Pregătirea pentru căsătorie – o parte esențială a educației. În nici un fel nu se va păși în relația de căsătorie până ce părțile implicate nu vor cunoaște datoriile practice ale vieții de cămin. Soția trebuie să dețină acel rafinament al minții și manierelor pentru a putea fi calificată spre a crește în mod corespunzător copiii pe care îi va avea.
Multe femei, socotite bine instruite, care au absolvit cu onoruri anumite instituții de învățământ, sunt în mod rușinos ignorante în ceea ce privește datoriile practice ale vieții. Ele sunt lipsite de calificarea necesară pentru o gospodărire corespunzătoare a familiei, și deci esențială pentru fericirea acesteia. Ele pot vorbi despre sfera elevată a femeii și drepturile ei, însă nu fac nici pe departe cinste familiei.
Este dreptul fiecărei urmașe a Evei să înțeleagă pe deplin datoriile gospodărești, să fie instruită în orice lucru gospodăresc. Fiecare tânără trebuie să fie în așa fel pregătită, încât, dacă ar fi să ocupe poziția de soție sau mamă, ea să poată domni ca o regină în propriul ei domeniu. Ea trebuie să fie cu totul competentă, să-și călăuzească și instruiască copiii, să-și dirijeze slujitorii sau, dacă va fi nevoie, să facă față cu propriile ei mâini treburilor din gospodăria sa. Este dreptul ei să înțeleagă mecanismul de funcționare a corpului omenesc și principiile de igienă, chestiuni ce țin de alimentație și îmbrăcăminte, muncă și multe altele de care este direct legată bunăstarea familiei sale. Este dreptul ei să dobândească o astfel de cunoaștere a celor mai bune metode de tratare a bolilor în așa fel încât, în caz de îmbolnăvire, să-și îngrijească ea însăși copiii, în loc să-și lase prețioasele comori pe mâna unor asistente și medici străini.
Ideea că ignorarea ocupațiilor utile, legate de gospodărie, constituie trăsătura esențială a unui adevărat gentleman sau a unei adevărate doamne este contrară planului lui Dumnezeu, prin crearea omului. Lenea este un păcat, iar necunoașterea datoriilor obișnuite este urmarea nesăbuinței care va avea drept consecințe remușcări amare.
Tinerele consideră că este umilitor să gătească sau să facă alte treburi gospodărești; și, din acest motiv, multe fete, care se căsătoresc și au în grijă familii, nu prea au idee de datoriile pe care le au ca soții și mame.
Ar trebui să fie legofca tinerii să nu se căsătorească până ce nu știu să îngrijească de copiii pe care-i vor avea în familia lor. Ei ar trebui să știe să aibă grijă de această casă pe care Dumnezeu le-a încredințat-o. Dacă nu înțeleg legile prin care funcționează organismul lor, ei nu pot înțelege datoria pe care o au față de Dumnezeu sau față de ei înșiși.
Programa de învățământ de la colegiu ar trebui să cuprindă și instruirea în treburile gospodărești. Educația pe care o primesc tinerii și tinerele care frecventează colegiile noastre în privința vieții de familie necesită o atenție deosebită. Este de mare importanță, în lucrarea de formare a caracterului, ca studenții de la colegiile noastre să fie învățați să se ocupe cu lucrul care le este desemnat, dând la o parte orice înclinație spre lene. Ei trebuie să se obișnuiască cu datoriile vieții de fiecare zi. Ei trebuie să fie învățați să-și îndeplinească datoriile zilnice, pe deplin și bine, cu cât mai puțin zgomot și dezordine cu putință. Fiecare lucru trebuie făcut cum se cuvine și în ordine. Bucătăria și toate celelalte părți ale casei trebuie păstrate curate și în ordine. Cărțile trebuie lăsate deoparte, până la timpul potrivit, iar studiul nu trebuie să aibă loc în detrimentul neglijării datoriilor gospodărești. Studiul cărților nu trebuie să ocupe mintea în așa fel, încât să se neglijeze datoriile gospodărești de care depinde confortul familiei.
