua a șaptea credeau că restricțiile alimentare din Leviticul 11 aparțin legilor ceremoniale desființate la moartea Domnului Hristos. După viziunea de la Otsego, 1863, Ellen White a scris că „Dumnezeu n-a destinat niciodată porcul să fie consumat ca hrană, în nici o împrejurare”. Consumul cărnii de porc produce boli și multe suferințe oamenilor.
În viziune i s-au dat instrucțiuni privitoare la curățenia locuințelor, a hainelor și a corpului, la stăpânirea apetitului și renunțarea la folosirea grăsimii animale; i s-a recomandat pâinea integrală, regimul vegetarian, regularitatea meselor și folosirea mijloacelor naturale pentru promovarea sănătății (apa și aerul curat, lumina soarelui, mișcarea, odihna suficientă, dieta sănătoasă și buna dispoziție prin încrederea în Dumnezeu).1
În viziunea menționată, Ellen White a primit o înțelegere coerentă, cuprinzătoare și rațională a principiilor sănătății. Publicația oficială a bisericii, Review and Herald, a găzduit multe articole, după publicarea viziunii din 6 iunie 1863, în care membrii bisericii își prezentau experiențele rezultate din aplicarea principiilor descoperite cu privire la sănătate. Mulți și-au dat seama că învățătura constituie lumină de la Dumnezeu și a condus la ceea ce va fi cunoscut în toată lumea ca fiind „stilul de viață adventist de ziua a șaptea”.
În scurtă vreme (1866), a apărut prima instituție sanitară adventistă, apoi Sanatoriul din Battle Creek (1876) și multe altele. Doctorul John H. Kellogg, devenit celebru, a condus cu multă competență lucrarea medicală în biserică, iar Sanatoriul din Battle Creek a găzduit pacienți din înalta societate a Statelor Unite. Dacă astăzi rețeaua de instituții sanitare a Bisericii Adventiste este atât de bine organizată, deservită și dotată cu cele mai moderne mijloace de tratament existente, se datorează în mare parte acelor începuturi slabe, călăuzite de Dumnezeu, din anul 1863 și acelor îndrumări primite prin doamna scundă, slabă, bolnavă și fără pregătire școlară, numită Ellen G. White.
Într-un pasaj sintetic ea declara: „Aerul curat, lumina soarelui, cumpătarea, odihna, exercițiile fizice, dieta corespunzătoare, folosirea apei și încrederea în puterea divină – acestea sunt adevăratele remedii”.1
Filosofia educației sanitare își are originea în Biblie, în care citim: „Voi sunteți Templul lui Dumnezeu… Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt…”. „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt… pe care l-ați primit de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu”. „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva: să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3,16.17; 6,19.20; 10,31).
Din pasajele citate, rezultă că sinuciderea – chiar cea progresivă – constituie un păcat și duce la nimicire, căci noi nu ne aparținem, ci suntem făpturi ale lui Dumnezeu, destinate sfințirii totale a du-hului, sufletului și trupului (1 Tesaloniceni 5,23), privite în inte-gralitatea lor. Orice lucru care slăbește, îmbolnăvește sau distruge treptat vreo parte a ființei umane dăunează întregului și aduce conse- cințe rele și responsabilitate morală asupra violatorului legii naturii.
Trupul și mintea sunt interdependente și legate între ele. Vătă-marea uneia atrage consecințe asupra celeilalte.
Tot ceea ce slăbește puterea fizică face să scadă și capacitatea intelectuală, făcând-o mai puțin în stare să facă deosebire între bine și rău. Devenim astfel mai puțin capabili a alege ceea ce știm că este bine.2
Nu poate fi degradat trupul fără să fie afectată mintea. Maxima: „mens sana in corpore sano” este încă valabilă. Adventismul clădește pe această concepție holistică, biblică, rațională, potrivit căreia omul este o ființă unitară, cu părți nedetașabile, integrate în ansamblul elementelor, care se întrepătrund și se influențează reciproc, asemenea părților organismului fizic. Din această perspectivă, sănătatea devine foarte importantă și este intim legată de religie și de misiunea bisericii în lume.
