Ce sa facem cu indoiala
Multi, indeosebi aceia care sunt la inceputul vietii de crestin, sunt adesea tulburati de unele indoieli. in Sfanta Scriptura se afla multe lucruri pe care ei nu le pot explica sau chiar intelege, iar Satana se serveste de aceste lucruri ca sa zdruncine credinta lor in Scriptura ca descoperire a lui Dumnezeu. Ei se intreaba: “Cum pot cunoaste eu care este calea cea dreapta? Daca in adevar Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, cum pot sa ma eliberez de aceste indoieli si nedumeriri?”
Dumnezeu niciodata nu ne cere sa credem fara sa ne dea suficiente dovezi pe care sa intemeiem credinta noastra. Existenta Sa, caracterul Sau, adevarul Cuvantului Sau : toate acestea sunt intemeiate pe dovezi care apeleaza la ratiunea noastra, iar dovezile acestea sunt din abundenta. Cu toate acestea, Dumnezeu n-a exclus posibilitatea indoielii. Credinta noastra trebuie sa se intemeieze pe dovezi si nu pe demonstratii. Aceia care voiesc sa se indoiasca vor avea prilej, in timp ce aceia care in mod sincer doresc sa cunoasca adevarul vor gasi o multime de dovezi pe care sa-si intemeieze credinta.
Este imposibil pentru o minte marginita sa inteleaga deplin caracterul lucrarilor Celui Infinit. Pentru inteligenta cea mai ascutita, pentru mintea cea mai cultivata, Cel Prea inalt trebuie sa ramana totdeauna invaluit in ceva tainic. “Poti spune tu ca poti patrunde adancimile lui Dumnezeu, ca poti ajunge la cunostinta desavarsita a Celui Atotputernic? Cat cerurile-i de inalta; ce poti face? Mai adanca decat Locuinta mortilor; ce poti sti?” (Iov 11,7.8).
Apostolul Pavel exclama uimit: “O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui, si cat de neintelese sunt caile Lui” (Romani 11,33). Dar, desi “norii si negura ii inconjoara, dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Sau de domnie” (Psalmul 97,2). Modul in care El Se comporta cu noi, cum si motivele care-L determina la aceasta pot fi intelese atat cat este necesar ca sa putem discerne mila si iubirea Sa nemarginite, unite cu puterea Lui nespus de mare. Din planurile Lui noi putem intelege atat cat este spre binele nostru sa stim; dar dincolo de aceasta, noi trebuie sa ne incredem totusi in bratul Celui Atotputernic si in inima Lui care este plina de iubire.
Cuvantul lui Dumnezeu, asemenea caracterului divinului sau Autor, cuprinde taine care niciodata nu vor putea fi pe deplin intelese de fiintele marginite. Intrarea pacatului in lume, intruparea Domnului Hristos, nasterea din nou, invierea si multe alte subiecte prezentate in Sfanta Scriptura sunt taine prea adanci ca sa poata fi explicate de mintea omului sau sa poata fi intelese pe deplin. Dar nu avem nici un motiv ca sa ne indoim de Cuvantul lui Dumnezeu numai pentru faptul ca nu putem intelege tainele providentei Sale. in lumea naturala suntem in permanenta inconjurati de taine, pe care nu le putem aprofunda. Cele mai simple forme de viata prezinta probleme pe care chiar si cel mai intelept ganditor este neputincios sa le explice. Pretutindeni intalnim minuni care trec peste puterea priceperii noastre. Ne mai miram atunci afland ca in lumea spirituala sunt taine pe care de asemenea nu le putem cuprinde? Dificultatea sta numai in slabiciunea si ingustimea mintii omenesti. Dumnezeu ne-a dat in Sfintele Scripturi suficiente dovezi despre caracterul lor divin si nu trebuie sa punem la indoiala Cuvantul Sau pentru motivul ca nu putem intelege toate tainele providentei Sale.
Apostolul Petru spune ca in Sfintele Scripturi “sunt lucruri grele de inteles, pe care cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc spre pierzarea lor” (2 Petru 3,16). Partile mai dificile, mai grele ale Sfintelor Scripturi au fost folosite de sceptici ca un argument impotriva Bibliei; dar tocmai aceste parti constituie o puternica dovada despre inspiratia divina a Bibliei. Daca Sfanta Scriptura nu ne-ar spune nimic despre Dumnezeu, ci numai lucruri pe care sa le putem intelege cu usurinta, daca maretia si maiestatea Sa ar putea fi usor intelese de mintile noastre marginite, atunci Biblia n-ar mai purta dovada de netagaduit a autoritatii ei divine. Chiar maretia si tainele subiectelor prezentate in Biblie trebuie sa inspire credinta in ea ca fiind Cuvantul lui Dumnezeu.
