Înlocuiți ceea ce este păcătos cu ceea ce este nevinovat. Tinerii și copiii nu pot fi așa liniștiți și așezați ca cei în vârstă. În timp ce distracțiile păcătoase sunt condamnate, și așa ar trebui să fie, părinții, profesorii și supraveghetorii copiilor ar trebui să le ofere în locul acestora plăceri nevinovate care să nu-i întineze din punct de vedere moral. Nu-i constrângeți pe tineri cu reguli rigide și restricții, care să-i facă să se simtă oprimați și să-i determine să dărâme barierele și să pornească pe cărări nesăbuite, spre pierzare. Cu braț hotărât, cu bunătate și înțelegere, țineți frâul îndrumării, călăuzirii și controlării planurilor și scopurilor, totuși, în același timp, cu blândețe, cu înțelepciune, cu iubire, în așa fel încât ei să știe că aveți în vedere cel mai mare bine al lor.
Sunt distracții, ca dansul, jocul de cărți, șahul, damele, cu care noi nu putem fi de acord, pentru că cerul le condamnă. Aceste distracții deschid ușa pentru mari păcate. Ele nu sunt folositoare, ci au o influență excitantă, producând în unele minți pasiunea pentru acele jocuri care conduc spre jocuri de noroc, risipă și destrăbălare. Toate aceste jocuri trebuie condamnate de creștini și ele trebuie înlocuite cu altceva cu totul nevinovat.
Dacă facem restricții copiilor noștri în privința plăcerilor lumești, care tind să corupă și să conducă pe o cale greșită, noi trebuie să le oferim în loc modalități de recreație nevinovate; care să îi conducă pe căi bune, pe care nu există nici un pericol. Nici un copil al lui Dumnezeu nu trebuie să aibă experiențe triste sau sumbre. Poruncile și făgăduințele divine ne arată acest lucru. Căile înțelepciunii sunt "căi plăcute și toate cărările ei sunt pașnice". În timp ce evităm ceea ce este fals și artificial – cursele de cai, jocurile de cărți, loteriile, meciurile de box, luptele, băuturile alcoolice, fumatul – trebuie să oferim surse de plăceri, care sunt curate, nobile și înălțătoare.
Locul util al gimnaziului. Exercițiile de gimnastică ocupă un loc folositor în multe școli, însă, dacă nu sunt supravegheate cu grijă, acestea sunt adesea folosite până la exces. În gimnaziu, mulți copii, din dorința de a-și încerca puterea, și-au produs vătămări pe viață. Exercițiul fizic în gimnaziu, oricât de bine ar fi condus, nu poate ține locul recreației în aer liber, și pentru aceasta școlile noastre ar trebui să ofere condiții favorabile.
Jocurile cu mingea – principii călăuzitoare de bază. Eu nu condamn jocul simplu cu mingea; însă, chiar și acesta, cât este de simplu, poate fi exagerat. Mă dau înapoi aproape întotdeauna de la rezultatele aproape sigure ce urmează acestor distracții. Acestea conduc la cheltuieli care ar putea fi folosite pentru a duce lumina adevărului unor suflete care pier fără Hristos. Distracțiile și cheltuielile pentru satisfacții proprii, care conduc pas cu pas la înălțarea eului, și instruirea în aceste jocuri pentru plăcere dau naștere la o dragoste și pasiune pentru aceste lucruri care nu sunt favorabile desăvârșirii unui caracter creștin.
Felul în care au fost folosite la colegiu nu poartă pecetea cerului. Ele nu fortifică intelectul. Nu rafinează și nu conduc la curăție de caracter. Ele ne conduc spre obiceiuri și practici lumești, iar cei care le practică devin atât de absorbiți și înnebuniți după ele, încât ei sunt înregistrați în ceruri ca iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu. În loc ca intelectul să fie fortificat pentru a-și putea face mai bine lucrul, ca studenții să-și poată aduce mai bine la îndeplinire datoriile de creștini, practicarea acestor jocuri le umple creierul cu gânduri care le distrag mintea de la studii…
Au ca țintă aceste jocuri numai slava lui Dumnezeu? Eu știu că nu. Dumnezeu este pierdut din vedere. În timpul de probă, ființele inteligente înlocuiesc ceea ce ar trebui să le constituie ocupația – căci au voia lui Dumnezeu descoperită în acest sens – cu speculații și invenții ale omului care îl are pe Satana de partea sa, insuflându-i spiritul său… Domnul Dumnezeul cerurilor protestează împotriva pasiunii aprinse pentru aceste jocuri care sunt atât de ademenitoare.
