Petreceți timp cu copiii. De obicei, tatăl pierde ocazii de aur de a atrage și lega pe copii de sine. Când vine de la lucru, el trebuie să socotească a fi o schimbare plăcută aceea de a petrece câtva timp cu copiii săi.
Tații ar trebui să lase deoparte falsa lor demnitate, să se lipsească de anumite plăceri proprii, fără importanță, pentru a se amesteca printre copii, a simți împreună cu ei în micile lor necazuri, a se lega de inimile lor, prin puternicele legături ale iubirii, și a exercita o astfel de influență asupra minților lor în formare, încât sfatul lui să fie considerat sacru.
Interes special pentru băieți. Tatăl care are băieți trebuie să vină în legătură strânsă cu fiii săi, oferindu-le avantajul experienței sale mai mari și vorbind cu ei cu o asemenea simplitate și duioșie, încât ei să vadă că el are în vedere fericirea lor.
Cel care are băieți trebuie să înțeleagă că, oricare i-ar fi datoria, nu trebuie să neglijeze niciodată sufletele încredințate grijii sale. El a adus acești copii pe lume și s-a făcut răspunzător înaintea lui Dumnezeu de a face tot ce-i stă în putere pentru a-i feri de tovărășii rele, de companii nesfinte. El nu trebuie să-și lase băieții fără astâmpăr tot timpul în grija mamei. Aceasta ar fi o povară prea grea pentru ea. El își poate aranja lucrurile, având în vedere binele mamei și al copiilor. Pentru mamă, poate fi foarte greu să fie stăpână pe sine și să dovedească înțelepciune în educarea copiilor ei. Într-un asemenea caz, cu atât mai mult tatăl trebuie să ia povara de pe sufletul ei. El trebuie să fie hotărât să facă cele mai serioase eforturi pentru mântuirea copiilor săi.
Educați-i pe copii spre a fi folositori. Tatăl, în calitate de cap al familiei, trebuie să știe cum să-și educe copiii, pentru ca aceștia să fie folositori și să-și împlinească datoriile. Aceasta este lucrarea lui specială, mai presus de oricare alta. În primii ani ai vieții copilului, modelarea caracterului acestuia este încredințată în principal mamei; însă ea trebuie să simtă întotdeauna că în lucrarea ei are colaborarea tatălui. Dacă este angajat într-o așa măsură în lucrul său, încât aproape că nu e util familiei sale, el ar trebui să-și caute o altă slujbă, care să nu-l împiedice să petreacă un anumit timp cu copiii săi. Dacă îi neglijează, el este necredincios sarcinii încredințate lui de Dumnezeu.
Tatăl poate exercita o asemenea influență asupra copiilor săi care va fi mai puternică decât ispitele lumii. El trebuie să studieze felul de a fi și caracterul celor mici, pentru a le putea înțelege nevoile și primejdiile, și astfel să-i pregătească pentru a ști să respingă răul și să-i încurajeze în ceea ce este bine.
Oricare ar fi lucrul lui zilnic, nu este de o așa de mare importanță, încât să-și neglijeze lucrarea de educare și instruire a copiilor pentru a merge pe calea Domnului.
Să se familiarizeze cu diferite temperamente. Tatăl nu trebuie să fie atât de absorbit în afacerile lui sau în studiul cărților, încât să nu-și ia timp să studieze temperamentele și nevoile copiilor săi. El trebuie să se străduiască să născocească diferite căi prin care să le dea o ocupație utilă, plăcută, pentru firea lor schimbătoare.
Taților, petreceți cât mai mult timp posibil cu copiii voștri. Căutați să le cunoașteți temperamentele lor diferite, în așa fel încât să-i puteți educa în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Niciodată să nu iasă de pe buzele voastre vreun cuvânt de descurajare. Nu aduceți negură în cămin. Fiți plăcuți, buni și plini de afecțiune față de copiii voștri, însă nu îngăduitori fără rost. Lăsați-i să îndure micile lor dezamăgiri, ca fiecare. Nu-i încurajați să vină la voi cu plângeri mărunte unul despre celălalt. Învățați-i să simtă unul cu celălalt și să caute să se bucure de încrederea și respectul celuilalt.
Împreună cu ei la lucru și la joacă. Taților, îmbinați afecțiunea cu autoritatea, bunătatea și înțelegerea cu restricțiile hotărâte. Oferiți o parte din timpul vostru liber copiilor voștri; căutați să-i cunoașteți; mergeți împreună cu ei la lucru și la joacă și câștigați-le încrederea. Împrieteniți-vă cu ei, în special cu fiii voștri. În felul acesta, influența voastră va fi puternică spre bine.
Învățați-i lecții din natură. Tatăl să caute să ușureze povara mamei… Să le arate florile frumoase, copacii înalți, în ale căror frunze pot vedea amprenta lucrării și dragostei lui Dumnezeu. El trebuie să-i învețe că Dumnezeu, care a creat toate acestea, iubește binele și frumosul. Domnul Hristos a îndreptat atenția ucenicilor Săi către crinii de pe câmp și păsările cerului, arătându-le cum le poartă Dumnezeu de grijă și prezentând dovada că, la fel, El îi poartă de grijă și omului, care este mult mai de preț decât păsările și florile. Spuneți-le copiilor că oricât de mult timp ne-am petrece pentru etalare, înfățișarea noastră nu se poate compara niciodată, în grație și frumusețe, cu aceea a celor mai simple flori de pe câmp. Astfel, mințile lor vor fi atrase de la cele artificiale la cele naturale. Ei pot învăța că Dumnezeu le-a dăruit toate aceste lucruri frumoase pentru a se bucura și că El dorește ca ei să-I dea Lui cele mai bune și sfinte simțăminte ale inimii.
Tatăl îi poate duce în grădină, să le arate mugurii ce se deschid și nuanțele variate ale florilor pomilor. Prin astfel de mijloace, el le poate da cele mai importante lecții despre Creator, deschizând în fața lor marea carte a naturii, în care dragostea lui Dumnezeu este exprimată în orice copac, floare și fir de iarbă. El poate imprima în mintea lor faptul că, dacă Dumnezeu Se îngrijește atât de mult de pomi și flori, cu mult mai mult El va purta de grijă ființelor create după chipul și asemănarea Sa. Încă de timpuriu îi poate face să înțeleagă că Dumnezeu dorește ca ei, copiii, să fie plăcuți; nu împodobiți cu podoabe artificiale, ci cu frumusețea caracterului, farmecului bunătății și iubirii, care vor face ca inimile lor să fie pline de bucurie și fericire.