Biblia desfasoara adevarul cu o simplitate si o adaptare perfecta la nevoile si aspiratiile inimii omenesti incat a uimit si a umplut de admiratie cele mai cultivate minti, facand in acelasi timp in stare chiar si pe cei mai umili si neinvatati sa inteleaga calea mantuirii. Si totusi, aceste adevaruri, expuse asa de simplu, se ocupa de subiecte atat de inalte si mult cuprinzatoare si atat de cu totul peste posibilitatile noastre de intelegere incat le acceptam numai pentru ca Dumnezeu le-a spus. Astfel, Planul de Mantuire este in mod clar expus inaintea noastra, incat fiecare suflet poate vedea pasii pe care trebuie sa-i faca in lucrarea pocaintei fata de Dumnezeu si a credintei in Domnul Isus Hristos, pentru a putea fi mantuit in modul in care a randuit Dumnezeu. Totusi, dincolo de aceste adevaruri atat de usor de inteles, se afla tainele care ascund slava Sa : taine care intrec puterea de cercetare a mintii omenesti, dar care inspira cercetatorului respect si credinta. Cu cat acesta cerceteaza mai mult Sfanta Scriptura, cu atat mai profunda este convingerea lui ca acesta este Cuvantul Viului Dumnezeu, iar ratiunea umana se pleaca in fata maiestatii revelatiei divine.
A recunoaste faptul ca noi nu putem intelege pe deplin marile adevaruri ale Bibliei inseamna a admite numai ca mintea noastra marginita este neinstare sa priceapa nemarginirea, ca omul, cu limita lui cunoastere, nu poate patrunde planurile Celui Atotstiutor.
Pentru ca nu pot aprofunda toate tainele Cuvantului lui Dumnezeu, cei sceptici le leapada; si nu toti cei care marturisesc a crede in Evanghelie sunt scutiti de aceasta primejdie. Apostolul spune: “Luati seama dar, fratilor, ca nici unul dintre voi sa nu aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel viu” (Evrei 3,12). Este numai bine si drept sa studiem cu atentie invataturile Sfintelor Scripturi si sa cercetam “lucrurile adanci ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2,10), in masura in care sunt descoperite in Scripturi. in timp ce “lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru”, “lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor nostri, pe vecie” (Deuteronom 29,29). Dar lucrarea lui Satana este aceea de a perverti puterea de intelegere a mintii omenesti. in procesul de cercetare a Scripturii, o oarecare mandrie este amestecata cu consideratia fata de adevarul biblic, astfel incat oamenii incearca un simtamant de nerabdare si infrangere daca ei nu pot sa explice fiecare pasaj al Sfintelor Scripturi, spre deplina lor satisfactie. Este prea umilitor pentru ei sa recunoasca faptul ca nu pot intelege Cuvantul inspirat. Ei nu sunt dispusi sa astepte cu rabdare pana cand Dumnezeu va gasi de bine sa le descopere adevarul. Ei considera ca intelepciunea lor proprie este suficienta sa-i faca in stare sa inteleaga Scripturile si, nereusind sa le inteleaga, ei ajung sa le tagaduiasca autoritatea. Este adevarat ca multe teorii si invataturi socotite in popor ca provenind din Biblie nu-si au temelia in invataturile ei si sunt, de fapt, contrare Cuvantului inspirat. Asemenea lucruri au fost motive de indoiala si nedumerire pentru multi. Totusi, vina nu trebuie pusa in seama Cuvantului lui Dumnezeu, ci a oamenilor care au denaturat acest Cuvant.
