PARABOLELE IMPARATIEI
INTRODUCERE
De la Turnul Babel incoace, lumea in care traim a devenit multiculturala si plurilingvista. Pentru ca oamenii sa se poata intelege, ca sa poata transmite idei si sentimente, a fost nevoie sa apara traducatorii-acei specialisti care stiu cel mai bine sa imbrace intr-o forma cat se poate de inteligibila o idee, o informatie sau un simtamant exprimate intr- o limba sau cultura anume. Fara lucrarea acestor intermediari atat de necesari in procesul comunicarii, o multime de idei, informatii si trairi ar ramanea neintelese pentru majoritatea omenirii.
Desigur, exista si lucruri care nu impun necesitatea unei traduceri. Un zambet, de exemplu, nu trebuie tradus niciodata. Nici lacrimile, nici strangerea de mana, nici tacerea, nici tristetea, nici veselia nu au nevoie de traducatori. Toate acestea apartin unui limbaj universal, inteles pe toate meridianele lumii, in toate culturile si in toate epocile.
Majoritatea lucrurilor insa, trebuie traduse pentru a fi intelese.
Daca lucrurile pamantesti, de care ne lovim la tot pasul, au nevoie sa fie traduse pentru a fi intelese, ce sa mai spunem despre lucrurile ceresti, spirituale?
In timpul vietii si activitatii Sale pamantesti, Mantuitorul a avut, printre alte numeroase obiective si pe acela de ne transmite adevarurile legate de Imparatia lui Dumnezeu. Dar cum sa le inteleaga omul pacatos si limitat, care-si traieste existenta izolat pe acest fir de praf din Univers, care se numeste planeta Pamant ? Cum sa inteleaga el limbajul cerului ? Cum sa stie el ce se petrece in inima de Tata a lui Dumnezeu ? Cum sa patrunda el in gandurile adanci Creatorului ?
Ce poate intelege o furnica din complexitatea vietii pe pamant, cand ea isi duce zilele doar in jurul musuroiului sau?
Ca sa putem intelege cate ceva din tainele Universului, sa ne putem intelege mai bine pe noi insine si natura noastra umana si, mai ales, ca sa-L putem intelege mai bine pe Dumnezeu, Iisus ni le-a tradus in limbajul nostru omenesc folosindu-se de pilde inspirate din viata de zi cu zi.
“Domnul Christos nu S-a ocupat de teorii abstracte, ci cu ceea ce este esential pentru dezvoltarea caracterului, cu ceea ce dezvolta capacitatea omului de cunoastere a lui Dumnezeu si eficienta Sa in a face binele. El a vorbit oamenilor despre acele adevaruri care au legatura cu purtarea omului in viata de toate zilele, si care stau la temelia vietii vesnice.” Parabolele Domnului Christos, E. G. Withe, pag 11
Materialele care urmeaza reprezinta niste meditatii pe marginea catorva din pildele rostite de Mantuitorul. Unele idei vor parea noi, altele –vechi. E bine sa nu le neglijam nici pe cele noi, nici pe cele vechi, caci, spunea Mantuitorul, “orice carturar care a invatat ce trebuie despre Imparatia cerurilor se aseamana cu un gospodar care scoate din visteria lui lucruri noi si lucruri vechi.” ( Matei 13, 52 )
Aceste meditatii sunt doar niste provocari la aprofundarea in continuare a Cuvantului lui Dumnezeu. Ele nu sunt niste abordari exhaustive , ci doar niste invitatii la un studiu mai aprofundat al parabolelor Domnului. Sa pornim, deci, la drum ! Ne asteapta multe surprize pregatite de cer.
Lori Balogh
Mai multe articole de acelasi autor pot fi gasite la adresa: http://www.loribalogh.ro
Pilda fiului risipitor – Fiul cel mic
Pilda fiului risipitor – Fratele mai mare
Pilda fiului risipitor – Tatal
