Unirea adevărată – o experiență de o viață. Înțelegerea corespunzătoare a relației de căsătorie constituie lucrarea întregii vieții. Cei care se căsătoresc încep o școală pe care nu o vor absolvi niciodată în această viață.
Oricât de atentă și înțeleaptă ar fi fost pregătirea în vederea căsătoriei, puține cupluri sunt pe deplin unite în momentul ceremoniei nunții. Adevărata unire a celor doi în căsătorie este lucrarea anilor care urmează.
De îndată ce viața cu povara ei de griji și încurcături începe să fie cunoscută de perechea de curând căsătorită, idila care atât de multe ori asediază imaginația, în privința căsătoriei, dispare. Soțul și soția descoperă, fiecare în parte, caracterul celuilalt, așa cum nu au putut să o facă în perioada anterioară. Aceasta este una dintre cele mai critice perioade din experiența lor. Fericirea și utilitatea lor, în întreaga lor viață ulterioară, depind de o direcție bună, pe care ar trebui să se îndrepte acum. Adesea, fiecare soț descoperă în celălalt defecte de caracter, puncte slabe, nebănuite; însă inimile pe care dragostea le-a unit vor observa în celălalt și calități, capacități deosebite, de asemenea necunoscute înainte. Fie ca toți să caute să descopere mai degrabă calitățile decât defectele. Uneori, propria noastră atitudine, atmosfera care ne înconjoară, determină ceea ce ne va fi descoperit în celălalt.
Iubirea trebuie pusă la probă și încercată. Iubirea poate fi limpede precum cristalul și minunată prin puritatea ei și, cu toate acestea, superficială, pentru că nu a fost pusă la probă, nu a trecut încercarea. Faceți din Domnul Hristos cel dintâi, cel din urmă și cel mi bun dintre toate lucrurile. Priviți continuu la El, și dragostea voastră pentru El va deveni zi de zi mai profundă și mai puternică, pe măsură ce trece testul încercării. Iar pe măsură ce dragostea voastră pentru El va crește, dragostea voastră unul pentru celălalt va deveni tot mai profundă și mai puternică.
Deși pot apărea greutăți, situații încurcate și descurajări, nici soțul și nici soția să nu nutrească gândul că unirea lor a fost o greșeală sau o dezamăgire. Fiți hotărâți să faceți tot ce vă stă în putință pentru celălalt. Continuați cu cele dintâi atenții. Pe orice cale, încurajați-vă unul pe celălalt în luptele vieții. Căutați să sporiți fericirea celuilalt. Atunci căsătoria, în loc să fie sfârșitul iubirii, este doar începutul ei. Căldura adevăratei prietenii, dragostea care leagă inimă cu inimă este o pregustare a bucuriilor cerului.
Toți ar trebui să cultive răbdarea, dând dovadă în mod practic de răbdare. Prin bunătate și răbdare, adevărata iubire este păstrată caldă în inimă și vor fi dezvoltate acele calități pe care cerul le aprobă.
Vrăjmașul încearcă să înstrăineze. Satana este întotdeauna gata să tragă foloase atunci când se ivesc situații dificile și, speculând trăsăturile de caracter ereditare, discutabile, el încearcă să-i înstrăineze pe cei care s-au unit prin legământ solemn înaintea lui Dumnezeu. Prin acest legământ, ei au promis să fie una, soția fiind de acord să-și iubească și să se supună soțului, iar soțul făgăduind că își va iubi și ocroti soția. Dacă se dă pe față ascultare de legea lui Dumnezeu, demonul certurilor nu va avea acces în familie, nu vor exista interese diferite și nu va produce înstrăinarea celor doi.
Sfat pentru un cuplu cu o voință puternică. Nici soțul și nici soția nu trebuie să genereze discuții în legătură cu cine conduce. Domnul a hotărât principiul care trebuie să fie călăuză în această privință. Soțul trebuie să-și iubească soția, așa cum Își iubește Hristos biserica. Iar soția să-și respecte și să-și iubească soțul. Amândoi să cultive un spirit de bunătate, fiind hotărâți ca nici odată să nu se jignească sau rănească unul pe celălalt.
