Autor, Teodor Hutanu
“Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s-o aiba din belsug.” Ioan 10:10
Extraordinara putere a lui Isus ne asteapta sa o exploram. Este vreo legatura intre viata Sa si viitorul nostru?
Uneori este greu sa deslusesti viitorul, din cauza prezentului. Totusi, unii din semenii nostri reusesc. Pentru ca au ajuns sa-L cunoasca pe Iisus ca niciodata mai inainte. Nerecunoasterea profesionala sau nereusitele personale sunt un teren fertil pentru amaraciune si resentimente.
Nu este ceva obisnuit sa auzi declatatii ca aceasta: “Ne-am rugat pentru vindecare. Dumnezeu nu ne-a dat sanatate, dar ne-a binecuvantat”. Te-ai intrebat cum ar fi sa inchei viata la 45 de ani? Cum ai putea sa-ti iei ramas bun dela copii si sotie sau sot si sa te gandesti la propria ta inmormantare? Putem folosi tragediile ca pe niste obstacole, sau ca pe niste trepte de urcare. Dumnezeu doreste sa ne incredem in El in zilele bune, ca si in zilele rele. Pentru ca, daca nu ne incredem in El permanent, nu ne incredem deloc.
Poate l-ati intalnit sau nu. Este un handicapat, paralizat, cu camasa adunata pe el cu benzi de scai si care marturiseste: “Am tot ce-mi trebuie pentru a fi fericit!”. Camasa ii este sustinuta prin benzi de scai, dar viata ii este sustinuta de fericire.
Secretul puterii de a strapunge norii viitorului spre seninul unei vieti pline de satisfactii nelimitate ramane Iisus. Merita sa ne apropiem de El, acum ca niciodata mai inainte. Ascultati-L cum proclama de la inaltimea Muntelui Fericirilor, marea carta a fericirii viitoare, dar si prezente (Matei 5:3-12):
"Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este imparatia cerurilor!
Ferice de ceice plang, caci ei vor fi mingaiati!
Ferice de cei blanzi, caci ei vor mosteni pamantul!
Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati!
Ferice de cei milostivi, caci ei vor avea parte de mila!
Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Ferice de cei impaciuitori, caci ei vor fi chemati fii ai lui Dumnezeu!
Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii, caci a lor este imparatia cerurilor!
Ferice va fi de voi cand, din pricina Mea, oamenii va vor ocari, va vor prigoni si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra!
Bucurati-va si veseliti-va, pentru ca rasplata voastra este mare in ceruri; caci tot asa au prigonit pe proorocii, cari au fost inainte de voi."
Multumim lui Iisus, care ne-a recastigat dreptul la vesnicie. A strabatut cosmosul pentru a ne imnana personal fericirea. Nu o iluzie indepartata, ci realitatea care incepe chiar aici, in lumea aceasta.
Urmariti aceasta prezentare biografica: “Nimeni nu a avut mai multe motive sa se simta mizerabil, totusi, nimeni nu a fost mai fericit decat El. Primul Sau camin a fost un palat. Slujitorii erau inaintea Lui permanent. Cu un simplu gest schimba cursul istoriei. Numele Lui era cunoscut si iubit. El avea totul: bogatie, putere si respect.
Apoi, El nu a mai avut nimic. Cei care studiaza evenimentul, inca sunt uimiti. Istoricii se poticnesc, atunci cand incearca sa-l explice. Cum poate un rege sa piarda totul dintr-o data? La un moment era rege; in momentul urmator ajunge un sarac.
Patul Sau era, in cel mai bun caz, o perna de pescar, dar de obicei dormea direct pe pamant. Nu a avut niciodata un mijloc propriu de deplasare si depindea de mila altora pentru traiul zilnic. Era uneori atat de flamand, incat manca grau direct din spic sau fructe din copac. Stia ce inseamna sa fii plouat si sa induri frigul. Stia ce inseamna sa nu ai un camin.
Locul de unde venea era fara pata; acum era expus mizeriei. Nu a cunoscut niciodata boala; acum era inconjurat de boala.
in imparatia sa era respectat; acum era ridiculizat. Vecinii Sai au incercat sa-L linseze; unii il numeau lunatic; familia Sa cauta sa-L retina acasa.
Cei care nu-L ridiculizau, cautau sa-L foloseasca. Ei cautau favoruri, tricuri si noutati. Ei doreau sa fie vazuti cu El, pana ce a umbla cu El s-a demodat. Apoi au dorit sa-L ucida.
A fost acuzat de crime pe care nu le-a faptuit. Martorii au fost platiti sa minta, juratii erau corupti, nimeni nu L-a aparat, iar un procuror manjit de politica a rostit condamnarea la moarte.
Apoi L-au ucis. El a plecat, asa cum a venit: fara niciun ban. A fost ingropat intr-un mormant imprumutat, iar un prieten milos a suportat cheltuiala. Desi odata avea totul, a murit fara nimic.
Ar fi putut fi nefericit si amarat. Avea toate motivele sa fie un cazan fierband de manie. Dar nu a fost. El era fericit. Ursuzii nu atrag urmasi. Oamenii il urmau oriunde mergea. Copiii evita oamenii acri. Copiii se inghesuiau dupa El. Multimile nu se aduna pentru a asculta pe plangareti. Multimile tanjeau sa-L asculte.”
