Teodor Hutanu
Te-ai gandit vreodata sa calculezi cat de mult timp trebuie sa treaca pana la urmatoarea rugaciune? Sau cat de mult poti trai fara rugaciune? Desigur, nu ma refer la rugaciunile formale, „facute” din rutina. De obicei, incingem focul rugaciunii atunci cand intampinam necazuri, care ne depasesc posibilitatile personale de a face fata.
Apostolul Pavel ne indeamna: "Rugati-va neincetat!" 1 Tes. 5, 17. Aceasta ne aduce aminte de o definitie clasica: rugaciu-nea este respiratia sufletului. Cat timp poti supravietui fara sa respiri? Sigur, dupa cateva minute vei fi ferm convins ca este o necesitate permanenta. Rugaciunea nu este pentru a iesi din necazuri, ci pentru a trece prin necazuri. De aceea, nu va tineti respiratia: Cat de mult timp a trecut pana ce Iona a inaltat rugaciunea din capitolul 2 al cartii sale? Cu siguranta, el cunostea foarte bine definitia rugaciunii, insa acum era chemat sa o demonstreze. Scos la tabla Marii Mediterane, profetul scufundat in apa rescrie dinamica rugaciunii sub ochii uimiti ai locuitorilor intregului mapamond. Distanta naturala dintre doua rugaciuni este egala cu rastimpul dintre doua respiratii. Cand se intampla altfel, suntem in pericol si ne indreptam spre moarte prin sufocare. Profetul, care nu a vrut nicidecum sa se roage pe uscat (cap. 1), isi incepe spontan rugaciunea, imediat ce gura i se umple cu apa (cap. 2). "In stramtorarea mea am chemat pe Domnul si m-a ascultat; din mijlocul locuintei mortilor am strigat si mi-ai auzit glasul". Iona 2, 2.
Cu cat cobora mai mult, cu atat rugaciunea lui Iona se inalta mai sus. M-am pogorat pana la temeliile muntilor. 2, 6. Cat de adanc s-a scufundat Iona? Marea Mediterana are o adancime de 4400 m. Nu stim pe la ce adancimi s-a plimbat Iona cu taxiul submarin, insa el a realizat un record mondial in materie de scufundari. Chiar pe fundul marii poti sa te simti bine si sa fii in siguranta, iar daca inalti rugaciunea pocaintei, Dumnezeu este binevoitor sa te salveze.
Impodobit cu un turban de papura in jurul capului (2, 5) si aproape sufocat, la care se adauga si claustrofobia teribila, profetul nu are decat o singura optiune – rugaciunea. Priviti-l pe Iona rugandu-se cu adevarat, pentru ca rugaciunea este la fel de vitala ca si aerul. Ne bucuram vazandu-l in sfarsit pe genunchi, insa, a intelege ce spune in rugaciunea sa este o alta surpriza fericita. Desi este un S.O.S. lansat ca ultima speranta, Iona nu foloseste cuvintele sale proprii; nici un gand original, nici o cerere originala nu gasim in rugaciunea sa. Lipseste oare prospetimea exprimarii din aceasta rugaciune?
Dupa fiecare verset al rugaciunii lui Iona (2, 2-9) apare cel putin o trimitere la un text biblic din cartea Psalmilor. in mod repetat, cele opt versete ale rugaciunii citeaza din Psalmi.
Psalm 120, 1: Catre Domnul strig in stramtorarea mea si El ma asculta.
Psalm 86, 13: Tu imi izbavesti sufletul din adanca locuinta a mortilor.
Psalm 88, 6: M-ai aruncat in groapa cea mai de jos, in intuneric, in adancuri.
Psalm 42 7: Toate talazurile si valurile Tale trec peste mine.
Psalm 31, 22: Ziceam: sunt izgonit dinaintea Ta! Dar Tu ai auzit glasul rugaciunilor mele cand am strigat spre Tine.
Psalm 69, 1: Imi ameninta apele viata.
Psalm 69, 2:Dau apele peste mine.
Psalm 30, 3: Tu m-ai adus la viata din mijlocul celor ce se pogoara in groapa.
