Recreația și distracțiile lumești. Există o deosebire între recreație și distracție. Recreația, dacă este ceea ce spune numele, re-creație, va întări și clădi. Chemându-ne să ne lăsăm deoparte grijile și ocupațiile obișnuite, ea aduce prospețime minții și trupului, făcându-ne astfel în stare să ne întoarcem cu o nouă putere la lucrul aprig al vieții.
Distracția, pe de altă parte, este căutată de dragul plăcerii și adesea este folosită în exces; aceasta ne lipsește de energiile care ne sunt necesare lucrului folositor și astfel se dovedește un obstacol în calea adevăratului succes în viață.
Între întâlnirile urmașilor lui Hristos, în vederea unei recreeri creștine, și întrunirile lumești pentru plăcere și distracție va exista un contrast vădit. În loc de rugăciune și menționarea numelui lui Hristos și a lucrurilor sacre, de pe buzele celor lumești seva auzi un râs prostesc și conversații goale. Ideea lor este să petreacă bine. Distracțiile lor încep cu nesăbuință și sfârșesc în deșertăciune.
Este mare nevoie de cumpătare în distracții, ca în orice alt lucru. Caracterul acestor distracții trebuie avut în vedere cu multă atenție și cu toată grija. Fiecare tânăr ar trebui să se întrebe: Ce influență vor avea aceste distracții asupra sănătății fizice, mintale și morale? Va fi mintea mea atât de răvășită, încât să-L uit pe Dumnezeu? Voi înceta Eu să am ca țintă slava Lui? O regulă prin care pot fi recunoscute plăcerile îngăduite. Să nu pierdem niciodată din vedere că Domnul Isus este un izvor de bucurie. El nu își găsește plăcere în nenorocirea ființelor omenești, ci Îi place să le vadă fericite.
Creștinii au multe surse de bucurie la îndemâna lor și ei pot spune fără greș care plăceri le sunt îngăduite și folositoare. Ei se pot bucura de acele recreații care nu-i vor conduce spre destrăbălarea minții sau înjosirea sufletului, care nu-i vor dezamăgi și care nu vor lăsa în urmă acea influență tristă, care nimicește respectul pentru sine și pune obstacole în calea utilității practice. Dacă Îl pot lua pe Isus cu ei și pot menține un spirit de rugăciune, ei sunt în deplină siguranță.
Orice distracție asupra căreia poți cere binecuvântarea lui Dumnezeu cu credință nu va fi periculoasă. Însă orice distracție care te lipsește de rugăciunea tainică, de momentele devoționale de la altar sau de participarea la serviciul divin la adunare nu este sănătoasă, ci periculoasă.
Distracții care dăunează datoriilor obișnuite. Noi facem parte din acea categorie care crede că este privilegiul nostru ca în fiecare zi din viața noastră să Îi dăm slavă lui Dumnezeu pe pământ, că noi nu trăim în această lume doar pentru propria noastră distracție, doar pentru a ne place nouă înșine. Noi suntem aici pentru a fi de folos omenirii și pentru a fi o binecuvântare pentru societate; dar dacă lăsăm ca mințile noastre să plutească doar pe acel liman josnic pe care mulți caută doar deșertăciune și nesăbuință, cum am putea fi de folos neamului și generației noastre? Cum putem fi o binecuvântare pentru societatea din jurul nostru? Nu ne putem îngădui cu nepăsare orice distracție care ne dăunează îndeplinirii cu credincioșie a datoriilor obișnuite.
Bunăstarea sufletului nu trebuie pusă în pericol prin satisfacerea oricărei plăceri egoiste și noi ar trebui să evităm orice distracție care fascinează într-atât mintea, încât datoriile obișnuite ale vieții par banale și neinteresante. Prin îngăduirea unor astfel de plăceri, mintea pornește într-o direcție greșită, iar Satana pervertește astfel gândurile, încât răul îl face să pară bine. Atunci, ascultarea și supunerea față de părinți, de care Hristos a dat dovadă față de părinții Săi, par de nesuportat.