În îndeplinirea acestor datorii trebuie biruite obiceiurile lipsei de atenție, ale neglijenței și dezordinii; căci, dacă nu sunt corectate, aceste obiceiuri vor fi continuate, iar viața va fi lipsită de utilitate.
Cunoașterea gospodăriei este indispensabilă. Multe dintre domeniile de studiu care consumă timpul studenților nu sunt esențiale pentru viața practică sau pentru fericirea lor, însă este esențial ca fiecare tânăr să fie familiarizat cu datoriile zilnice. La nevoie, o tânără se poate dispensa de cunoașterea limbii franceze, de exemplu, a algebrei sau chiar a pianului; însă este indispensabil ca ea să învețe să facă pâine bună, să coasă haine potrivite și de bun gust și să îndeplinească cu eficiență multele treburi care sunt legate de gospodărie.
Pentru sănătatea și fericirea întregii familii, nimic nu este mai vital decât istețimea și inteligența bucătăresei. Printr-o hrană greșit pregătită, nesănătoasă, ea poate afecta și chiar ruina atât eficiența adultului, cât și dezvoltarea copilului. Iar printr-o hrană îmbietoare și gustoasă, ea poate realiza tot atât de mult în direcția cea bună. Iată deci cum, pe multe căi, fericirea vieții este legată de îndeplinirea cu credincioșie a datoriilor obișnuite ale vieții.
Acordați atenție igienei. Ar trebui să se acorde mai multă atenție principiilor de igienă în alimentație, mișcare fizică, îngrijire a copiilor, tratamentul bolnavilor și multe alte domenii.
În predarea igienei, un profesor serios va căuta să valorifice orice ocazie pentru a arăta necesitatea curățeniei, atât în ce privește deprinderile personale, cât și mediul în care trăiește fiecare… Învățați-i pe studenți că un dormitor curat, o bucătărie meticulos curățită și o masă sănătoasă și gustoasă vor contribui mai mult la fericirea familiei și vor atrage mai mult atenția vizitatorului sensibil decât orice mobilă oricât de scumpă din sufragerie. Faptul că "viața este mai mult decât mâncare și trupul mai mult decât îmbrăcăminte" este o lecție nu mai puțin necesară astăzi decât acum 1800 de ani, când a fost dată de către Divinul Învățător.
Tânăra să fie harnică. Tu ai trăsături de caracter ce trebuie sever disciplinate și stăpânite cu hotărâre, înainte ca să poți păși cu siguranță în relația de căsătorie. De aceea, gândul căsătoriei trebuie înlăturat din mintea ta până vei birui defectele caracterului tău, ca să poți deveni o soție fericită. Ai neglijat să te pregătești pentru lucrul organizat în gospodărie, nu ai considerat necesară deprinderea de a fi harnică. Odată format, obiceiul de a găsi plăcere în lucrul util nu va fi pierdut niciodată. Atunci vei fi pregătită pentru orice împrejurare a vieții și te vei descurca în situația respectivă. Vei învăța să-ți placă activitatea. Dacă îți găsești plăcere în munca folositoare, mintea îți va fi ocupată cu lucrul respectiv și nu vei avea timp să te lași în voia viselor închipuite.
Priceperea în activități utile va conferi minții tale, neastâmpărate și nemulțumite, energie, eficiență și pe viitor o demnitate decentă, care va impune respect.
