Perspectivele copiilor educați în mod corespunzător. Dumnezeu cunoaște toate posibilitățile pe care le au acești prichindei ai omenirii. El știe că, printr-o educație corespunzătoare, copilul va putea deveni o putere spre bine în lume. El urmărește cu interes aprins să vadă dacă părinții vor aduce la îndeplinire planul Lui sau dacă, printr-o bunătate greșit înțeleasă, ei nimicesc scopul Său, fiind îngăduitori față de copil,spre ruina lui prezentă și veșnică. A face din această ființă neajutorată, în aparență fără însemnătate, o binecuvântare în lume și o onoare la adresa lui Dumnezeu constituie o lucrare măreață. Părinții nu ar trebui să îngăduie să se interpună ceva între ei și obligația pe care o au față de copiii lor.
O lucrare pentru Dumnezeu și țară. Cei care păzesc Legea lui Dumnezeu privesc asupra copiilor lor cu simțăminte de speranță și, totodată, cu teamă de nedescris, întrebându-se ce rol vor juca aceștia în marele conflict ce se află în fața lor. Mama grijulie se întreabă: "Ce poziție vor lua? Ce pot face eu pentru a-i pregăti să acționeze bine, pentru a putea fi vase ale slavei veșnice?" Mari răspunderi aveți, mamelor. Deși nu aveți un loc în consiliile naționale…, voi puteți face o lucrare mare pentru Dumnezeu și pentru țara voastră. Voi puteți să-i educați pe copiii voștri. Îi puteți ajuta să-și formeze caractere care nu pot fi atrase sau influențate spre rău, ci spre a face binele. Prin rugăciunile fierbinți ale credinței, voi puteți pune în mișcare brațul care conduce lumea.
Educația se face în copilărie și în tinerețe. Copiii trebuie crescuți spre a fi utili. Ei trebuie învățați să facă acele lucruri care sunt trebuincioase în viața din cămin, iar părinții trebuie să facă tot ce le stă în putere ca aceste datorii să li se pară plăcute, rostind cuvinte amabile și apreciate.
Mulți părinți neglijează educația în cămin. În ciuda metodelor avansate, educația copiilor este în prezent întristător de deficitară. Educația din cămin este aceea care se neglijează. Părinții, și în special mamele, nu-și dau seama de responsabilitatea pe care o au. Ei nu au nici răbdarea de a face educația copiilor, nici înțelepciunea de a-i ține în frâu pe cei mici, încredințați grijii lor.
Este atât de adevărat că mamele nu stau la postul datoriei, credincioase chemării lor de a fi mame. Dumnezeu nu ne cere nici un lucru pe care să nu-l putem aduce la îndeplinire prin puterea Sa, nici un lucru care să nu fie spre binele nostru și al copiilor noștri.
Mamele să caute ajutorul divin. Dacă și-ar da seama de importanța misiunii lor, mamele ar petrece mai mult timp în rugăciune, prezentându-și copiii Domnului Isus, implorând binecuvântarea Sa asupra lor și înțelepciunea de a ști să îndeplinească așa cum trebuie datoriile sacre pe care le au.
Mama să caute să facă orice îmbunătățire cu putință, în vederea modelării caracterului și formării unor deprinderi bune în copiii ei. Să vegheze cu grijă dezvoltarea caracterului lor, stăpânind acele trăsături care sunt prea pronunțate și încurajându-le pe cele deficitare. Propria ei viață să fie un exemplu curat și nobil pentru prețioasa ființă pe care o are în grijă.
Mama trebuie să-și ia lucrarea în primire cu curaj și energie, bazându-se continuu pe ajutorul divin în toate strădaniile ei. Să nu găsească niciodată odihnă până nu vede o creștere continuă în caracterul copiilor ei, până când aceștia nu ajung să dobândească un țel mai înalt în viață decât doar acela de a căuta propria lor plăcere.
Este cu neputință de estimat influența unei mame care se roa-gă. Ea Îl recunoaște pe Dumnezeu în toate căile ei. Ea își duce copiii în fața harului și îi prezintă înaintea Domnului Isus, implorând binecuvântarea Sa asupra lor. Influența acelor rugăciuni este pentru copii ca "un izvor de viață". Aceste rugăciuni, înălțate cu credință, constituie sprijinul și tăria mamei creștine. A neglija datoria de a ne ruga împreună cu copiii noștri înseamnă a pierde una dintre cele mai mari binecuvântări care se află la îndemâna noastră, unul dintre cele mai mari ajutoare în mijlocul frământărilor, grijilor și poverilor vieții.
Puterea rugăciunilor mamei nu poate fi estimată. Ea, care îngenunchează lângă fiul și fiica ei în perioada plină de greutăți a copilăriei, în tinerețe, când sunt atâtea primejdii, nu va cunoaște niciodată până în ziua judecății influența pe care au avut-o rugăciunile sale în viața copiilor ei. Dacă este legată prin credință de Fiul lui Dumnezeu, mâna duioasă a mamei îl poate trage înapoi pe fiu din calea ispitei, iar pe fiică de a nu îngădui păcatul. Când pasiunea și pofta se războiesc, cerând supremație, puterea iubirii, a influenței restrângătoare, serioase și hotărâte a mamei poate echilibra sufletul șovăielnic, punându-l de partea cea dreaptă.
