Teodor Hutanu
"Domnul a raspuns lui Iona: „Bine faci tu de te manii?”
Ajunsi in anul istoric 2000, inima ne bate cand mai repede, cand mai incet, imbratisand deopotriva speranta si dezamagirea cu privire la viitor. Momentul de reflectie inevitabila este mai dureros, cu cat gandurile noastre nu tind sa construiasca filozofii, ci cad asupra schitei propriei noastre vieti. Desi sezonul sarbatorilor ne plaseaza in mijlocul aglomeratiilor diverse, purtam cu noi inevitabila singuratate, care insista interogativ: „Ce se intampla cu tine?”
Evitarea multiplelor crize, care ne intersecteaza existenta zilnic, ne obliga la o urgenta clarificare a planului pe care il urmarim in viata si a modalitatilor de rezolvare a acestuia. Iona, tipic omului anului 2000, este implicat intr-un sir de crize tulburatoare, tocmai pentru ca fuge mereu de intrebarea fundamentala, iar atunci cand se refugiaza in singuratate, cauta sa o evite printr-o deviere in irational (Iona 4, 1).
Nu este neobisnuit sa trecem pe partea cealalta a strazii, numai sa nu dam ochii cu Dumnezeu. Pentru unii dintre semenii nostri, insasi ideea unui Dumnezeu atotputernic si iubitor este provocatoare de tensiuni ireconciliabile, contradictiile lumii noastre sporind buimaceala existentei cotidiene. Chiar si pentru cei familiarizati cu teologia si morala crestina, traseul ur-mat de cursul vietii are numeroase cotituri. Unde este punctul nevralgic al acceptarii dependentei de Dumne-zeu cu privire la intregul nostru destin? Pentru care motiv credinta in Dumnezeu ne umbreste planul maret pe care ni l-am faurit pentru noi insine? Iona, chiar daca nu formuleaza raspunsuri explicite in cartea sa, este el insusi un raspuns la aceste intrebari.
Pocainta instantanee a ninivitenilor poate anula miile de crime si nelegiuiri? Dupa depasirea pericolului, nu vor recadea ei in vechiul lor mod de viata? Va manifesta Dumnezeu mila fata de contemporanii nostri pe baza unei pocainte imediate? Aceste intrebari conduc implicit spre explicatia procedeului lui Dumnezeu de a incheia rapid si corect socotelile cu fiecare fiinta rationala de pe aceasta planeta. Desi timpul ramas la dispozitia omenirii pentru a lua deciziile finale este tot mai scurt, iar numarul celor nepregatiti pentru ultima judecata este tot mai mare, exista un „Iona” al vremurilor noastre, un mesager divin al ultimei posibilitati (Apoc. 14, 6-12). Desigur, nu trebuie sa astepti ca toata lumea sa schimbe brusc macazul catre pocainta, insa tu poti dirija chiar acum intreaga ta viata in aceasta directie. Exista o piedica in calea ta, care intre-rupe fluxul milei, indurarii, indelungii rabdari si bunatatii divine (Iona 4, 2) catre inima ta?
Multi oameni din jurul nostru nu inteleg de ce Dumnezeu priveste la potopul de nedreptate, suferinte si nenorociri care ne inunda, fara sa actioneze. De ce nu schimba starea de lucruri? Multi devin plictisiti de discutii teologice si cer lui Dumnezeu un singur lucru: Acum, Doamne, ia-mi viata, caci vreau mai bine sa mor decat sa traiesc! Iona 4, 3. Cum reactioneaza Dumnezeu in asemenea situatii? Ce face El?
Domnul a raspuns: „Bine faci tu ca te manii?” Iona 4, 4. Raspunsul lui Dumnezeu este tot o intrebare, remarcabila prin scurtimea si blandetea ei. Dumnezeu nu raspunde cu tunete si fulgere, chiar daca ar fi indreptatit sa procedeze astfel. Maniera Lui de abordare a revoltei este un model pentru apropierea de fiecare suflet sfasiat de contradictii. Asemenea unui tata intelept, care cauta sa indeparteze incapatanarea din fiul sau razvratit, Domnul ofera din nou un timp de rabdare nemeritata lui Iona. Prin intrebarea Bine faci tu ca te manii?, Dumnezeu ne incurajeaza sa gandim in tacere. Nu gasim aici nici o urma de amenintare, instruire dogmatica sau predicare. Este o invitatie la autointrospectie.
In Genesa 4,6, Dumnezeu adreseaza o intrebare asemanatoare primului om nascut pe aceasta planeta: Pentru ce te-ai maniat si pentru ce ti s-a posomorat fata? Raspunsul corect la aceasta intrebare ar fi fost: „invata-ma zilnic sa Te cunosc mai bine”. Aceasta este o recunoastere ca il putem cunoaste mai bine pe Dumnezeu si putem trai mult mai aproape de El. Ajungem sa intelegem astfel ca El ni Se descopera tot mai deplin zi de zi tocmai prin viata pe care ne-o ingaduie in mijlocul unei lumi pline de evenimente. Atitudinea de rugaciune si dependenta ne conduce la o cunoastere tot mai profunda. Va gasi Iona acest secret? Suntem noi dispusi pentru aceasta descoperire?