Nu încerca să-l silești pe celălalt să facă așa cum vrei tu. Nu poți face acest lucru și încă să te mai bucuri de dragostea celuilalt. Manifestările încăpățânate, îndărătnice, distrug pacea și fericirea căminului. Nu îngăduiți cearta între voi. Dacă faceți acest lucru, atunci amândoi veți fi nefericiți. Dovediți bunătate în vorbire și blândețe în fapte, renunțând la propriile dorințe. Vegheați asupra cuvintelor pe care le rostiți, căci au o puternică influență spre bine sau spre rău. Nu îngăduiți asprime în tonul cu care vorbiți. Aduceți în viața voastră unită mireasma asemănării cu Hristos.
Exprimați-vă iubirea în cuvinte și fapte. Sunt mulți care socotesc că exprimarea iubirii constituie o dovadă de slăbiciune și ei mențin o rezervă care îi respinge pe ceilalți. Acest spirit stăvilește desfășurarea normală a atașamentului. Dacă impulsurile prietenoase, generoase, sunt respinse, acestea se veștejesc, iar inima se înstrăinează, devine rece. Trebuie să ne ferim să facem această greșeală. Iubirea nu poate exista mult timp fără a fi exprimată. Nu lăsa ca inima aceluia de care ești legat să flămânzească după bunătate și simpatie.
Fiecare să ofere dragoste, nu să o pretindă. Cultivați tot ceea ce aveți mai nobil și fiți gata să recunoașteți calitățile celuilalt. Conștiința că ești apreciat constituie un stimul și o satisfacție deosebită. Împreuna simțire și respectul încurajează lupta spre desăvârșire și însăși iubirea crește când este stimulată spre țeluri nobile.
Motivul pentru care există atât de mulți bărbați și femei fără inimă în lumea noastră este faptul că adevărata iubire a fost desconsiderată, socotită slăbiciune, și a fost descurajată și reprimată. Tot ce era mai bun în firea persoanelor din această categorie a fost pervertit și chircit în copilărie; și, fără intervenția razelor divine care să topească răceala și egoismul lor, fericirea acestor persoane este înmormântată pentru totdeauna. Dacă dorim să avem inimi iubitoare, așa cum a avut Domnul Isus când a fost pe pământ, și acea împreună simțire sfințită, așa cum au îngerii pentru muritorii păcătoși, atunci trebuie să cultivăm în copilărie sentimentele de milă, înțelegere, simpatie, iar aceasta nu înseamnă altceva decât a fi sinceri, deschiși. Numai atunci vom fi oameni distinși, nobili, călăuziți de principii divine.
În căminul nostru sunt aduse prea multe griji și poveri și se nutrește prea puțin din ceea ce constituie simplitate naturală, pace și fericire. Trebuie să existe mai puțină grijă pentru ceea ce va zice lumea și să se acorde mai multă atenție membrilor cercului familiei. Ar trebui să fie mai puțină dorință de etalare și preocupare pentru eticheta lumii și mai multă sensibilitate, delicatețe și curtenie creștină, iubitoare, între membrii familiei. Mulți trebuie să învețe cum să facă din cămin un loc atractiv al bucuriei. O inimă mulțumită și o privire caldă este mai de preț decât bogăția și luxul, iar a fi mulțumit cu lucruri simple va face căminul fericit, dacă dragostea este acolo.
Atențiile mici contează. Dumnezeu ne încearcă, ne pune la probă prin întâmplările obișnuite ale vieții. Prin lucrurile mici ies la iveală cămăruțele inimii. Micile atenții, nenumăratele incidente mici și dovezile de curtoazie în lucrurile obișnuite ale vieții sunt cele care însumează fericirea în viață; iar neglijarea cuvintelor pline de bunătate, încurajatoare, iubitoare, și a dovezilor de curtoazie contribuie laolaltă la nenorocirea vieții. Se va descoperi în cele din urmă că tăgăduirea de sine spre binele și fericirea celor din jurul nostru sunt în mod special avute în vedere în cadrul raportului care se face în ceruri vieții noastre. De asemenea, se va descoperi că grija pentru propria persoană, fără a ține seama de binele și fericirea celorlalți, nu trece neobservată de Tatăl ceresc.