Întruniri sociale condamnabile. Sunt multe lucruri care sunt bune, dar care, pervertite fiind de Satana, se dovedesc a fi o cursă pentru cei nechibzuiți. Așa cum sunt organizate în mod obișnuit, petrecerile pentru plăcere… constituie un obstacol în calea adevăratei dezvoltări, atât a minții, cât și a caracterului. Învățăturile frivole, obiceiurile extravagante, căutarea de plăceri, și prea adesea de destrăbălare, vor canaliza întreaga viață spre rău. În locul acestor distracții, părinții și profesorii pot face mult pentru a le oferi distracții sănătoase și dătătoare de viață.
În localitatea … se obișnuiau întâlniri sociale, petreceri de dragul plăcerii, care s-au dovedit a fi o dezonoare pentru instituțiile noastre și pentru biserică. Acestea încurajează mândria prin îmbrăcăminte, prin înfățișare, prin mulțumire de sine, ilaritate și neseriozitate. Satana este oaspete de onoare și el îi ia în stăpânire pe aceia care încurajează acest fel de întruniri.
Mi-a fost prezentat cum se desfășoară o astfel de întâlnire, unde erau adunați aceia care mărturiseau că sunt de partea adevărului. O persoană stătea la instrument și dădea frâu liber unor astfel de cântece, care îi făceau pe îngerii păzitori să plângă. Se distrau, râdeau grosolan, erau din cale-afară de entuziaști și inspirați într-un anumit fel; însă bucuria aceea era de acea natură pe care doar Satana știe s-o creeze. Acesta este un entuziasm, o pornire nesăbuită, de care toți aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu se vor rușina. Acestea îi pregătesc pe cei părtași la ele în vederea unor gânduri și acțiuni nesfinte. Am motive să cred că unii care s-au angajat cu poftă în acea scenă s-au pocăit apoi de rușinoasa performanță.
Mi-au fost relatate multe întruniri de acest fel. Am văzut veselia, etalarea în îmbrăcăminte, împodobirea personală. Toți vor să pară strălucitori și să se dedea la râsete, glume prostești, lingușire și râs gălăgios. Ochii scânteiază, obrajii se îmbujorează, conștiința doarme. Mâncând, bând și veselindu-se, ei fac tot ce pot pentru a-L uita pe Dumnezeu. Scena plăcerii constituie paradisul lor. Iar cerul privește asupra lor, văzând și auzind totul. Întâlnirile pentru distracție fac credința confuză, învăluie motivele în învălmășeală și nesiguranță. Domnul nu acceptă o inimă împărțită. El dorește întreaga ființă.
Puține distracții populare sunt sigure. Multe dintre distracțiile populare în lumea de astăzi, chiar în rândul acelora care pretind a fi creștini, tind să aibă același sfârșit ca și cele ale păgânilor. Există într-adevăr puțini printre ei pe care Satana să nu-i dea peste cap și să-i folosească pentru nimicirea sufletelor. Prin dramă, el a lucrat timp de secole pentru a trezi pasiunea și a ridica în slăvi viciul. Opera – cu etalarea fascinantă și muzica tulburătoare, mascaradă, dans, joc de cărți – este folosită de Satana pentru a dărâma barierele principiului și a deschide ușa îngăduinței senzuale. În orice întâlnire de dragul plăcerii, în care este încurajată mândria sau îngăduită pofta, în care omul este făcut să-L uite pe Dumnezeu și să piardă din vedere interesele veșnice, acolo Satana împresoară sufletele cu lanțurile sale.
Creștinul adevărat nu va dori să meargă în nici un loc de distracție sau să se angajeze în vreo distracție asupra căreia nu poate cere binecuvântarea lui Dumnezeu. El nu va fi găsit la teatru, în sala de biliard sau de popice. El nu va participa la valsuri și nu-și va îngădui vreo altă plăcere ademenitoare, care Îl va izgoni pe Domnul Hristos din minte.
