Egală cu soțul. Femeia trebuie să simtă poziția pe care Dumnezeu a desemnat-o la început pentru ea, și anume egala soțului ei. Lumea are nevoie de mame, care să fie mame nu doar cu numele, ci mame în adevăratul sens al cuvântului. Putem spune cu toată certitudinea că îndatoririle specifice ale femeii sunt mai sacre, mai sfinte decât acelea ale bărbatului. Fie ca femeia să fie conștientă cât este de sacră lucrarea sa și în puterea și cu teamă de Dumnezeu, să preia misiunea încredințată ei, să-și educe copiii spre a fi folositori în această lume și pentru căminul din lumea mai bună, care va veni.
Soția nu trebuie să-și sacrifice tăria și să îngăduie puterilor ei să dormiteze, în timp ce ea se sprijină cu totul doar pe soțul ei. Individualitatea ei nu poate fi contopită cu a lui. Ea trebuie să simtă că este egala soțului ei – să stea alături de el, cu credincioșie, la postul datoriei ei și el la postul datoriei lui. Lucrarea ei, de educare a copiilor, este în orice privință la fel de înaltă și nobilă ca orice lucrare la care ar putea fi chemat el, fie și aceea de conducător al unui stat.
Regina casei. Regele nu are de îndeplinit o lucrare mai înaltă ca aceea a mamei. Mama este regina casei ei. Și în puterea ei stă modelarea caracterului copiilor ei, pentru ca aceștia să fie corespunzători pentru viața mai înaltă, veșnică. Un înger nu ar putea pretinde o misiune mai înaltă; căci, îndeplinind această lucrare, ea Îl slujește pe Dumnezeu. Dacă ea va conștientiza caracterul înalt al misiunii ei, acest lucru îi va inspira curaj. Să fie conștientă de valoarea lucrării ei și să-și pună toată armătura lui Dumnezeu, ca să se poată împotrivi ispitei de a se conforma standardului lumii. Lucrarea ei este pentru această viață și pentru veșnicie.
Mama este regina casei, iar copiii, supușii ei. Ea trebuie să-și conducă familia cu înțelepciune, cu toată demnitatea ei de mamă. Influența ei în cămin este supremă; cuvântul ei, lege. Dacă ea este o creștină, stăpânită de Dumnezeu, ea va inspira respect copiilor săi.
Copiii trebuie să fie învățați să-și considere mama nu ca pe o sclavă, care muncește tot timpul pentru ei, ci ca pe o regină care îi călăuzește și îi conduce, învățându-i pas cu pas, precept după precept.
O comparație grafică de valori. Mama își apreciază rareori propria-i lucrare și de obicei o socotește doar ca o roboteală prin casă, plină de trudă. Zi de zi, săptămână după săptămână, se învârte în același cerc, fără rezultate speciale, vădite. La sfârșitul zilei nu poate spune toate lucrurile mici pe care le-a făcut în cursul zilei. Pe lângă realizările soțului ei, ea parcă nu a făcut nimic demn de menționat.
Tatăl vine adesea acasă cu un aer satisfăcut și povestește cu mândrie ce a realizat în decursul zilei. Remarcile pe care le face el arată că trebuie să fie servit de către mamă, căci ea nu a făcut prea mult, doar a avut grijă de copii, a pregătit mesele și a făcut curățenie în casă. Ea n-a fost negustor, nici nu a cumpărat, nici nu a vândut; n-a fost fermier, lucrând pământul; n-a fost mecanic – deci ea nu a făcut nimic care să o facă să fie obosită. El critică, acuză și dictează, ca și când el ar fi domnul creațiunii. Și acesta este lucrul cel mai greu pentru soție și mamă, căci ea s-a obosit foarte mult la postul datoriei ei, în timpul zilei, și totuși nu poate vedea ce a făcut și este cu adevărat descurajată.
Dacă s-ar da cortina la o parte, iar tatăl și mama ar vedea, așa cum vede Dumnezeu, lucrul făcut peste zi, și cum compară ochiul Său a toate veghetor lucrarea unuia cu a celuilalt, ar rămâne uimiți de revelația divină. Tatăl și-ar vedea lucrul făcut de el într-o lumină mai modestă, în timp ce mama ar avea acum un nou curaj și energie de a-și face lucrul cu înțelepciune, perseverență și răbdare. Acum ea își cunoaște valoarea – în timp ce tatăl s-a ocupat de lucruri trecătoare și pieritoare, mama s-a ocupat de dezvoltarea minții și a caracterului, lucrând nu doar pentru această viață, ci și pentru veșnicie.
