Autor. Teodor Hutanu
"Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este Imparatia cerurilor!" Matei 5:3
Promisiunile facute pentru viitor nu satisfac nevoile imediate. Insa Fericirile nu descriu doar viitorul, ci si prezentul. Ele prezinta in contrast, metoda succesului in lumea aceasta si in lumea care va veni.
Fericirile, formulate din perspectiva lumii noastre, ne anunta triumfator:
· Ferice de cei care dau din coate: ei isi fac loc in lume.
· Ferice de cei duri: ei nu permit niciodata ca viata sa-i raneasca.
· Ferice de cei ce se plang: ei obtin in cele din urma ceea ce doresc.
· Ferice de cei abrutizati: ei nu se ingrijoreaza niciodata de pacatele lor.
· Ferice de conducatorii de sclavi: ei obtin rezultate.
· Ferice de inteleptii lumii: ei isi cunosc drumul in viata.
· Ferice de tulburatori: ei fac pe oameni sa le acorde atentie.
Marea inversare
Societatea noastra traieste dupa regula: „Supravietuiste cel mai tare!” sau „Cel care moare cu cele mai multe jucarii, castiga!” Iata visul prosperitatii pamantene: sa jungi in viata ta la punctul in care sa poti sa nu faci ceea ce nu vrei sa faci si sa poti sa faci ceea ce vrei sa faci. Poate fi visul nostru, dar nu acesta era si visul lui Iisus. Fericirile ne arata clar ca Dumnezeu vede aceasta viata prin alte lentile. Dumnezeu prefera saracii si pe cei care plang, in locul miliardarilor si fotomodelelor. Ciudat, Rwanda este mai de dorit decat Monte-Carlo. Fericirile pot fi subintitulate nu „Supravietuirea celor mai tari”, ci „Triumful victimelor”.
Evangheliile ne ajuta sa observam ce fel de persoane au impresionat pe Iisus. Vaduva care da ultimii doi banuti. Un vames corupt, care cauta sa scape de neliniste, catarandu-se intr-un copac, pentru a a-L vedea mai bine pe Isus. Un copil anonim. O femeie cu stigmatul a cinci casatorii nereusite. Un cersetor orb. O prostiuata. Un lepros. Tarie, infatisare prezentabila, relatii si un instinct competitiv pot aduce succes intr-o societate ca a noastra, insa tocmai aceste „avantaje” pot bloca intrarea noastra in Imparatia lui Dumnezeu.
Sa ne indreptam acum spre tanarul negociator din Noul Testament – Matei 19:16-26. El este bogat. Poarta pantofi italienesti. Are costum de comanda. Cont in banca. El traieste asa cum calatoreste – numai la clasa I!
Este tanar. Isi alunga oboseala la sala de gimnastica si trece tantos pe langa cei in varsta. Este siluet si are privire ascutita. Energia este cartea sa de vizita, iar moartea este la departare de… o vesnicie.
El este puternic. Nu crezi? Intreaba-l. Ai dileme? El are raspunsuri. Ai neczuri? El are solutii. Ai framantari? El are opinii. El stie incotro merge si maine va fi exact acolo. El este noua generatie, generatia X. Asa ca batranii ar trebui sa mareasca pasul, sau sa-si faca bagajele.
El a obtinut toate licentele superioritatii: prosperitate, posteritate si putere. El este bogat… tanar… conducator. Pana azi, viata i-a fost o plimbare lina, pe o alee luminata cu neoanele reusitei. Insa, astazi are o intrebare. Este o preocupare trecatoare, sau o temere adevarata? Nu stim. Stim doar ca a venit sa ceara sfat.
Pentru cineva obisnuit sa dea mereu replici, este foarte greu sa ceara sfat de la Fiul tamplarului. Pentru o persoana de rangul sau, a cauta sfat la un dascal de provincie, nu este o procedura conform conventiilor. Insa el nu are o intrebare conventionala.
“Invatatorule, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica?” Formularea intrebarii tradeaza gresita lui intelegere. Crede ca poti obtine viata vesnica, asa cum obtii orice altceva – prin stradanii proprii. “Ce trebuie sa fac?”
“Care sunt cerintele, Iisuse?… Te rog, fara menajamente: care este baremul? Cat de mult ar trebui sa investesc, pentru a fi sigur de castig?”
Raspunsul lui Iisus cauta sa-l infioreze: “Daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile”. Un om cu jumatate de constiinta, ar fi inceput sa-si frece mainile la acest raspuns. “Sa pazesc poruncile? Stii cat de multe porunci sunt? Ai verificat legislatia de ultima ora? Am incercat, cinstit, dar nu pot!”
Aceasta ar fi trebuit sa spuna tanarul bogat, insa marturisirea este departe de mintea lui. In loc de a cere ajutor, el cere creion si hartie pentru a face o lista. “Care?” Cu sprinceana arcuita, este gata sa scrie. Iisus este intelegator cu el. “Sa nu ucizi; sa nu preacurvesti; sa nu furi; sa nu faci o marturisire mincinoasa; sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta; si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”.