Acelora care pledează pentru acest fel de distracții le răspundem: nu ni le putem îngădui în Numele lui Isus din Nazaret. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu poate fi cerută asupra timpului petrecut la teatru sau la dans. Nici un creștin nu va dori să cunoască moartea în astfel de locuri. Nici unul nu va dori să fie găsit acolo când va veni Domnul Hristos.
Teatrul – focarul imoralității. Printre cele mai periculoase surse de plăcere se numără teatrul. În loc să fie o școală pentru moralitate și virtute, așa cum se pretinde adesea, el constituie însuși focarul pentru imoralitate. Prin aceste spectacole, se încurajează și se preiau obiceiuri vicioase și înclinații păcătoase. Cântece, gesturi, expresii, atitudini josnice și obscene, toate acestea pervertesc imaginația și înjosesc moralul. Orice tânăr care frecventează astfel de spectacole va ajunge să aibă principiile alterate. Nu există în țara noastră influență mai puternică pentru a otrăvi imaginația, a distruge impresiile religioase și a toci gustul pentru plăcerile liniștite și realitățile echilibrate ale vieții, ca reprezentațiile teatrale. Plăcerea pentru astfel de scene crește o dată cu fiecare îngăduință, la fel cum dorința după băuturi alcoolice crește o dată cu folosirea lor. Singura cale sigură este aceea de a evita teatrul, circul și orice alt loc de distracție discutabil.
Dansul – o școală de destrăbălare. În multe familii de credincioși, dansul și jocul de cărți au ajuns distracții de salon. Se susține că acestea sunt distracții de casă, liniștite, de care cei tineri se pot bucura sub ochiul părintesc. Însă prin acestea se cultivă plăcerea nestăpânită, și ceea ce se consideră nevătămător acasă va ajunge să nu mai fie socotit ca primejdios nici în afara casei. Totuși, din aceste distracții nu se obține nimic bun. Ele nu dau vigoare trupului și nici odihnă minții. Ele nu inspiră sentimente virtuoase sau sfinte. Dimpotrivă, ele distrug gusturile pentru gânduri serioase sau servicii religioase. Este adevărat că este o mare deosebire între petrecerile selecte ale claselor înalte și întrunirile degradate, dezordonate, cu dans josnic, din diferite case. Totuși, și unele, și altele constituie pași pe calea destrăbălării.
Jocul lui David nu poate fi socotit un precedent. Jocul lui David, în bucurie reverențioasă în fața lui Dumnezeu, a fost citat de iubitorii de plăceri pentru a justifica dansul modern, însă un astfel de argument nu are temelie. În zilele noastre, dansul este asociat cu chefurile și destrăbălările din timpul nopții. Moralitatea și sănătatea sunt sacrificate pentru plăceri. Pentru cei care frecventează balurile, Dumnezeu nu poate constitui un subiect de gândire sau închinare; rugăciunea și cântările de laudă nu-și găsesc locul în adunările lor. Acest test trebuie să fie decisiv. Distracțiile care au tendința de a slăbi plăcerea pentru lucrurile sfinte și de a ne micșora bucuria de a-L sluji pe Dumnezeu nu trebuie căutate de creștini. Muzica și jocul de bucurie, pline de laudă la adresa lui Dumnezeu, o dată cu aducerea chivotului nu au nici o urmă de asemănare cu destrăbălarea dansului modern. Unul avea ca țintă amintirea lui Dumnezeu și înălțarea Numelui Său cel sfânt, iar celălalt vrea să-i facă pe oameni să-L uite pe Dumnezeu și să-L dezonoreze.
Jocul de cărți – preludiu pentru crimă. Jocul de cărți ar trebui să fie interzis. Asocierile și scopurile acestuia sunt periculoase. Prințul puterilor întunericului prezidează camera de joc sau orice alt loc în care se joacă cărți. Îngerii cei răi sunt oaspeți obișnuiți ai acestor locuri. În astfel de distracții nu există nimic binefăcător pentru suflet sau trup. Nu există nimic care să fortifice intelectul, nimic care să-i furnizeze idei valoroase pentru a fi de folos în viitor. Conversația este asupra unor subiecte triviale și josnice… Abilitatea în jocul de cărți va conduce curând la dorința de a folosi această cunoaștere și tact în beneficiu personal. Întâi, se pune ca miză o sumă mică, apoi una mai mare, până se ajunge la sete după jocul de cărți, care va conduce la ruină sigură. Pe cât de mulți i-a condus această distracție periculoasă la obiceiuri păcătoase, sărăcie, închisoare, crimă și la spânzurătoare! Și totuși, mulți părinți nu văd vârtejul teribil al ruinei care se năpustește asupra tinerilor.