Între solia privitoare la sănătate și „Evanghelia veșnică” (Apocalipsa 14,6) este o strânsă legătură. La baza acestei relații, la fel de strânsă ca și cea dintre braț și corp, se află trei principii: (1) prin- cipiul umanitar – reforma în obiceiurile privitoare la sănătate este mijlocul rânduit de Dumnezeu pentru reducerea suferințelor din lume1; (2) principiul evanghelistic, misionar – învățătura privitoare la sănătate trebuie să fie mijlocul prin care Evanghelia să ajungă la oameni, oriunde s-ar afla ei, îndepărtând prejudecățile2; (3) prin-cipiul soteriologic – prin reforma în domeniul sănătății, Dumnezeu dorește să pregătească un popor pentru revenirea lui Isus, prin sfințirea vieții și pregătirea pentru nemurire.
2. Scopuri spirituale, urmărite prin reforma sănătății
l Reforma inimii trebuie să preceadă reforma sănătății.
l Prima datorie față de Dumnezeu și față de om este dezvoltarea personală prin păstrarea sănătății fizice și mintale.3
l Pregătirea pentru Ploaia târzie (înzestrarea credincioșilor, prin Duhul Sfânt, cu deplină capacitate misionară) și pentru Marea strigare (ultimul și cel mai puternic apel la pocăință, adresat lumii înainte de încheierea harului). Pregătirea se face prin eliberarea de sclavia apetitului care întunecă gân-direa, reduce sensibilitatea morală și capacitatea cunoașterii de sine.4
l Sănătatea este strâns legată de sfințire. Un corp bolnav și o minte dezordonată fac sfințirea imposibilă.
l Sănătatea influențează în mod direct judecata morală. Ceea ce micșorează puterea fizică slăbește și mintea și o face mai puțin capabilă să deosebească între bine și rău.1
l Grija față de alții. Bolnavii creează greutăți celor sănătoși și contribuie adesea la îmbolnăvirea celor din jur. Mai mult, comportamentul bolnavului este serios afectat, aducând astfel prejudicii altora.2
l Grija pentru sănătate este cel mai bine motivată de dorința de a-L glorifica pe Dumnezeu prin a-i ajuta pe alții (1 Corinteni 19,31). Dragostea care se jertfește este legea vieții pentru pământ și cer. Ea își are izvorul în Dumnezeu.
l Grija pentru sănătate contribuie la pregătirea pentru revenirea lui Isus. Atunci va fi încheiată lucrarea de formare a caracte-relor pentru viața viitoare.
Între preocupările pentru promovarea sănătății și vestirea mesa-jului evanghelic trebuie să existe un echilibru. Cei care lucrează în domeniul sanitar trebuie să țină seama de misiunea bisericii, iar cei preocupați de împlinirea misiunii de evanghelizare trebuie să folosească bine „brațul drept al soliei” – învățătura privitoare la sănătate. Scopul mântuirii este restaurarea a tot ceea ce a fost degradat prin păcat. La realizarea acestui scop trebuie să-și unească forțele atât vestitorii Evangheliei, cât și cadrele medicale creștine.
3. Principiile sănătății și aplicarea lor
Datorită incapacității de a face deosebire între principiile sanitare și aplicarea lor în condițiile foarte diverse ale vieții, există multă confuzie și discuții inutile. Pentru a evita confuzia și contradicțiile dăunătoare, propun să facem distincție între principii și aplicarea lor concretă. Ce sunt principiile sănătății? Principiile sănătății sunt enunțuri privitoare la promovarea sănătății apli-cabile oricând, oriunde, oricui și în orice împrejurări. Încălcarea principiilor sanitare se interferează cu domeniul moral și dezvăluie existența unui spirit de răzvrătire. Pentru o mai bună înțelegere, enunțăm în continuare câteva principii cuprinse în învățătura despre sănătate, promovată de Ellen G. White:
l Respectă-ți convingerile care decurg din datoria cunoscută. „Nimeni nu poate crede din inimă în neprihănire și să obțină îndreptățirea în timp ce continuă practicarea acelor lucruri pe care Cuvântul lui Dumnezeu le interzice sau în timp ce neglijează vreo datorie cunoscută.”1
l Fă tot ce poți mai bine în orice împrejurare te-ai afla. Folosește ce ai mai sănătos din ceea ce îți stă la îndemână.