Valoarea educației practice pentru fete. Mulți dintre cei care consideră că este necesar ca fiii să fie instruiți în vederea câștigării existenței în viitor socotesc cu totul opțională pregătirea fiicelor, pentru a putea fi independente și a se întreține singure. De obicei, în școală, tânăra învață puține lucruri care pot fi puse în practică pentru câștigarea pâinii zilnice; și, neprimind în cămin nici un fel de educație în treburile bucătăriei și ale gospodăriei, ea crește fiind cu totul nefolositoare, o povară pentru părinții ei…
O femeie care a fost învățată să-și poarte singură de grijă va putea purta de grijă și altora. Ea nu va fi niciodată o povară pentru familie sau societate. Când soarta vieții se încruntă, va fi întotdeauna un loc pentru ea undeva, un loc unde să-și câștige în mod cinstit existența și să-i ajute pe cei care depind de ea. Femeia trebuie să fie instruită pentru a cunoaște câteva meserii prin care să-și poată câștiga existența, dacă este necesar. Trecând peste alte ocupații de onoare, fiecare fată trebuie să învețe să se ocupe de treburile gospodărești ale casei, să știe să gătească, să facă curățenie și să spele rufe. Ea trebuie să înțeleagă toate acele lucruri pe care trebuie să le cunoască stăpâna casei, fie că familia este bogată sau săracă. Astfel, dacă se întâmplă ceva, ea este pregătită pentru orice în caz de nevoie; într-un anumit fel vorbind, ea este independentă de împrejurări.
Pentru fiecare femeie, cunoașterea datoriilor gospodărești este dincolo de orice preț. Sunt nenumărate familii a căror fericire a fost năruită datorită ineficienței soției și mamei. Nu este așa de important ca fetele noastre să învețe pictura, broderia, muzica sau probleme dificile de matematică ori tehnici de retorică, pe cât este de important să învețe să croiască, să confecționeze și să-și repare propriile haine sau să pregătească o hrană sănătoasă și gustoasă. Unei fetițe de 9-10 ani, trebuie să i se ceară să contribuie la treburile gospodărești obișnuite, atât cât poate, și trebuie să aibă responsabilitate pentru felul în care își îndeplinește lucrul. A fost un tată înțelept acela care, întrebat fiind ce intenționează cu fiicele sale, a răspuns: "Intenționez ca acestea să-și facă ucenicia în școala excelentă a mamei lor, ca să poată învăța arta de a valorifica timpul, să fie pregătite să devină soții și mame, capi de familie și membri folositori ai societății."
Viitorul soț trebuie să fie econom și harnic. În vechime, obiceiul vremii cerea ca mirele, înainte de ratificarea legământului căsătoriei, să plătească o sumă de bani sau echivalentul acesteia într-un anumit produs, după posibilitățile lui, tatălui viitoarei sale soții. Acest lucru era privit ca o garanție pentru viitoarea căsătorie. Tații considerau că nu prezintă siguranță să încredințeze fericirea fiicelor lor unor bărbați neprevăzători în ce privește susținerea unei familii. Dacă aceștia nu erau suficient de chibzuiți și energici în a se ocupa de afaceri și a dobândi vite sau pământ, exista teama că viața lor se va dovedi fără valoare. Însă exista prevederea de a fi puși la probă aceia care nu aveau nimic pentru a plăti pentru viitoarea lor soție. Li se îngăduia să lucreze pentru tatăl fiicei pe care o iubeau, durata de timp fiind stabilită în funcție de valoarea zestrei cerute. Când pretendentul era credincios în lucrul prestat și se dovedea valoros și din alte puncte de vedere, el primea fiica de soție; și, în general, zestrea pe care o primise tatăl îi era dată acesteia la nuntă…
Acest obicei străvechi, de care uneori s-a făcut abuz, cum a fost cazul lui Laban, a avut rezultate bune. Prin faptul că se cerea pretendentului să efectueze anumite servicii pentru a-și asigura mireasa, se prevenea astfel o căsătorie pripită și exista posibilitatea de a se pune la probă profunzimea sentimentelor acestuia cât și capacitatea lui de a purta de grijă unei familii. În vremurile noastre, se întâmplă multe rele pentru care se urmează un curs opus.
Nici un bărbat nu are scuze pentru că nu are capacitate financiară. Despre mulți bărbați se poate spune: Este bun, prietenos, generos, un om bun, un creștin; însă nu e în stare să se țină de o treabă. În ce privește abilitatea folosirii banilor, a mijloacelor, el este doar un copil. Părinții lui nu l-au învățat să se întrețină singur.