Teama de a fi deosebit. Cei care pretind a fi creștini, dar au un caracter și o experiență religioasă superficială, sunt folosiți de către ispititor ca momeli ale sale. Această categorie este întotdeauna gata pentru întâlniri de dragul plăcerii sau unele sporturi, iar influența acestora îi atrage și pe alții. Tineri și tinere care au încercat să fie creștini conform Bibliei sunt convinși să se alăture în acele petreceri și ei sunt atrași în ring. Ei nu cercetează cu rugăciune standardul divin pentru a afla ce a spus Domnul Hristos în privința rodirii pomului creștin. Ei nu își dau seama că aceste distracții sunt cu adevărat banchetul lui Satana, pregătit de el pentru a împiedica sufletele să accepte invitația la ospățul nunții Mielului și să primească haina albă a caracterului, care este neprihănirea Domnului Hristos. Ei ajung confuzi și nu mai știu ce este bine să facă, în calitate de creștini. Ei nu vor să fie socotiți deosebiți, ciudați, și în mod firesc înclină să urmeze exemplul altora. Astfel, ei ajung sub influența acelora care nu au simțit niciodată atingerea divină asupra inimii sau a minții. Evitați primul pas către îngăduință. S-ar putea să nu vedeți un pericol real în a face primul pas în privința căutării de plăceri și a neseriozității și să gândiți că, atunci când doriți să schimbați cursul pe care ați apucat, vă va fi așa de ușor să faceți ceea ce este bine, cum v-a fost atunci când ați cedat spre a face ceea ce este rău. Însă acest lucru este o greșeală. Prin alegerea unor tovărășii rele, mulți au fost conduși pas cu pas de pe cărarea neascultării și destrăbălării, lucru care odinioară li se părea că este imposibil să se întâmple.
O afirmare clară a principiilor creștine. Dacă aparțineți cu adevărat lui Hristos, veți avea ocazii să dați mărturie în favoarea Lui. Veți fi invitați să frecventați locuri de distracție și apoi va fi ceea ce va constitui ocazia de a da mărturie pentru Domnul. Dacă Îi sunteți credincioși lui Hristos, atunci nu veți încerca să formulați scuze pentru că nu veți participa, ci veți afirma cu claritate și modestie că sunteți copii ai lui Dumnezeu și că principiile voastre nu vă permit să vă aflați într-un loc, în care nici măcar pentru o ocazie să nu puteți cere prezența Domnului.
Scopul lui Dumnezeu este acela de a face cunoscute, prin intermediul poporului Său, principiile Împărăției Sale. Și pentru ca ei să poată descoperi prin viața și caracterul lor aceste principii, El dorește să-i separe de obiceiurile și practicile lumești…
Scene minunate stau să se desfășoare în fața noastră; și în aceste vremuri, în viețile acelora care pretind că fac parte din poporul lui Dumnezeu trebuie să existe o mărturie vie, astfel ca lumea să poată vedea în acest veac, în care răul domnește pretutindeni, că există totuși un popor care lasă deoparte voia sa și caută să facă voia lui Dumnezeu – un popor în ale căror inimi și vieți este scrisă Legea lui Dumnezeu.
Dumnezeu așteaptă ca aceia care poartă Numele lui Hristos să Îl reprezinte. Gândurile lor trebuie să fie curate, cuvintele lor nobile și înălțătoare. Religia lui Hristos trebuie să fie vădită în tot ceea ce fac și spun… Dumnezeu dorește ca poporul Său să arate prin viața lui că creștinismul este superior lumii și că ei lucrează pe un plan mai înalt, mai sfânt.