l Evită tot ce e dăunător.
l Folosește cu moderație tot ce e sănătos. Excesul în orice privință dovedește că cel în cauză nu este sub controlul conștiinței și al rațiunii, ci sub controlul pasiunii, al firii decăzute.
l Nu trebuie să fixăm o linie precisă de urmat în ce privește dieta.2 Este necesar să se țină seama de diferențele indivi-duale de climă, ocupație și caracteristici fizice și psihice.
l Manifestă grijă și compasiune față de oameni. Nu trebuie recomandată o dietă fără carne până când nu se găsesc înlocuitori potriviți pentru proteine și până când nu sunt înțelese motivele pentru înlocuire.3
l Concentrează-te asupra motivației din spatele reformei sănătății. Aceasta nu este constituită dintr-un set de obligații legaliste, ci oferă mijloace pentru evitarea consecințelor dureroase ce decurg din decizii greșite.
l Nu face din tine însuți un criteriu pentru alții, nu căuta să fii conștiință pentru alții.1
l „Reforma în dietă trebuie să fie progresivă.”2
l Raționează de la cauză la efect.
Observați că între principiile enunțate mai sus nu sunt: regula-ritatea la masă, abstinența de la consumul de carne, baia zilnică, două mese pe zi etc. De ce? Pur și simplu pentru că acestea nu sunt principii. Ați reținut că principiile sunt enunțuri care se aplică oriunde, oricând, oricui și în orice împrejurări. Dacă am fi spus că abținerea de la consumul de carne este un principiu, în sensul definit mai sus, ar trebui să-l considerăm pe Isus un călcător al principiilor sanitare, căci El a consumat carne sau pește.
Unii au acuzat-o pe Ellen White de nesinceritate, pentru că a afirmat că, de când a primit lumina reformei sanitare, a respectat principiile acesteia. Acuzația rezultă din neînțelegerea sensului în care ea întrebuințează cuvântul „principiu”. Întrucât Ellen White a mai întrebuințat carne în condiții speciale până în anul 1894, criticii spun că ea a încălcat principiile, deoarece, în opinia lor, mâncarea de carne, în orice condiții, constituie o încălcare de principii. Să reținem deci că principiile sunt enunțuri cu valoare permanentă și generală, iar regulile, cum este regularitatea meselor, care nu poate fi respectată în orice condiții, constituie modalități de aplicare a principiilor.
4. Idei enunțate de Ellen White și confirmate de știință
Cu doar câteva decenii în urmă, multe dintre ideile privitoare la sănătate, exprimate de Ellen White, erau considerate extremiste sau fanatice. Si astăzi mai sunt idei pe care știința nu le recunoaște ca adevărate, dar experiența a demonstrat că știința lui Dumnezeu este mai presus de știința umană. Așa că, mai devreme sau mai târziu, tot ce a spus Dumnezeu se va adeveri. Iată câteva idei de ordin sanitar, enunțate de Ellen White într-o vreme când erau considerate halucinații ale unei minți bolnave, dar care astăzi sunt recunoscute ca fiind adevărate:
Nevoia de fibre în hrana consumată pentru evitarea unor boli între care și cancerul.
Pâinea să fie bine coaptă. S-a demonstrat că celulele drojdiei de bere folosite la prepararea pâinii, dacă nu sunt distruse prin coacere, consumă vitaminele B din tubul digestiv, lăsând organismul fără aportul acestora. S-a dovedit că untul folosit în cantitate mare este dăunător.
Folosirea cărnii ca aliment comportă riscuri fizice, mintale și spirituale: (1) efecte fizice: sporirea riscului de îmbolnăvire, obezitate, îmbolnăvirea oaselor, cancere, moarte subită; (2) efecte mintale: scăderea randamentului intelectual în raport cu cantitatea consu-mată; (3) efecte spirituale: stimularea poftelor trupești și slăbirea capacităților morale și spirituale.