Starea mizerabila a lui Iona si dorinta lui de a muri izvorasc din egocentrismul si ingustimea sa. Prin intrebarea adresata, Dumnezeu dezvaluie imaginea reala a inimii profetului. Este posibil sa primesti mila, harul, iubirea si rabdarea divina si in acelasi timp sa cauti a le opri sa ajunga si la altii? Aceasta contradictie ne descopera o preocupare de sine exacerbata pana la limita distrugerii de sine. Daca viata nu-si urmeaza cursul imaginat de mine, sunt dispus sa renunt la Dumnezeu, nu ma intereseaza soarta celor din jur si ma manii de moarte!?…
Pentru a-mi recapata echilibrul, am nevoie de un raspuns la intrebarea: Cum pot descoperi planul lui Dumnezeu pentru viata mea? O astfel de intrebare presupune ca Dumnezeu a stabilit deja ceea ce trebuie sa fiu si sa fac (Efeseni 2,10). Cautatorul este tentat sa creada ca singura dificultate cu care se confrunta este neputinta de a descoperi acest plan preexistent, in intregimea lui. Daca ar putea afla semnificatia prestabilita a vietii sale, gandeste cautatorul, atunci ar putea scapa de ambiguitatile vietii. Este de mirare ca trecerea spre 2000 este subliniata de consultarea asidua si generalizata a mijloacelor metafizice de aflare a viitorului? Lipsa de sens a vietii, ingustarea ingrijoratoare a orizontului destinului nostru, nu o vom trata totusi cu zodii si horoscoape!
Revenind la Biblie, nu vom afla acest fel de dezvaluire a propriului nostru viitor, cerut de vanitatea noastra. Scriptura ne invata ca noi traim prin credinta, iar acest mod de faurire a destinului inseamna disponibilitatea de a realiza, in partasie cu Mantuitorul Isus, un plan de actiune pentru „astazi”. A fi urmasul lui Hristos nu inseamna a avea un horoscop in maini, ci a fi total angajat in umblarea cu Isus, cautand zilnic vointa Sa, ducandu-ne in fiecare clipa mantuirea pana la capat, in frica si cutremur. inseamna sa fii deschis catre posibilitatile semanate de Dumnezeu in fiecare moment al existentei si sa crezi ca atasamentul fata de Hristos poate fi exprimat astazi in modalitati care erau total nesperate ieri.
Multi credinciosi sinceri pot marturisi ca, doar cu putin timp in urma, n-ar fi fost in stare sa intrezareasca faptul ca vor face ceea ce fac astazi. Mai mult, ei sunt bucurosi ca nu cunosc toate detaliile mai dinainte, deoarece acestea pot aduce ingrijorari si indoieli para-lizante.
Cred ca a fi crestin inseamna sa traiesti zilnic libertatea de a te scula si a-L intreba dimineata pe Dumnezeu: „Doamne, ce vom face astazi?” Crestinul nu priveste viata ca pe o piesa de teatru scrisa cu multi ani in urma. Dimpotriva, Dumnezeu ne invita sa colaboram cu El in scrierea textului si sa ne bizuim pe El atunci cand vine timpul sa ne interpretam rolul in mod practic.
Acum, cand stam intre doua milenii, sa credem ca Dumnezeu ne cheama sa luam hotarari care sunt decisive pentru viata noastra. Spre deosebire de Iona, care se izoleaza si, speriat de propria-i imagine, este gata sa moara, noi suntem chemati sa traim prin credinta, adica sa luam decizii in contextul partasiei cu Cel care ne iubeste si Si-a dat viata pentru noi. Crestinul este liber de tira-nia destinului prestabilit de astre sau forte oculte, pentru ca el se bucura de compania lui Dumnezeu si impreuna dau sens fiecarei clipe a vietii.
Daca viata este incorecta cu tine, nu te mania. Daca timpul s-a scurs si nu ai nimic de admirat privind in urma, nu te descuraja. Pentru viata ta, mai mult sau mai putin sfaramata, exista un plan maret, care intrece orice imaginatie pamanteana: Domnul mi Se arata de departe: „Te iubesc cu o iubire vesnica, de aceea iti pastrez bunatatea Mea!”… Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi… ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde." Ieremia 31,3; 29,11.
Sa continuam sa mergem, fara a evita intalnirea cu Cel care ne cauta si ne asteapta, sa punem mana noastra in mana Lui strapunsa si sa ne infioram de noul destin care incepe sa creasca Hristos in noi, nadejdea slavei!