Daca ar fi fost posibil pentru fiintele create sa ajunga la o completa intelegere a lui Dumnezeu si a lucrarilor Lui, atunci odata ajunsi la acest punct, pentru ei n-ar mai exista posibilitatea unor noi descoperiri ale adevarului, nici a cresterii cunostintei si nici o mai mare dezvoltare a mintii si caracterului. Atunci Dumnezeu n-ar mai fi nicidecum Fiinta Suprema; iar omul, ajungand la limitele cunoasterii si dezvoltarii, ar inceta sa mai progreseze. Sa multumim lui Dumnezeu ca lucrurile nu stau astfel. Dumnezeu este de necuprins; “in El sunt ascunse toate comorile intelepciunii si ale stiintei” (Coloseni 2,3). Si in veacurile nesfarsite cei mantuiti vor cerceta continuu, vor invata intruna; totusi, niciodata comorile intelepciunii, ale bunatatii si puterii Sale nu se vor epuiza.
Dorinta lui Dumnezeu este ca, incepand chiar din aceasta viata, adevarurile Cuvantului Sau sa fie mereu aduse la cunostinta poporului Sau. Exista numai o singura cale pe care poate fi obtinuta aceasta cunostinta. Noi putem ajunge la o intelegere a Cuvantului lui Dumnezeu numai prin iluminarea Duhului Sfant, prin care acest Cuvant a fost dat, caci “nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu, afara de Duhul lui Dumnezeu. Caci Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2,11,10). Iar fagaduinta Mantuitorului facuta urmasilor Sai a fost: “Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul, pentru ca va lua din ce este al Meu, si va va descoperi” (Ioan 16,13.14).
Dumnezeu doreste ca omul sa-si foloseasca facultatile mintii, iar studiul Sfintelor Scripturi va intari si inalta mintea celui credincios mai mult decat orice altceva. Cu toate acestea, noi trebuie sa ne ferim de a zeifica ratiunea, care, de fapt, este supusa slabiciunii si neputintei naturii noastre omenesti. Daca dorim ca Scriptura sa nu fie ascunsa intelegerii noastre, asa incat chiar si cele mai clare adevaruri sa ramana neintelese pentru noi, atunci trebuie sa dam pe fata simplitatea si credinta unui copilas care este gata sa invete si care totdeauna doreste ajutorul Duhului Sfant. Simtamantul puterii si intelepciunii lui Dumnezeu, cum si al neputintei noastre de a intelege maretia Lui sa ne inspire umilinta si, atunci cand deschidem Cuvantul Sau, sa facem lucrul acesta cu o veneratie sfanta, ca si cum am sta in prezenta Lui. Atunci cand stam in fata Cuvantului lui Dumnezeu, ratiunea noastra trebuie sa recunoasca prezenta unei autoritati superioare, iar inima si mintea noastra trebuie sa se plece inaintea marelui EU SUNT.
Sunt multe lucruri care, in aparenta, sunt dificile sau neclare dar pe care Dumnezeu le va face simple si pe intelesul acelora care cauta cu ajutorul Sau sa le inteleaga. Dar fara calauzirea Duhului Sfant, noi vom fi mereu predispusi fie sa sucim Scripturile, fie sa le interpretam gresit. Foarte multi citesc Biblia, dar fara vreun folos si, in multe cazuri, chiar spre raul lor. Cand Cuvantul lui Dumnezeu este deschis fara cuvenita veneratie si fara rugaciune, cand gandurile si simtamintele noastre nu sunt fixate asupra lui Dumnezeu, sau nu sunt in armonie cu vointa Sa, atunci mintea este intunecata de indoieli si chiar studiul Bibliei ajunge sa hraneasca scepticismul. Vrajmasul sufletelor pune atunci stapanire pe ganduri si sugereaza interpretari care nu sunt corecte. Ori de cate ori cei credinciosi nu cauta sa fie in cuvant si fapta in armonie cu Dumnezeu, atunci, oricat de cultivati ar fi ei, sunt predispusi sa greseasca in intelegerea Scripturilor si nu este sigur sa ne incredem in explicatiile pe care ei le dau. Aceia care cauta in Sfanta Scriptura contraziceri si nepotriviri sunt lipsiti de discernamant spiritual. Avand o viziune neclara, ei vor gasi multe motive de indoiala si necredinta in acele lucruri care de fapt sunt clare si simple.