Problema multor sporturi atletice. Elevii trebuie să facă mișcare fizică în mod viguros. Puține rele sunt mai înspăimântătoare decât indolența și nepăsarea. Cu toate acestea, orientarea majorității sporturilor atletice constituie un subiect ce îi preocupă pe aceia care au pe inimă bunăstarea copiilor și tinerilor. Profesorii sunt îngrijorați datorită influenței pe care o au aceste sporturi atât asupra programului elevului în școală, cât și asupra consecințelor acestora pentru viața lui de mai târziu. Jocurile care ocupă atât de mult timp distrag mintea de la studiu. Ele nu sunt de folos pentru pregătirea tinerilor pentru lucrul practic serios în viață. Influența acestora nu conduce către rafinament, generozitate sau adevărata bărbăție.
Unele dintre cele mai mari distracții, cum ar fi fotbalul și boxul, au devenit școli ale brutalității. Ele dezvoltă aceleași trăsături precum jocurile din Roma antică. Dorința de a domina, mândria de a avea forță, de a fi brut, desconsiderarea nesăbuită a vieții, exercită asupra tinerilor o înspăimântătoare putere demoralizatoare.
Alte sporturi, deși nu sunt la fel de brutale și sunt mai puțin condamnabile, nu sunt recomandate datorită excesului n care sunt practicate. Ele stimulează iubirea de plăcere și senzații tari, ajungându-se să se nutrească dezgust pentru munca utilă și predispoziția de a evita datoriile și responsabilitățile practice ale vieții. Ele tind să distrugă plăcerea pentru realitățile vieții și bucuriile liniștite ale acesteia. În acest fel, se deschide ușa către destrăbălare și nelegiuire, cu toate urmările lor teribile.
Când viața era mai puțin complicată. În vremurile de demult, când oamenii erau călăuziți de Dumnezeu, viața era simplă. Ei locuiau aproape de inima naturii. Copiii munceau împreună cu părinții lor și studiau frumusețile și tainele comorii naturii. Și acolo, în liniștea câmpului și a pădurii, ei cugetau la acele adevăruri mărețe, transmise ca o moștenire sacră din generație în generație. O astfel de instruire a produs oameni puternici.
În veacul acesta, viața a devenit artificială, iar oamenii au degenerat. Dacă nu ne putem întoarce cu totul la obiceiurile simple ale acelor vremuri, noi am putea învăța din ele lecții care să facă din momentele noastre de recreare ceea ce însuși numele implică – momente în care cu adevărat clădim atât pentru trup, cât și pentru minte și suflet.
Plimbări cu familia. Mai multe familii care locuiesc în același oraș sau sat trebuie să se adune împreună, să lase deoparte ocupațiile care i-au istovit fizic și mintal și să facă o excursie la țară, pe malul unui lac frumos sau într-un crâng, unde peisajul natural este minunat. Să-și ia cu ei hrană simplă, sănătoasă, cele mai bune fructe și cereale și să se așeze la masă la umbra unui copac sau sub baldachinul cerului. Plimbarea, mișcarea fizică și peisajul vor stimula pofta de mâncare, ei se pot bucura astfel de o masă pe care chiar regii o pot invidia. În asemenea ocazii, părinții și copiii trebuie să se simtă liberi de griji, muncă și îngrijorare. Părinții să se poarte ca niște copii cu copiii lor, făcând ca totul să fie cât se poate de plăcut pentru ei. Toată ziua să fie pusă deoparte pentru recreație. Pentru cei a căror ocupație este în interior și sedentară, mișcarea în aer este binefăcătoare pentru sănătate. Toți aceia care socotesc acest lucru ca o datorie să facă acest lucru. Nu se va pierde nimic, ci se va câștiga mult. Ei se vor întoarce la ocupațiile lor cu o nouă putere de viață și cu curajul reînnoit, apucându-se de lucrul lor cu zel și fiind mai bine pregătiți să facă față bolilor.
Găsiți fericire în mijlocul naturii. Să nu gândiți că Dumnezeu dorește ca noi să renunțăm la tot ce poate fi pentru fericirea noastră. Lucrurile la care El ne cere să renunțăm nu sunt pentru binele și fericirea noastră.
Dumnezeul care a făcut să crească pomii cei falnici și i-a îmbrăcat cu un frunziș atât de bogat, care a creat atâtea flori frumoase și încântătoare, care a făcut cu mâna Lui lucrări atât de minunate în natură, nu dorește ca noi să fim nefericiți; El nu dorește ca noi să nu avem gust și plăcere pentru aceste lucruri. El le-a făcut ca să ne bucurăm de ele. Scopul Său este ca noi să ne bucurăm de tot ceea ce constituie farmecul naturii, care este creațiunea Sa.