Cuvintele rugaciunii lui Iona sunt cuvintele Scripturii. El se incredin-teaza fagaduintelor lui Dumnezeu. Iona a strans Cuvantul lui Dumnezeu in inima. El a memorizat parti din Scriptura si, in timp de criza, acestea l-au ajutat sa gaseasca salvarea. Fara Biblie, rugaciunile noastre nu au directie. De ce multe dintre rugaciunile noastre nu primesc raspuns? Poate fi o explicatie faptul ca prea putini dintre noi isi iau timp sa fie singuri cu Dum-nezeu si cu imbelsugatul Sau Cuvant? Numai asa ne putem asigura o temelie pe care sa fim in siguranta in vreme de furtuna. Daca nu petreci timp cu Dumnezeu, furtuna va veni totusi si care va fi sprijinul de care te vei prinde?
Iona este in pantecele pestelui. Iov statea pe movila sa, Iosif era aruncat in groapa, David se afla intr-o pestera. Pavel si Sila aveau picioarele in butuci, in temnita din Filipi, dar la miezul noptii au cantat un imn de lauda care a deschis portile ferecate ale inchisorii. Iata secretul: cand te afli blocat in pantecele unui mare necaz, sunt doua lucruri care te vor ajuta sa scapi – unul este rugaciunea si celalalt este lauda. imi imaginez pe Iona cantand in interiorul balenei. Dupa ce si-a predat inima lui Dumnezeu, el are pace. Acum lauda pe Creatorul sau.
Atunci cand esti inghitit de crizele uriase ale vietii, nu te lasa abatut de autocompatimire. Adu-ti aminte sa lauzi pe Dumnezeu. Un cantec cantat in intuneric schimba situatiile si aduce lumina. Nu renunta, pentru ca fagaduinta Sa este sigura ca cerul si pamantul. Fagaduintele Bibliei sunt niste lumini care se percep doar cu ochii credintei. in strafundurile marii ele aprind pentru profetul pocait un cer plin de asigurari. De aceea Iona nu mai aminteste nimic despre pestele care l-a inghitit, parca a si uitat de el, iar anticipatia eliberarii este maretia rugaciunii sale. Unii critici s-au grabit sa sesizeze greseala plasarii acestui psalm de lauda inaintea eliberarii lui Iona din pantecele pestelui, afirmand ca locul lui este dupa versetul 10 din capitolul 2. Fagaduintele lui Dumnezeu erau pentru Iona „Da” si „Amin”, de aceea el crede si aduce lauda inainte de a vedea raspunsul.
"Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. "Tes. 5,18. Iona nu prea avea motive speciale sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru pantecele balenei, dar, cu siguranta, avea motive speciale de multumire pentru ca se afla in pantecele balenei.
Cazul lui Iona este la fel de dificil ca al oricarei fiinte omenesti din zilele noastre: dezertand dinaintea Domnului, indepartandu-se tot mai mult de El, adormit de un fals simtamant de siguranta, fortat sa depuna marturie, dornic sa moara, apoi, ajuns la hotarul extrem al primejdiei unei morti imediate, se intoarce brusc spre „Dumnezeul sau”. Ajungem sa intelegem ca, si atunci cand ne razvratim, tot Dumnezeu este Acela care ne da suflarea de viata si face ca inima sa continue sa bata. Omul nu poate trai fara Dumnezeu, iar viata adevarata, aici si in vesnicie, nu poate exista fara El.
Ultimul vers al cantarii lui Iona este un adevarat magnificat: Mantuirea este de la Domnul. 2, 9. Ce zi plina de bucurie este aceea cand renuntam la incercarea de a ne salva noi insine! Dumnezeul nostru este intr-o permanenta actiune de salvare. „Mantuirea vine de la Domnul” este unica reclama autentica. Daca El nu intervine, ne inecam cu totii. Nu exista salvare fara Dumnezeu. Unica iesire din balena a fost Dumnezeu. Iona nu se putea salva singur, mai mult decat suntem noi insine in stare sa ne salvam singuri.
Isus este binevoitor sa salveze pe fiecare. Astazi este momentul cand sa punem viata noastra in mana Lui. Nu trebuie sa asteptam pana ce suntem inghititi de uriasul monstru al adancurilor. Acum este momentul destinului. Niciodata nu este prea tarziu sa te intorci la Dumnezeu, insa "sa luam dar bine seama, ca, atata vreme cat ramane in picioare fagaduinta intrarii in odihna Lui, nici unul dintre noi sa nu se pomeneasca venit prea tarziu. "Evrei 4, 1
Desigur, niciodata nu e prea tarziu sa incepi sa respiri, insa important este sa mai poti respira!
de Teodor Hutanu.