Dumnezeu i-a desemnat această lucrare. Ce bine ar fi dacă fiecare mamă și-ar da seama de cât sunt de mari îndatoririle și responsabilitățile ei și cât de mare va fi răsplata pentru credincioșia ei.
Mama care își împlinește cu voioșie datoriile va simți că viața ei este prețioasă, pentru că Dumnezeu i-a încredințat această lucrare. În această lucrare, nu este neapărat necesar ca mintea ei să se îngusteze și nici să îngăduie ca intelectul ei să fie slăbit.
Lucrarea mamei, încredințată ei de către Dumnezeu, este aceea de a-și crește copiii în mustrarea și învățătura Domnului. Iubirea și teama de Dumnezeu trebuie păstrate mereu în fața minților lor fragede. Când sunt corectați, ei trebuie să fie învățați să simtă că sunt sfătuiți de Dumnezeu, că Lui nu Îi place înșelăciunea, necredincioșia și facerea răului. Astfel, mințile celor micuți pot fi puse în legătură cu Dumnezeu, încât tot ce vor face și vor spune va fi pentru slava Sa; iar în anii care vor urma, ei nu vor fi ca trestia în vânt, legănându-se continuu între tentație și datorie.
A-i conduce la Isus nu este tot ce se cere… Acești copii trebuie educați și instruiți pentru a deveni ucenici ai lui Hristos, "pentru ca fiii noștri să fie ca niște odrasle care cresc în tinerețea lor; fetele noastre ca niște stâlpi săpați frumos, care fac podoaba caselor împărătești". Această lucrare de modelare, rafinare și lustruire îi aparține mamei. Caracterul copilului trebuie format. Mama trebuie să sape pe tablele inimii lecții care să dureze cât veșnicia; cu siguranță că va avea neplăcerea Domnului, dacă își neglijează această lucrare sacră ori dacă îngăduie oricărui alt lucru să se interpună… Mama creștină are lucrarea desemnată pentru ea de către Dumnezeu, pe care nu o va neglija dacă este în legătură cu El și umplută cu Spiritul Său.
Încredințarea ei înaltă și nobilă. Fiecărei mame îi sunt încredințate ocazii de o inestimabilă valoare, nespus de prețioase. Cercul umil de datorii pe care femeile au ajuns să-l privească o sarcină plictisitoare, obositoare, ar trebui să fie privit ca o lucrare măreață, nobilă. Este privilegiul mamei acela de a binecuvânta lumea cu influența ei, și făcând astfel, va aduce bucurie propriei sale inimi. Ea poate croi cărări drepte pentru picioarele copiilor ei, prin soare și nori, către înălțimile de sus. Însă doar atunci când caută în propria ei viață să urmeze învățăturile lui Hristos, mama va reuși să formeze caracterul copiilor săi după modelul divin.
Cea mai sacră datorie a mamei, dintre toate activitățile vieții ei, este aceea pe care o are față de copiii ei. Însă cât de adesea este lăsată deoparte această îndatorire pentru realizarea vreunei satisfacții egoiste!
Părinților le este încredințată soarta prezentă și veșnică a copiilor lor. Ei trebuie să țină frâiele și să-și conducă familia spre onoarea lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu trebuie să fie standardul lor, iar dragostea trebuie să domnească în toate lucrurile.
Nicio lucrare nu este mai măreață și mai sfântă. Dacă bărbații căsătoriți merg la slujba lor, lăsându-și soțiile acasă să aibă grijă de copii, soția și mama îndeplinește o lucrare tot atât de mare și importantă ca cea a soțului și tatălui. Dacă unul este în câmpul misionar, celălalt este în câmpul misionar de acasă, și grijile și greutățile mamei depășesc de multe ori pe acelea ale soțului și tatălui. Lucrarea ei este solemnă și importantă… Soțul, în câmpul misionar din afară, poate că primește onoruri din partea oamenilor, în timp ce truditoarea de acasă poate că nu primește nici o apreciere pentru munca ei fizică. Însă, dacă ea lucrează spre binele suprem al familiei ei, îngerul raportor notează numele ei ca fiind al unuia dintre cei mai mari misionari din lume. Dumnezeu nu privește lucrurile așa cum le privește omul, cu o viziune limitată.