De ce? El era vesel. El era vesel cand era sarac. El era vesel cand era abandonat. El era vesel cand era tradat. El era fericit chiar si atunci cand atarna pe unealta de tortura, iar palmele sale erau strapunse de piroanele romane. Iisus a intruchipat o bucurie neabatuta. O bucurie care a refuzat sa se incline in timpurile grele. O bucurie care a rezistat durerii. O bucurie inradacinata adanc in solul vesniciei.
Acesta este locul unde putem invata fericirea. Acolo au invatat bucuria toti fericitii napastuiti. Ce fel de fericire este aceasta, care sfideaza adversitatile? Ce pasare este aceasta care canta si cand este intuneric? Care este sursa pacii care ignora durerea?
Eu raspund cu expresia: “dreptul la vesnicie”. Pentru ca este un drept, este de la Dumnezeu, pentru ca numai El ne stabileste hotarele existentei. Iar fericirea este de la Dumnezeu. Vesnicia este taramul altei lumi; ceea ce este vesnic, poate sa ne implineasca nevoile profunde si sa ne incante.
Vesnicie este atunci cand pastorii din Betleem sar de bucurie in jurul staulului.
Vesnicie este atunci cand Maria tine in brate pe Dumnezeul intrupat.
Vesnicie este atunci cand batranul Simeon lauda pe Dumnezeu, care vine la Templu adus in brate, ca prunc.
Vesnicie este atunci cand Iosif invata pe Creatorul universului cum sa manuie ferastraul.
Vesnicie este atunci cand Andrei vede ca navodul este tras mereu plin.
Vesnicie este atunci cand invitatii la nunta din Cana beau apa transformata in vin.
Vesnicie este atunci cand Isus merge pe ape, asa cum ai calca pe un covor.
Vesnicie este atunci cand leprosul vede un deget, acolo unde nu era decat un ciot.
Vesnicie este atunci cand vaduva da o petrecere, cu masa pregatita pentru inmormantare.
Vesnicie este atunci cand un paralitic face tumbe.
Vesnicie este atunci cand Isus face lucruri imposibile pe cai ciudate: vindecand un orb cu tina, sau platind taxele cu o moneda scoasa din gura pestelui.
Ce este dreptul la vesnicie? Este Dumnezeu care face lucruri pe care ceilalti zei nu le fac nici in cele mai dezlantuite imaginatii – purtand scutece, calarind pe magari, spaland picioarele si atipind in mijlocul furtunii. Vesnicie a fost ziua cand L-au acuzat ca se distreaza excesiv, participand la prea multe petreceri si consumand prea mult timp cu gloata de rand.
Vesnicie a fost cand cei care au lucrat o singura ora au primit plata pe o zi intreaga, cand tatal adulmeca mirosul de porci al fiului reintors acasa, cand pastorul face sarbatoare pentru ca si-a gasit oaia pierduta. Vesnicie este gasirea margaritarului de mare pret, inmultirea talantilor, un cersetor orientat spre cer, un talhar primit in imparatie. Vesnicie este surpriza de pe fetele oamenilor strazii care au fost invitati la ospatul Regelui.
Vesnicie este cand Samariteanca sta cu ochii mari si fara grai in fata lui Iisus, cand femeia pacatoasa pleaca neatinsa din locul plin de pietre, cand impetuosul Petru se arunca in apa rece pentru a fi mai aproape de Cel de care s-a lepadat.
Vesnicia este ceea intotdeauna ai visat, dar niciodata nu ai asteptat sa se intample. Este atunci cand ceea ce este prea frumos sa fie adevarat devine adevarat. Vesnicia este sa ai pe Dumnezeu avocatul tau, tatal tau, cea mai mare bucurie si cel mai bun prieten. Dumnezeu de partea ta, in inima ta, mergand inaintea ta si protejandu-ti spatele. Este speranta acolo unde ai asteptat-o cel mai putin: ca o floare pe margine drumului.
Fericirea este un drept, pentru ca numai Dumnezeu o poate oferi. Este vesnica, pentru ca te inspira. Fiind un drept, nu poate fi confiscata. Fiind vesnica, nu poate fi epuizata.
Aceasta fericire a trecut victorioasa prin Marea Rosie, a suflat din trambita la Ierihon. Acest secret a facut-o pe Maria sa cante. Este bucuria cerului. Este dreptul la vesnicie.
Ce ar putea umbri bucuria lui Dumnezeu? Este ea influentata de vremea proasta? Ea nu se tulbura nici cand sta la cozi lungi, nici cand se blocheaza circulatia. Refuza Dumnezeu vreodata sa mai roteasca pamantul, pentru ca simtamintele Sale au fost ranite? Nu. Bucuria Lui nu poate fi stinsa sau furata de circumstante. Este o fericire care vine de la Dumnezeu. Este dreptul tau la vesnicie. Esti doar la distanta de o decizie de aceasta fericire. “Eu sunt Pastorul cel bun. Eu imi cunosc oile Mele, si ele Ma cunosc pe Mine,asa cum Ma cunoaste pe Mine Tatal, si cum cunosc Eu pe Tatal; si Eu imi dau viata pentru oile Mele. Mai am si alte oi, cari nu sunt din staulul acesta; si pe acelea trebuie sa le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu si va fi o turma si un Pastor.” Ioan 10:14-16.
de Teodor Hutanu.
