Mișcarea care dezvoltă brațele, mintea și caracterul. Cel mai mare folos nu se obține doar de pe urma jocului sau simplului exercițiu fizic. Din exersarea mușchilor în aer proaspăt și curat, e adevărat, se obține ceva folos; însă, dacă folosiți aceeași energie în îndeplinirea unor datorii utile, beneficiul va fi mai mare și va fi urmat de un simțământ de satisfacție; căci o astfel de mișcare fizică poartă cu sine simțul utilității și aprobarea conștiinței pentru datoria împlinită.
În copii și tineri trebuie trezită ambiția de a face mișcare fizică, făcând ceva ce va fi util pentru ei înșiși și de folos celor din jur. Mișcarea fizică ce dezvoltă mintea și caracterul, care deprinde brațele să fie utile și îi învață pe tineri să-și aducă și ei contribuția în purtarea poverilor vieții, este aceea care dă tărie fizică și stimulează orice facultate. Și va fi o răsplată pentru hărnicie și cultivarea obiceiului de a trăi pentru a face bine.
Nici o recreație care le este de folos doar lor nu se va dovedi o așa de mare binecuvântare pentru copii și tineri ca aceea care îi face să fie de folos și altora. Fiind prin natura lor entuziaști și impresionabili, tinerii răspund repede sugestiilor care li se fac.
Exemplul lui Isus ca tânăr. Viața lui Isus a fost plină de hărnicie; El făcea mișcare fizică, îndeplinind diferite sarcini potrivite cu tăria Lui fizică în dezvoltare. În îndeplinirea lucrului care îi era încredințat, El nu avea timp pentru distracții inutile. El nu lua parte la ceea ce ar fi putut otrăvi moralul și înjosi puterea fizică, ci era instruit pentru munca utilă și chiar pentru a rezista în fața greutăților.
În viața Sa pământească, Domnul Hristos a fost un exemplu pentru întreaga familie omenească; El era ascultător și de folos în căminul Său. El a învățat meseria de tâmplar și a lucrat cu propriile Sale mâini în micul atelier din Nazaret…
Biblia spune despre Isus: "Și pruncul creștea și se întărea; era plin de înțelepciune și harul lui Dumnezeu era peste El." Mintea și trupul se dezvoltau în timp ce El lucra în copilărie și tinerețe. El nu-Și folosea puterile fizice în mod nechibzuit, ci le exersa în așa fel, încât să le păstreze într-o bună stare de sănătate, ca să poată face cea mai bună lucrare în orice domeniu. El nu voia să fie nedesăvârșit, nici măcar în mânuirea uneltelor. El a fost tot atât de desăvârșit ca lucrător pe cât era de desăvârșit în caracter. Prin cuvânt și propriul Său exemplu, Domnul Hristos a acordat atenția cuvenită și a onorat lucrul folositor.
Reînviorare prin lucru variat. Tinerii băieți ar trebui să nu uite că ei sunt răspunzători pentru toate privilegiile pe care le-au avut, pentru felul în care și-au folosit timpul și pentru folosirea corespunzătoare a talentelor lor. S-ar putea ca ei să întrebe: "Noi nu ne putem distra deloc sau recrea? Doar să muncim, să muncim și iar să muncim, fără să existe nici o variație?"
Schimbarea lucrului fizic, care a tensionat prea mult puterile, poate fi foarte necesară pentru un timp, pentru ca ei să se poată apuca din nou de lucru, depunând efort în continuare cu mai mare succes. Însă în ceea ce privește puterea fizică, cu cele mai bune rezultate, s-ar putea ca să nu le fie necesară odihna deplină. Ei nu ar trebui, nici chiar atunci când sunt obosiți după un anumit fel de lucru, să risipească momente prețioase. Atunci ei pot căuta să facă ceva ce nu este prea istovitor, dar care să fie o binecuvântare pentru mama și surorile lor. Ușurându-le grijile, luând asupra lor cele mai dure poveri pe care acestea le au de dus, ei pot descoperi acea distracție care izvorăște din principiu și care le va aduce adevărata fericire și astfel timpul lor nu va fi irosit pe nimicuri sau îngăduință de sine. Timpul lor poate fi folosit întotdeauna în mod util și ei pot fi reînviorați mereu printr-o varietate a acestuia, iar prin răscumpărarea timpului, fiecare moment va fi bine întrebuințat pentru cineva.
Mulți susțin că este necesar pentru sănătatea fizică să-și îngăduie să se distreze în mod egoist. Este adevărat că este nevoie de schimbare pentru o bună dezvoltare a corpului, deoarece mintea și trupul sunt înviorate și întărite prin schimbare; însă acest obiectiv nu este atins prin îngăduirea distracției lor nesăbuite și neglijarea datoriilor zilnice pe care tinerii le au de făcut.
Un program pentru studenți, pe care Dumnezeu l-a binecuvântat. Noi trebuie să-i educăm pe tineri, astfel ca ei să-și pună la lucru atât puterile mintale, cât și cele fizice. Exercițiul sănătos al întregii ființe va conferi o educație completă, deplină.