Mama este agentul lui Dumnezeu pentru creștinizarea familiei ei. Ea trebuie să exemplifice religia biblică, arătându-ne cum, zi de zi, în datoriile noastre, influența acesteia trebuie să ne stăpânească, învățându-i pe copii că doar prin har pot fi mântuiți, prin credință, care este darul lui Dumnezeu. Această învățătură continuă, cu privire la aceea ce este Domnul Hristos pentru noi și pentru ei, iubirea Lui, bunătatea Lui, îndurarea Lui, descoperite în marele plan al mântuirii, va avea o impresie sfințitoare, sacră, asupra inimii.
Educarea copiilor constituie o parte importantă din planul lui Dumnezeu pentru demonstrarea puterii creștinismului. Părinții au solemna responsabilitate de a-și educa copiii, pentru ca, atunci când aceștia vor merge în lume, să facă bine, și nu rău, acelora cu care se vor asocia.
Conlucrătoare cu pastorul. Pastorul are partea sa în lucrare, iar mama are partea ei. Ea trebuie să-i aducă pe copiii ei la Domnul Isus pentru binecuvântarea Sa. Ea trebuie să se hrănească cu cuvintele Domnului Hristos și să le împărtășească copiilor ei. Încă din pruncie, ea trebuie să-i disciplineze, învățându-i cumpătarea, tăgăduirea de sine și deprinderi pentru păstrarea ordinii și a curățeniei. Mama își poate crește astfel copiii, încât aceștia să vină cu inimi deschise, primitoare, pentru a auzi cuvintele din gura slujitorilor lui Dumnezeu. Domnul are nevoie de mame care, în orice domeniu al vieții de familie, își vor pune în lucru talanții încredințați lor de Dumnezeu, pentru a-și pregăti copiii pentru familia din ceruri.
Prin lucrarea făcută cu credincioșie în cămin, Domnului I se slujește în aceeași măsură, ba chiar mai mult decât prin lucrarea aceluia care propovăduiește Cuvântul. Asemenea profesorilor în școli, tații și mamele trebuie să simtă că sunt educatori ai copiilor lor.
Sfera de utilitate a mamei nu trebuie mărginită la viața ei din gospodărie. Influența salutară pe care o exercită ea în cercul familiei poate și trebuie să o facă și mai simțită, dovedindu-și utilitatea între cei mai cunoscuți vecini și în biserica lui Dumnezeu. Căminul nu este închisoare pentru soția și mama devotată.
Ea are o misiune în viață. Fie ca femeia să-și dea seama de caracterul sacru al lucrării ei și, în puterea și cu teamă de Domnul, să-și preia misiunea pe care o are pentru întreaga viață. Fie ca ea să-și educe copiii spre a fi folositori în această lume și corespunzători pentru o lume mai bună. Ne adresăm mamelor creștine. Vă implorăm să simțiți responsabilitatea pe care o aveți ca mame și să trăiți nu pentru a vă plăcea vouă înșivă, ci spre slava lui Dumnezeu. Domnul Hristos nu a făcut ce a voit El, ci a luat chip de rob.
Lumea este plină de influențe rele. Moda și unele obiceiuri exercită o putere mare asupra tinerilor. Dacă mama dă greș în a-și educa, instrui, călăuzi și ține în stăpânire copiii, ei vor accepta în mod natural răul și se vor întoarce de la bine. Fie ca fiecare mamă să meargă adesea la Mântuitorul cu această rugăciune: "Doamne, învață-ne cum să procedăm cu copilul, cum să-l disciplinăm!" Mama să ia seama la sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu, și înțelepciunea îi va fi dată pe măsură ce are nevoie de ea.
