Autor. Teodor Hutanu
“Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu”. Matei 5:8
Inima este mai mult decat locul emotiilor. Cand Iisus a spus “Ferice de cei cu inima curata”, El a vorbit intr-un context mai amplu. Pentru ascultatorii lui Iisus, inima era totalitatea persoanei launtrice – turnul de control, statul major, locul caracterului si izvorul dorintelor, emotiilor, rationamentelor, imaginatiei, constiintei, vointei si credintei.
Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea ies izvoarele vietii. (Prov.4:23). Inima este o intersectie, in care starile sufletesti, ideile, convingerile si aspiratiile se intalnesc. Este asemenea unui triaj, in care vagoanele afectivitatii si intelepciunii sunt dirijate pe liniile corecte.
Faptele rele si gandurile necurate ne obliga sa ne gandim la starea inimii noastre. “Dar, ce iese din gura, vine din inima si aceea spurca pe om. Caci din inima ies gandurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele” (Mat. 15:18,19). “Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui, iar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; caci din prisosul inimii vorbeste gura” (Luca 6:45).
Inima este centrul vietii spirituale. Daca fructele sunt rele, nu tratam fructele. Pomul cu fructe rele este tratat la radacina. Daca actiunile sunt rele, nu este deajuns sa schimbi obiceiurile. Trebuie sa mergi mai profund. Inima problemei este o problema de inima!
Starea inimii dicteaza reactia: cand cineva te musca, musti inapoi, sau iti musti limba? Depinde de starea inimii. Cand programul este prea incarcat, iar lista “de facut” este prea lunga, iti pierzi cumpatul, sau ti-l pastrezi? Depinde de starea inimii tale. Cand ti se ofera un cotor de barfa, marinat in rautate, il arunci la gunoi, sau il dai mai departe? Depinde de starea inimii tale. Ea decide daca cersetorii sunt o plaga sociala, sau o ocazie oferita de Dumnezeu.
Nu circumstantele, ci starea inimii te face nemultumit sau plin de har, cautand compatimirea altora, sau cautand pe Hristos. Ea decide daca alegi sa sorbi nenorocire umana, sau sa te adapi din fericirea divina, atat de disponibila pentru oricine.
Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu. Mai intai curatim inima si apoi vedem pe Dumnezeu. Curatirea deplina se face din interior spre exterior. De obicei, inversam ordinea. Vrem sa schimbam interiorul, modificand exteriorul. Insa schimbarile cosmetice nu sunt mai adanci decat pielea. Viata se schimba schimband inima. Isus este specialist in inima si te invita: “Fiule, da-mi inima ta si sa gaseasca placere ochii tai in caile Mele” (Proverbe 23:26). El stie sa o trateze corect: din interior spre exterior!
In final, exista un singur argument in favoarea puritatii si acesta este prezentat in Fericiri: „Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu”. Impuritatea ne separa de Dumnezeu. Viata spirituala se supune unor legi verificabile, intocmai ca si lumea fizica. Puritatea este conditia pentru o iubire mai inalta – iubirea lui Dumnezeu, mai valoroasa decat toate valorile. Iubirea pe care Dumnezeu ne-o rezerva, cere ca facultatile noastre sa fie curatite si innobilate, inainte de a primi aceasta iubire mai inalta, pe care nu o putem atinge in nici un alt mod. Dand frau liber poftei, imi limitez propria mea intimitate cu Dumnezeu.
Una din legendele Taj Mahal este foarte semnificativa. Sotia iubita a sahului mongol Jahan moare si doliul sotului se transforma in dorinta contruirii unui templu ca mormant. Sicriul a fost asezat in mijlocul unei parcele intinse de pamant, iar contructia a inceput in jurul lui. Nici o cheltuiala nu fost crutata, pentru ca templul sa fie cat mai maret. Cu timpul, doliul a fost inlocuit cu pasiunea pentru proiect. Intr-o zi, printul care tocmai mergea pe santierul templului, se impiedica, lovindu-se cu piciorul de o cutie veche de lemn. Deranjat, isi scutura praful de pe piciooare si porunceste lucratorilor sa indeparteze cutia. Nu stia ca indepartase chiar sicriul, uitat sub straturi de moloz si timp. Printesa, in onoarea carei se ridicase templul, fusese uitata, insa templul a fost ridicat oricum.
Geu de crezut? Sa cladesti un templu si sa nu stii de ce? Sa inalti un palat si sa uiti de rege? Sa sculptezi o statuie si sa uiti eroul? Ce raspundem noi?
Mergeti in biserica, priviti oamenii si decideti: puteti spune care din ei isi amintesc de Cel pironit si ucis pentru pacatele noastre? Acestia privesc atenti, ca niste copii care asteapta despachetarea unui dar; sunt ca slujitorii care stau linistiti, in timp ce Regele trece: nu te framanti, nici nu casti, cand esti in prezenta Regelui, care iti ofera un dar.
Apoi puteti spune, care dintre inchinatori, vad doar templul: ochii lor alearga, mainile si picioarele nu stau linistite, iar gura si-o deschid nu pentru a lauda, ci pentru a casca! Ei incearca sa ramana extaziati, insa elanul scade, pentru ca orice templu, chiar si Taj Mahal, isi pierde stralucirea dupa un timp. Adoratorii templului sunt seriosi cu programul religios, se imbraca frumos si vin regulat la biserica, insa ceva lipseste: Cel pe care si-au pus in gand sa-L cinsteasca, nu a fost vazut de multa vreme.
Cei care L-au vazut, nu-L pot uita usor. EiIl gasesc mai degraba in ciuda templului, decat datorita templului. Ei isi scutura praful si stau mereu patrunsi de adorare in fata mormantului Sau – in fata mormantului gol!
Ziditori de templesau cautatori dupa Mantuitorul! Stau in aceeasi biserica, pe aceleasi locuri, in aceleasi haine: unii vad templul si exclama “ce ziduri!”, iar ceilalti Il vad pe Iisus si striga “ce Mantuitor iubitor!”
Stam incaodata in fata mormantului gol: Hristos a inviat! Viitorul, speranta, credinta, fericirea ta a inviat. El, Cel mort, este viu si are cheile pentru orice. Atingeti-I mainile strapunse si credeti ca El este Domnul vostru si Dumnezeul vostru.
Esti curat cu inima?Am aflat ca doar cei cu inima curata vor vedea pe Dumnezeu, iar a vedea pe Dumnezeu este culmea fericirii. Este potrivit sa ne consultam din cand in cand inima, pentru a afla starea adevarata a fericirii noastre. Iata cateva sugestii utile in acest sens:
Tanjesti dupa curatia inimii? Probabil, te rogi lui Dumnezeu pentru multe lucruri – note bune, slujba buna, un partener de viata bun, etc. Insa, te-ai rugat vreadata ca David, pentru o inima curata? El o facea in felul urmator: “Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic!” (Psalmii 51:10).
Iti examinezi viata, pentru a-ti identifica greselile? Tot David, se exprima astfel: “Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Incearca-ma, si cunoaste-mi gandurile! Vezi daca sunt pe o cale rea si du-ma pe calea vesniciei!” (Psalmii 139:23,24).
Cauti compania persoanelor curate? Inteleptul Solomon face aceasta remarca plina de sens: “Cine umbla cu inteleptii se face intelept, dar cui ii place sa se insoteasca cu nebunii o duce rau” (Proverbele 13:20).
Inima curata nu este o iluzie. Daca ai avut aceasta convingere, a sosit timpul sa renunti la ea si sa primesti cheia fericirii: curatirea propriei tale inimi, prin sangele lui Iisus.
de Teodor Hutanu.