Oricat de deghizata ar fi, in marea majoritatea cazurilor adevarata cauza a indoielii si scepticismului este alipirea de pacat. invataturile si restrictiile infatisate in Cuvantul lui Dumnezeu nu sunt placute inimii pline de mandrie si iubitoare de pacat, iar cei care nu vor sa asculte de cerintele lui sunt gata sa se indoiasca de autoritatea sa. Ca sa putem intelege adevarul, noi trebuie sa avem o dorinta sincera de a cunoaste acest adevar si o predispozitie binevoitoare a inimii de a-l asculta. Si toti aceia care se apropie in acest spirit de studiul Sfintelor Scripturi vor gasi o multime de dovezi ca ele sunt Cuvantul lui Dumnezeu si vor ajunge la o intelegere a adevarurilor lui care ii va putea face intelepti spre mantuire.
Domnul Hristos a spus: “Daca vrea cineva sa faca voia Lui, va ajunge sa cunoasca daca invatatura este de la Dumnezeu” (Ioan 7,17). in loc de a pune la indoiala si a critica ceea ce nu intelegi, ia aminte la lumina care straluceste deja asupra ta si atunci vei primi o mai mare lumina. Prin harul lui Hristos, indeplineste-ti orice indatoriri care sunt deja clare intelegerii tale si vei fi atunci in stare sa intelegi si sa indeplinesti pe cele de care te indoiesti acum.
Exista o dovada care este la indemana tuturor : atat a celor mai cultivati, cat si a celor mai neinvatati : si anume dovada experientei. Dumnezeu ne invita sa experimentam pentru noi realitatea Cuvantului Sau, adevarul fagaduintelor Sale. El ne indeamna “sa gustam si sa vedem ce bun este Domnul” (Psalmul 34,8). in loc de a ne baza pe cuvantul altora, sa gustam si sa vedem noi insine. El declara: “Cereti si veti capata” (Ioan 16,24). Fagaduintele Sale vor fi implinite. Ele n-au dat gres niciodata, nici nu pot da gres vreodata. Pe masura ce ne apropiem de Domnul Hristos si ne bucuram de plinatatea iubirii Sale, indoiala si intunericul vor disparea in lumina prezentei Sale.
Apostolul Pavel spune ca Dumnezeu “ne-a izbavit de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in imparatia Fiului dragostei Lui” (Coloseni 1,13). Si oricine a trecut de la moarte la viata este in stare sa adevereasca faptul ca “Dumnezeu spune adevarul” (Ioan 3,33). Unul ca acesta poate marturisi in mod sigur: “Eu am avut nevoie de ajutor si l-am gasit in Domnul Hristos. Orice nevoie mi-a fost implinita si foamea sufletului meu a fost satisfacuta; acum Biblia este pentru mine, in adevar, descoperirea Domnului Hristos. Te intrebi de ce cred eu in Domnul Hristos? Pentru ca El este pentru mine un Mantuitor divin. De ce cred eu in Sfanta Scriptura? Pentru ca in ea am gasit vocea lui Dumnezeu vorbind sufletului meu”. Noi trebuie sa avem in noi insine dovada ca Biblia este cu adevarat Cuvantul lui Dumnezeu si ca Domnul Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Noi stim ca nu urmarim niste povesti nascocite de iscusinta omeneasca.
Apostolul Pavel indemna pe fratii sai sa creasca “in harul si cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos” (2 Petru 3,18). Cand copiii lui Dumnezeu vor creste in har, vor avea o continua si clara intelegere a Cuvantului Sau. Ei vor discerne atunci o noua lumina si o noua frumusete a adevarurilor sfinte. Acest lucru a fost valabil in istoria bisericii de-a lungul tuturor veacurilor si va continua sa fie astfel pana la sfarsit. Caci “cararea celor neprihaniti este ca lumina stralucitoare, a carei stralucire merge mereu crescand pana la miezul zilei” (Proverbe 4,18).
Prin credinta noi putem privi in viitor si putem lua fagaduintele lui Dumnezeu ca o garantie a cresterii puterii noastre intelectuale, unind facultatile noastre omenesti cu cele divine, aducand intreaga putere a fiintei noastre in legatura directa cu izvorul luminii. Sa ne bucuram de faptul ca tot ceea ce ne-a nedumerit in lucrarile providentei lui Dumnezeu va fi clarificat atunci, iar lucrurile care erau greu de inteles vor fi atunci explicate; iar acolo unde mintea si intelegerea noastra limitata vedeau numai confuzie si planuri zadarnicite vom ajunge sa vedem cea mai perfecta si cea mai frumoasa armonie. “Acum vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci vom vedea fata in fata. Acum cunosc in parte; dar atunci voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin” (1 Corinteni 13,12).