Am avut serios de lucru în Australia pentru a-i instrui în această privință atât pe părinți, cât și pe tineri; însă am perseverat în eforturile noastre până ce lecția a fost învățată astfel ca, pentru a avea o educație completă, timpul de studiu să fie împărțit între dobândirea cunoștințelor din cărți și asigurarea unor cunoștințe prin lucru practic.
O parte din fiecare zi era petrecută în lucru util, studenții fiind învățați cum să curețe pământul, cum să-l cultive și cum să construiască, să ridice case, timp care altfel ar fi fost petrecut jucând diferite jocuri sau căutând alte distracții. Iar Domnul i-a binecuvântat pe studenții care și-au consacrat timpul unor lecții de utilitate practică.
Dumnezeu ne-a pus la dispoziție ocupații utile pentru dezvoltarea sănătății, și aceste ocupații folositoare îi vor face în stare pe studenți să se ajute pe ei înșiși și pe alții.
În loc de a căuta diversificarea doar de dragul de a se amuza, trebuie luate măsuri în vederea acelor exerciții care se vor dovedi utile.
Lucrarea misionară este un exercițiu ideal. Există o mulțime de lucruri necesare, utile, de făcut în lumea noastră, care fac ca distracțiile de dragul plăcerii să fie cu totul inutile. Creierul, oasele și mușchii vor dovedi rezistență și tărie prin folosirea lor într-un anumit scop, gândind bine și profund și făcând planuri care-i vor instrui să-și dezvolte puterile intelectuale și organele interne și folosind în mod practic talentele date lor de Dumnezeu, cu care să Îi poată aduce slavă.
Este datoria noastră de a căuta întotdeauna să-i călăuzim pe tineri să-și folosească bine mușchii și creierul, ca să poată fi de folos celor din jurul lor, ajutându-i în lucrul lor, alinându-i pe cei în necaz, încurajându-i pe cei descurajați, rostind cuvinte de mângâiere celor fără speranță și abătând mințile studenților de la ceea ce constituie doar distracție și zbenguială, lucruri care adesea îi coboară de la demnitatea de bărbați și femei la rușine și dizgrație. Domnul dorește ca mintea să fie înălțată, căutând mereu canale mai înalte, mai nobile de utilitate.
Aceeași putere de exersare a minții și a mușchilor poate inventa căi și mijloace pentru o categorie cu totul mai înaltă de exercițiu, și anume făcând lucrare misionară, care îi va face împreună lucrători cu Dumnezeu și îi va educa pentru o utilitate mai mare în această viață, în lucrul util, practic, care constituie ramura cea mai importantă în educație…
Nu este acesta oare lucrul pe care fiecare tânăr ar trebui să caute să-l facă, lucrând de partea lui Hristos? Aveți de partea voastră ajutorul lui Hristos. Ideile studenților se vor înmulți. Ele vor fi foarte vaste și puterile, în ce privește utilitatea chiar în viața voastră ca studenți, vor fi în continuă creștere. Brațele, mâinile, pe care Dumnezeu le-a dat, trebuie folosite pentru facerea de bine, ca la sfârșit să puteți auzi: "Bine, rob bun și credincios."
Recomandare pentru invalizi. Am fost instruită că, în timp ce bolnavii sunt încurajați să-și părăsească încăperile în care au stat și să petreacă timp în aer liber, îngrijind florile sau făcând o altă muncă ușoară, plăcută, mințile lor nu vor mai fi concentrate doar asupra lor înșiși, ci vor fi îndreptate către ceva mai dătător de sănătate. Mișcarea în aer liber este recomandată ca o necesitate benefică, dătătoare de viață.
Nu putem decât să fim voioși, ascultând muzica păsărelelor vesele și desfătându-ne ochii privind câmpiile și grădinile în floare. Să ne obișnuim mintea să fie interesată de toate acele lucruri mărețe, pe care Dumnezeu ni le-a dat cu mână largă. Și, în timp ce cugetăm asupra acestor dovezi ale iubirii și grijii Sale, s-ar putea să uităm de neputințele noastre, să fim veseli și inimile noastre să cânte Domnului.
Timp de ani de zile, din când în când, mi s-a arătat că cei bolnavi trebuie învățați că este greșit a înlătura orice muncă fizică în vederea redobândirii sănătății. Procedând astfel, voința ajunge să dormiteze, sângele se mișcă greoi prin corp și devine tot mai puțin curat. Iar atunci când pacientul este în pericolul de a-și imagina că situația sa este mai gravă decât în realitate, nepăsarea va produce cu siguranță cele mai nefericite rezultate. Munca bine plănuită dă invalidului ideea că nu este cu totul inutil în lume, că poate face și el câte ceva. Voința aceasta îi aduce satisfacție, îi dă curaj, tărie, pe care distracțiile deșarte nu i le pot da niciodată.
Dumnezeu ne oferă adevărate plăceri. Dumnezeu a pus la dispoziția tuturor plăceri – de care să se bucure atât cel bogat, cât și cel sărac – plăcerea dobândită prin cultivarea curăției gândului și a utilității în acțiune, plăcerea care vine din rostirea de cuvinte amabile și facerea de fapte bune. De la cei care îndeplinesc un asemenea serviciu strălucește lumina lui Hristos, aducând lumina în viețile înnegurate de multe necazuri.