Ceaiul chinezesc și cafeaua naturală nu trebuie să fie folosite. Acestea biciuiesc nervii, pot produce dureri de cap, insomnii, palpitații, indigestie, tremurături și chiar cancere.
Dieta originală este cea mai bună pentru om. Ea este constituită din cereale, fructe, nuci, semințe comestibile și legume și verdețuri.
Lumina solară este benefică pentru organism. Exercițiile fizice sunt necesare pentru păstrarea sănătății. Cumpătarea în toate: înlăturarea a ceea ce este rău și folosirea cu moderație a ceea ce este bun este calea sănătății. Încrederea în Dumnezeu, buna dispoziție, „curajul, speranța, credința, compasiunea, dragostea promovează sănătatea și prelungesc viața”.1
Buna dezvoltare a fătului este afectată în mod negativ de folosirea alcoolului, a tutunului, a drogurilor și de stările sufletești stresante ale viitoarei mame. Influențele prenatale asupra vieții intrauterine trebuie controlate cu grijă.1 Tratamentele hipnotice sunt însoțite de pericole deosebite.
Relația strânsă dintre minte și corp este una dintre ideile bine subliniate în scrierile lui Ellen White. În 1869, Ellen White scria următoarele: „Tot ce deranjează circulația curentului electric în sistemul nervos diminuează capacitatea puterilor vitale; rezultatul este reducerea sensibilității minții”.2
În 1872, despre muncitorii care-și întrebuințează foarte puțin capacitățile creierului, Ellen scria: „Această categorie de oameni este mult mai predispusă la îmbolnăvire; sistemul este întărit prin forța electrică a creierului să reziste la îmbolnăvire”.3
Oricât de ostil ar fi cineva față de Ellen White, dacă are puțin respect de sine și onestitate intelectuală, ar trebui să-și pună anumite întrebări. De unde știa ea atâtea lucruri privitoare la sănătate, la funcțiile organismului, la relația dintre minte și corp, la cauzele bolilor și la interacțiunea diferitelor părți ale ființelor umane, ținând seama de nivelul foarte scăzut al pregătirii ei intelectuale, de concepțiile vremii și de ignoranța medicinei din timpul ei?
Unii cred că au găsit răspunsul arătând că unele dintre ideile enunțate de ea existau la unele persoane din secolul al XIX-lea, în care a trăit Ellen White. Ea ar fi plagiat scrierile acestora și și-ar fi însușit în mod fraudulos paternitatea lor. Este adevărat că în scrierile contemporane existau idei dintre care unele au fost incluse în lucrările lui Ellen White: superioritatea pâinii integrale față de pâinea albă, valoarea hidroterapiei, efectele dăunătoare ale folosirii tutunului, alcoolului, ceaiului chinezesc, cafelei, medicamentelor timpului etc. Dar aceste idei erau tot atât de rare și amestecate cu idei false ca și creștinii adevărați, printre creștinii cu numele. Un om rațional se va întreba însă ca și dr. McCoy din S.U.A.:
Dacă ea doar a plagiat din lucrările contemporanilor, cum a știut ce idei să împrumute și pe care să le respingă, din mulțimea de învățături și teorii zăpăcitoare existente în secolul al XIX-lea? Multe din ele sunt cu totul iraționale și astăzi sunt respinse! Ea trebuie să fi fost cea mai uimitoare persoană, având cunoștințe dincolo de timpul în care a trăit, pentru a face [această lucrare de selecție] cu atâta succes.1
O altă întrebare pe care și-o va pune un cercetător onest al scrierilor lui Ellen White va fi: „De unde a cunoscut ea lucruri pe care nimeni din vremea ei nu le cunoștea și de unde avea explicațiile care n-au trecut prin mintea nici unui medic sau cercetător din acel timp?” Răspunsul se impune de la sine: Ellen White a fost inspirată de Dumnezeu să selecteze ideile adevărate din cele false și să explice lucruri care nu aveau să fie descoperite de știință decât mai târziu.
sursa : http://pcshop.3x.ro/ sau capitolul IV “Ellen White și principiile sănătății pg.127-133