Un soț care a dat greș în a-și exprima dragostea. Un cămin în care domnește dragostea, exprimată prin cuvinte, priviri și fapte, este un loc în care îngerilor la face plăcere să-și manifeste prezența și să sfințească locul cu razele de lumină ale slavei. Într-o astfel de casă, datoriile umile ale vieții au farmec. Nici una dintre datoriile vieții nu va fi neplăcută pentru soția ta în astfel de împrejurări. Ea le aduce la îndeplinire cu tragere de inimă, va fi ca o rază de soare pentru toți din preajma ei și inima ei, plină de bucurie, Îi va cânta Domnului. În prezent, ea simte că nu o iubești. Tu ai dat ocazia să aibă acest sentiment. Tu îți faci datoriile ce îți revin în calitate de cap al familiei, însă există o lipsă. Există grava lipsă a influenței prețioase a dragostei, care determină atenții pline de bunătate. Iubirea trebuie văzută în priviri și purtare și auzită în tonul vocii.
O soție nemulțumitoare, preocupată de sine. Caracterul moral al celor uniți prin căsătorie este fie înnobilat, fie degradat prin unirea lor; iar lucrarea aceasta de deteriorare săvârșită de o fire josnică, înșelătoare, egoistă, necontrolabilă, este începută la scurt timp după ceremonia nunții. Dacă tânărul face o alegere înțeleaptă, el va avea pe cineva care va fi alături de el, își va aduce contribuția cât îi va sta în putință, în purtarea poverilor vieții, îl va înnobila și rafina și îl va face fericit prin dragostea ei. Însă, dacă soția are un caracter capricios, tendința de a se admira pe sine, dacă este pretențioasă, acuzatoare, și va pune pe seama soțului motive și sentimente care nu își au originea decât în temperamentul ei pervertit; dacă nu are discernământul de a-i recunoaște și aprecia dragostea, ci vorbește de neglijarea și lipsa iubirii, deoarece el nu îi satisface toate capriciile, atunci aproape inevitabil ea va face ca tocmai acea stare de lucruri pe care o deplânge să devină realitate și toate acele acuzații vor deveni lucruri reale.
Caracteristici ale unei soții și mame prietenoase. În loc să se scufunde în mulțimea treburilor gospodărești care o înrobesc, ar trebui ca soția și mama să-și ia timp să citească, să se informeze, să-i țină companie soțului ei și să urmărească dezvoltarea fizică și mintală a copiilor ei. Ea ar trebui să folosească cu înțelepciune anumite ocazii pentru a-i influența pe cei dragi în direcția unei vieți cu idealuri înalte. Soția trebuie să-și ia timp să facă din scumpul Mântuitor un Tovarăș de zi cu zi și un Prieten apropiat. Să-și ia timp să studieze Cuvântul Său, să meargă cu copiii pe câmp și să-i învețe despre Dumnezeu, prin frumusețea lucrărilor Sale.
Ea trebuie să fie optimistă și bine dispusă. În loc să-și petreacă clipa disponibilă cosând, cârpind la nesfârșit, trebuie să facă din fiecare seară un moment plăcut, o reuniune familială, după îndeplinirea datoriilor zilei. Mulți dintre bărbați vor alege atunci compania căminului lor, în loc să meargă la club sau la cârciumă. Mulți băieți nu vor mai pierde vremea pe stradă sau la prăvălia din colț. Multe fete ar fi salvate din primejdia unor întovărășiri frivole, înșelătoare. Influența căminului ar fi, atât pentru părinți, cât și pentru copii, ceea ce Dumnezeu a rânduit să fie – o binecuvântare de-a lungul întregii vieții.
Viața de căsătorie nu este doar o idilă; ea are dificultăți reale, specificul ei. Soția nu trebuie să se considere o păpușă ce trebuie păzită, ci o femeie; o femeie care pune umărul la ducerea poverilor reale, nu imaginare, și trăiește o viață înțelegătoare, atentă, socotind că mai sunt, pe lângă sine, și alte lucruri la care trebuie să se gândească… Viața reală își are părțile ei întunecoase și necazurile ei. La fiecare suflet trebuie să vină încercări. Satana lucrează continuu pentru a tulbura credința și a distruge curajul și speranța fiecăruia.