Când ne întrerup vizitatorii. Trebuie să vă luați timp să vorbiți și să vă rugați împreună cu micuții voștri și nu trebuie să îngăduiți ca cineva să întrerupă momentele de comuniune cu Dumnezeu și cu copiii voștri. Puteți spune vizitatorilor voștri: "Dumnezeu mi-a dat o lucrare de făcut, nu am timp pentru flecării." Trebuie într-adevăr să simțiți că aveți o lucrare de făcut pentru această viață și pentru veșnicie. Cea dintâi datorie a voastră este față de copiii voștri.
Înainte de vizitatori, înainte de orice altceva, pe primul plan sunt copiii voștri… Lucrarea pe care o aveți de făcut față de copilul vostru în primii ani nu admite nici un fel de neglijare. Nu există nici o perioadă în viața acestuia, când această regulă să fie uitată.
Nu îi trimiteți afară ca să puteți sta cu vizitatorii voștri, ci învățați-i să fie liniștiți și respectuoși în prezența musafirilor.
Mamele să fie modele de bunătate și noblețe. Mamelor, fiți înțelepte în privința prețioaselor momente pe care le aveți. Nu uitați, copiii voștri au posibilități deosebite, ei pot trece dincolo de ceea ce le oferiți prin educație și instruire. Voi puteți fi pentru ei întruchiparea modelului a tot ceea ce poate fi bun, curat și nobil. Identificați-vă interesele cu ale lor.
Puteți eșua în orice altceva, însă în acest punct fiți meticuloase, eficiente. Dacă copiii voștri sunt curați, virtuoși, în urma educației pe care o primesc în cămin, dacă ei ocupă cel puțin cel mai umil loc în marele plan al lui Dumnezeu pentru binele omenirii, viața voastră nu va putea fi numită niciodată un eșec și nu va trebui să aveți vreodată remușcări.
Pruncii sunt o oglindă pentru mamă, în care ea își poate vedea propriile-i obiceiuri și comportamentul său. Cât de atentă ar trebui să fie ea atunci în privința limbajului și a comportamentului, în prezența acestor mici învățăcei! Toate trăsăturile de caracter pe care dorește să le vadă formându-se în ei, trebuie să le cultive ea însăși mai întâi.
Å¢intiți mai sus decât standardul lumii. Mama nu trebuie să se ghideze după opinia lumii și nici să dorească să atingă standardul acesteia. Ea trebuie să decidă pentru ea însăși care este marele scop și țel al vieții și apoi să depună tot efortul posibil pentru a atinge acest țel. Ea poate, din lipsă de timp, să neglijeze multele lucruri în privința gospodăriei, fără rezultate prea grave; însă nu-și poate neglija, fără urmări, educarea corespunzătoare a copiilor ei.
Caracterele lor deficitare vor da pe față necredincioșia ei. Lucrurile rele, pe care ea le îngăduie să treacă fără a le corecta, manierele aspre, grosolane, lipsa de respect și neascultarea, obiceiul de a lenevi și de a nu fi atent, toate acestea o vor dezonora și îi vor amărî viața. Mamelor, destinul copiilor voștri este în mare măsură în mâinile voastre. Dacă dați greș în a vă face datoria, s-ar putea ca voi înșivă să-i așezați în rândurile oștirii lui Satana și să faceți din ei agenții lui pentru ruinarea și a altor suflete. Însă disciplina aplicată cu credincioșie și exemplul vostru de evlavie îi poate conduce la Hristos, iar ei,la rândul lor, îi vor influența și pe alții, și în acest fel multe suflete pot fi salvate prin intermediul vostru.
Cultivați binele, respingeți răul. Părinții trebuie să coopereze cu Dumnezeu în a-și crește copiii în iubire și frică de Domnul. În nici un fel nu Îl pot întrista mai mult decât neglijând educația corespunzătoare a copiilor… Ei trebuie să vegheze cu grijă asupra cuvintelor și acțiunilor celor mici, dacă nu, cel rău îi prinde în mreaja lui. El dorește cu ardoare să facă acest lucru, ca să poată contracara planul lui Dumnezeu. Cu bunătate, devotament și duioșie, părinții trebuie să lucreze pentru copiii lor, cultivând orice lucru bun și respingând orice lucru rău care se dezvoltă în caracterele celor mici.
Bucuria lucrului îndeplinit. Copiii sunt moștenirea Domnului, iar noi suntem răspunzători în fața Lui de felul cum administrăm proprietatea Sa. Creșterea și educarea copiilor spre a fi creștini constituie cel mai mare serviciu pe care părinții îl pot face pentru Dumnezeu. Este o lucrare care necesită muncă, răbdare – un efort stăruitor, consecvent, pe toată durata vieții.
Neglijarea acestei sarcini ne dovedește a fi ispravnici necredincioși…
Părinții să lucreze cu iubire, credință și rugăciune pentru căminele lor, până când, cu bucurie, se pot înfățișa înaintea lui Dumnezeu, spunând: "Iată, eu și copiii pe care mi i-a dat Domnul."