Sculptând asemănarea cu divinul. În cer, există un Dumnezeu, iar lumina și slava de la tronul Său se revarsă asupra fiecărei mame credincioase, care se străduiește să își educe copiii pentru a rezista influențelor răului. Nici o altă lucrare nu o poate egala în importanță pe a sa. Ea nu are de pictat un model frumos pe pânză, ca și artistul; nici de dăltuit marmură ca sculptorul.
Ea nu are de întruchipat un gând nobil în cuvinte pline de convingere; nici de a exprima un sentiment frumos prin melodie, asemenea muzicianului. Lucrarea ei, cu ajutorul lui Dumnezeu, este aceea de a dezvolta în sufletul omenesc asemănarea cu divinul.
Mama care apreciază acest lucru va prețui mult ocaziile pe care le are. Va căuta cu seriozitate să prezinte în fața copiilor ei cel mai înalt ideal prin propriul său caracter și prin metodele folosite în educare. Cu stăruință, răbdare și curaj, ea se va strădui să își dezvolte propriile ei capacități pentru a-și putea folosi în mod corespunzător cele mai înalte puteri ale minții în instruirea copiilor ei. Cu seriozitate, ea va întreba la fiecare pas: "Ce spune Domnul?" Va studia asiduu Cuvântul Său. Își va aținti privirea la Domnul Hristos, pentru ca propria ei experiență de fiecare zi, în cercul ei modest de griji și datorii, să poată fi o adevărată reflectare a Aceluia care a întruchipat Viața.
Mama credincioasă, cuprinsă în cartea cu renume veșnic. Tăgăduirea de sine și crucea sunt partea noastră. O vom accepta? Nici unul dintre noi să nu aștepte ca, atunci când ultimele mari încercări vor veni asupra noastră, să fim cuprinși dintr-o dată de un spirit de sacrificiu de sine, patriotic, pentru că suntem în nevoie. Acest spirit trebuie nutrit în experiența noastră de zi cu zi și imprimat în mințile și inimile copiilor noștri, atât prin cuvânt, cât și prin propriul nostru exemplu. Mamele din Israel nu pot fi ele însele niște războinici, însă pot crește războinici, care se vor încinge cu toată armătura și vor purta bărbătește bătăliile Domnului.
Mamelor, într-o mare măsură, destinul copiilor voștri stă în mâinile voastre. Dacă nu vă faceți datoria, s-ar putea să-i așezați în rândurile vrăjmașului și să-i faceți agenții lui pentru ruinarea sufletelor; însă, printr-un exemplu evlavios și printr-o disciplinare credincioasă, îi puteți conduce la Domnul Hristos și puteți face din ei instrumente în mâinile Sale pentru mântuirea multor suflete.
Lucrarea mamei creștine, făcută cu credincioșie, va fi imortalizată. Adepții modei nu vor vedea și nu vor înțelege niciodată frumusețea nepieritoare a lucrării mamei; ei vor zâmbi disprețuitor la adresa ideilor învechite și a hainelor simple, ne împodobite, ale mamei, însă Maiestatea cerului va scrie numele acelei mame credincioase în cartea de renume veșnic.
Clipele sunt neprețuite. Întreaga viață a lui Moise, marea misiune pe care a îndeplinit-o el în calitate de conducător al lui Israel, stă ca mărturie în legătură cu importanța lucrării mamei creștine. Nici o altă lucrare nu o poate egala pe aceasta… Părinții ar trebui să-și educe și să-și îndrume copiii încă de când sunt foarte mici, astfel ca la sfârșit ei să poată fi creștini. Ei ne-au fost încredințați în grijă pentru a fi educați nu ca moștenitori ai unui tron pământesc, ci ca regi pentru Dumnezeu, pentru a domni timp de veacuri fără sfârșit.
Fiecare mamă trebuie să simtă cât de prețioase sunt clipele pe care le are; lucrarea ei va fi evaluată în ziua cea solemnă a socotelilor. Atunci se va descoperi că mulți dintre cei care au fost epave în această viață sau criminali – bărbați și femei – au existat datorită ignoranței și neglijenței acelora care aveau datoria de a le călăuzi pașii copiilor pe cărarea cea dreaptă. Atunci se va descoperi că mulți dintre cei care au fost o binecuvântare pentru lume, cu lumina geniului lor, adevăr și sfințenie, își datorează succesul unei mame creștine care se ruga neîncetat.