Sfat pentru un cuplu nefericit. Căsnicia voastră a semănat foarte mult cu un deșert – au fost doar câteva pete cu verdeață, la care să privești înapoi și să-ți facă plăcere amintirea lor. Nu ar fi trebuit să fie astfel.
Dragostea nu mai poate exista, dacă nu este dovedită prin fapte exterioare, tot așa după cum focul nu poate fi întreținut fără combustibil. Tu, frate C, ai simțit că este înjositor pentru demnitatea ta să dovedești duioșie prin fapte de bunătate sau să cauți ocazia de a-ți arăta afecțiunea față de soția ta prin cuvinte atente și stimă.
Sentimentele tale sunt schimbătoare și foarte mult influențate de împrejurări… Lasă-ți grijile, îngrijorările și supărările la locul de muncă. Vino acasă voios, mulțumit, prietenos, duios și iubitor. Va fi astfel mai bine decât să cheltui bani pe medicamente sau la medici pentru soția ta. Aceasta va fi sănătate pentru trup și tărie pentru suflet. Viețile voastre au fost foarte nenorocite. Fiecare dintre voi ați contribuit la aceasta. Lui Dumnezeu nu-I face plăcere să vă vadă nefericiți; este o stare pe care ați generat-o voi prin dorința de a stăpâni.
Vă lăsați dominați de sentimente. Socotești înjositor pentru demnitatea ta, frate C, să dovedești iubire, să vorbești frumos și delicat. Cuvintele atente, socotești tu, miros a moliciune și nu sunt necesare. Însă, în locul acestora, curg cuvinte nervoase, de ceartă, discordie și critică… Nu deții elementele unui spirit mulțumitor. Insiști asupra necazurilor tale; vezi în fața ochilor numai dorințe imaginare și sărăcie; te socotești chinuit, necăjit, torturat; creierul parcă ți-a luat foc, iar spiritul ți-e deprimat. Nu nutrești dragoste pentru Dumnezeu și mulțumire în inimă pentru toate binecuvântările pe care ți le-a dat bunul Tată ceresc. Tu vezi situațiile grele ale vieții. O demență lumească te-a ferecat ca niște nori grei și întunecoși. Satana tresaltă în dreptul tău, pentru că ești nenorocit când pacea și fericirea îți sunt la îndemână.
Dragostea și stăpânirea de sine răsplătite. Fără dragoste și stăpânire de sine, reciprocă, nici o putere pământească nu vă menține uniți în legăturile unității creștine. Relația voastră în căsnicie ar trebui să fie apropiată și atentă, sfântă și nobilă, răspândind o putere spirituală în viețile voastre, pentru a putea fi unul pentru altul tot ceea ce cere Cuvântul lui Dumnezeu să fiți. Când veți îndeplini condițiile cerute de Domnul, atunci cerul va fi jos pe pământ, iar Dumnezeu în viața voastră.
Nu uitați, stimate frate și stimată soră, că Dumnezeu este dragoste și că prin harul Său puteți avea succes în a vă face unul pe altul fericiți, așa cum v-ați angajat prin legământul căsătoriei.
Bărbații și femeile pot atinge idealul pe care îl are Dumnezeu cu ei, dacă Îl vor lua pe Domnul Hristos ca ajutor. Ceea ce înțelepciunea omenească nu poate face va aduce la îndeplinire harul Său – în dreptul acelora care I se consacră Lui cu încredere. Providența Lui poate uni inimile prin legături care sunt de origine divină. Dragostea nu va fi doar un schimb de cuvinte dulci și măgulitoare. Războiul de țesut al cerului țese o urzeală mai fină, și totuși mai rezistentă, decât poate fi țesută de orice război pământesc. Rezultatul nu este o pânză, ci o țesătură rezistentă ce va suporta uzura probei și încercării. Inimile vor fi legate prin legăturile de aur ale iubirii care este răbdătoare.