“Foarte bine…; sa vedem daca am trecut testul” – se arunca victorios tanarul teribil. “Crima? Desigur, nu. Adulter? Nimeni cu sange nobil nu si-ar permite. Furt? Putina exploatare, insa justificabila. Minciuna? Hmmm… sa trecem mai departe. Sa cinstesti pe tata si mama? Ii vad de sarbatori. Sa iubesc pe aproapele meu ca pe mine insumi…?!
Perfec! Am facut toate acestea. De fapt, asa fac de cand eram copil. Ai alta porunca sa-mi prezinti?”
Cum poate Iisus sa nu rada, sau sa nu planga? Intrebarea care trebuia sa-l faca sa roseasca, il face sa fie si mai semet. El este baiatul ud leoarca, din care siroieste apa pe podea, dar spune mamei ca nu a fost in ploaie.
Acum, Iisus trage direct la tinta: “Daca vrei sa fii desavirsit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, da la saraci si vei avea o comoara in cer! Apoi vino si urmeaza-Ma”. Aceasta declaratie il lasa pe tanarul bogat pe ganduri, iar pe ucenici buimaciti. Intrebarea lor poate fi si a noastra: “Atunci, cine poate fi mantuit?”
Raspunsul lui Iisus vine ca un soc: „La oameni lucrul acesta este cu neputinta…”. Imposibil. El nu spune: nesigur. El nici macar nu spune ca este foarte greu. El spune doar atat: imposibil. Fara sansa. Fara iesire. Fara speranta. Imposibil. Este imposibil sa treci Pacificul innotand. Este imposibil sa ajungi la luna pe coada unei pisici. Nu poti urca Everestul cu cosul de piata si un baston in mana. Si daca altcineva nu intervine, nu ai nici o sansa sa mergi la cer.
Pare ciudat? Toata viata ai fost recompensat dupa realizari. Ai luat note dupa cat ai invatat. Ai promovat dupa succesele obtinute. Ai luat bani pentru ca ai muncit.
De aceea tanarul bogat gandea ca cerul este ceva platit. Lucrezi din greu, platesti taxele si contul tau creste, apoi vine ziua cand primesti totul inapoi. Iisus spune ca nu-i asa. Ceea ce vrei sa obtii este cu mult mai scump decat poti plati. Nu ai nevoie de un sistem, ci de un Salvator. Nu ai nevoie de un certificat, ci de un Mantuitor. Pentru ca “ ce este cu neputinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu”.
Sa nu uitam solia acestui text: nu te poti mantui singur. Nici prin ritualuri corecte, nici prin doctrina corecta. Nici prin evlavie corecta. Iisus este clar: nici o fiinta omeneasca nu se poate salva prin eforturi proprii.
Vedeti, nu banii l-au tinut pe loc pe tanarul bogat, ci multumirea de sine. Nu averile, ci pompa, fala. Nu magaziile mari, ci capul mare. "Adevarat va spun, ca greu va intra un bogat in Imparatia cerurilor”. Nu doar bogatii au dificultati cu intrarea in Imparatie. La fel este si cu cei educati, cu cei puternici, cu cei prezentabili, populari sau religiosi. La fel este si pentru tine daca crezi ca evlavia sau puterea ta iti dau dreptul de admis in Imparatia cerurilor.
Daca este greu sa intelegem ce a spus Iisus tanarului bogat, atunci descrierea zilei judecatii ni se va opri in gat! Iisus continua: "Doamne, Doamne! N-am proorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?". Mat. 7:21
Uimitor! Acesti oameni stau inaintea tronului lui Dumnezeu si fac parada de faptele lor. Ultima trambita a sunat si ei inca isi mangaie coarnele. In loc sa-L laude pe Dumnezeu, ei se lauda pe ei insisi. In loc sa se inchine Creatorului, ei isi citesc biografia. Cand ar trebui sa fie fara grai, ei vorbesc. Chiar in prezenta slavei Regelui, ei se lauda pe ei insisi. Ce este mai grav – aroganta lor sau orbirea lor?
Nu poti impresiona pe expertii de la NASA cu avioane de hartie. Nu te poti lauda cu schitele tale creionate in fata lui Picasso. Nu poti pretinde egalitate cu Einstein, pentru ca poti scrie H2O. Nu te poti lauda cu bunatatea ta in prezenta Celui Desavarsit.
“Atunci le voi spune curat: "Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelegea." Dumnezeu nu ne salveaza pentru ce am facut noi. Numai un zeu egocentric ar pute fi imptresionat de suferinta noastra. Numai un zeu temperamental ar pute fi multumit cu sacrificiile noastre. Numai un zeu fara inima ar putea vinde mantuirea celor care dau mai mult.
Numai un Dumnezeu plin de iubire poate face pentru copiii Sai ceea ce ei nu pot face pentri ei insisi. “Ferice de cei saraci in duh…”. Data viitoare cand cineva va zice – “saracul de el!”, voi fi mai fericit ca pana acum. Ce zici: iti place sa auzi spunandu-ti-se “saracul de tine!”?…Acum suna altfel. Si numai datorita lui Iisus.
de Teodor Hutanu.