Întâlniri sociale utile. Întâlnirile cu caracter social devin folositoare în cel mai înalt sens, și instructive, atunci când cei care se adună laolaltă, cu inimile clocotind de dragostea lui Dumnezeu, discută lucruri din Cuvântul lui Dumnezeu, metode pentru înaintarea lucrării Sale și faceri de bine pentru semenii lor. Când Duhul lui Dumnezeu este primit ca un oaspete de seamă la aceste adunări, când nu se spune și nu se face nimic care să-L îndepărteze, Dumnezeu este onorat, iar cei care se adună laolaltă sunt înviorați și întăriți.
Adunările noastre ar trebui să se desfășoare, și noi ar trebui să ne purtăm în așa fel încât, atunci când ne întoarcem acasă, să fim liniștiți că nu L-am supărat pe Dumnezeu și că nu i-am rănit sau jignit în vreun fel pe cei prezenți.
Domnul Isus Își găsea plăcere în momente de bucurie nevinovată. Domnul Isus a respins îngăduința de sine în toate formele, totuși, prin natura Sa, El era sociabil. El a acceptat ospitalitatea tuturor claselor sociale, făcând vizite atât în casele celor bogați, cât și ale celor săraci, ale celor învățați și ale celor neștiutori și căutând să le înalțe gândurile de la problemele vieții obișnuite la acele lucruri care sunt spirituale și veșnice. El nu a fost de acord cu destrăbălarea și nici o umbră de ușurătate lumească nu i-a afectat comportamentul; cu toate acestea, El își găsea plăcere în momente de bucurie nevinovată și, prin prezența Sa, aproba întrunirile sociale. Un ospăț de nuntă iudaic a constituit o ocazie deosebită și bucuria acestuia nu a displăcut Fiului omului…
Pentru gândul Domnului Isus, bucuria sărbătorilor de nuntă arătau înainte către bucuria acelei zile, când El avea să-Și aducă mireasa acasă, în casa Tatălui Său, când cei răscumpărați, împreună cu Răscumpărătorul, aveau să stea laolaltă la ospățul nunții Mielului.
Exemplul Său în conversație și comportament. Când Și-a început lucrarea, atunci când era invitat la masă sau la un ospăț de către un fariseu sau un vameș, El accepta invitația… În astfel de ocazii, Domnul Hristos conducea discuția de la masă și dădea multe lecții prețioase. Cei prezenți Îl ascultau; oare nu El fusese Acela care le vindecase bolnavii, le alinase durerile și le luase copiii în brațe și îi binecuvântase? Vameșii și păcătoșii erau atrași către El, iar atunci când El începea să le vorbească, atenția le era ațintită asupra Lui. Domnul Hristos i-a învățat pe ucenicii Săi cum să se poarte cu cei nereligioși și cu cei religioși. El i-a învățat, prin exemplul Său, ca, atunci când participau la adunări publice, să nu ceară neapărat să spună ceva. Însă conversația Lui era cu totul diferită de ceea ce ascultaseră ei la sărbători, în trecut. Fiecare cuvânt pe care îl rostea El era o mireasmă de viață spre viață pentru ascultătorii Săi, care ascultau cu toată atenția.
Ellen G. White și o plăcută întrunire socială. La încheierea lungii mele călătorii în est, am ajuns acasă la timp ca să pot petrece ajunul Noului An în Healdsburg. Sala mare a colegiului a fost potrivită pentru o reuniune a Școlii de Sabat. Ghirlandele de chiparoase, frunze de toamnă, rămurele de brad și flori erau aranjate cu grijă; și un clopot mare de brad atârna în bolta de la intrarea în sală. Pomul era foarte încărcat cu daruri care aveau să fie folosite pentru săraci… Cu această ocazie, nu s-a spus și nici nu s-a făcut ceva ce ar fi putut împovăra conștiința cuiva.
Unii m-au întrebat: "Sora White, ce părere aveți despre aceasta? Este în acord cu credința noastră?" Eu le-am răspuns: "Este, cu credința mea."
Atrageți-i pe tineri cu putere pentru a-i câștiga. Dumnezeu dorește ca fiecare familie și fiecare comunitate să exercite acea putere de atragere și câștigare a tinerilor cuprinși de plăcerile seducătoare ale lumii și din întovărășirea cu aceia a căror influență este vătămătoare. Căutați să vedeți ce puteți face pentru a-i câștiga pe tineri la Isus.
