“Dragostea … nu va pieri niciodata” – 1 Corinteni 13,8
V-ati gandit la o realitate a timpului si spatiului nostru, care va trece neschimbata in vesnicie? Iubirea nu are niciodata nevoie de a fi transformata in ceva mai bun. Pentru ca iubirea este desavarsita si vesnica, ea dainuie in viata aceasta si in cea viitoare in forma ei simpla – puterea care ne indreapta catre celalalt, fara a astepta ceva in schimb.
Dragostea adevarata nu moare pentru ca este divina.
A iubi fara a te gandi la rasplata nu este ceva natural pentru noi. Din fire, ne orientam catre cei din jur cu scopul de a implini propriile noastre nevoi. Noi cautam sa fim iubiti, sa fim doriti, sa fim ajutati si ne indreptam catre aceia care dau semne ca ne pot oferi o astfel de atentie. insa puterea iubirii divine consta in a cauta doar binele celuilalt. Cand aceasta se intampla, atunci insusi Dumnezeu lucreaza in noi, iar aceasta se cheama desavarsire (Matei 5,48). Aceasta iubire nu moare, nici nu poate fi imbunatatita, ea este inima neobosita a Universului.
Daca suntem constransi sa iubim urmarind doar binele celuilalt, atunci suntem manati de Dumnezeu. Daca simtim cel mai firav impuls sa uitam de propriile noastre interese si sa actionam doar in avantajul altuia, fara a astepta vreo recompensa, atunci suntem in atingere cu inima realitatii vesnice.
Noi cautam sa fim iubiti, sa fim doriti, sa fim ajutati si ne indreptam catre aceia care dau semne ca ne pot oferi o astfel de atentie.
Daca suntem atrasi de dorinta de a vindeca sau ajuta pe cineva si ne bucuram cand acea persoana este ajutata, chiar daca nimeni nu stie sau nu este interesat sa afle ca noi am fost cei care au dat ajutorul, atunci noi suntem sub influenta Dumnezeului vesniciei. Daca putem continua sa avem grija de cineva care uita total faptul ca ne este profund indatorat, atunci noi suntem captivi ai puterii care niciodata nu scade, nu slabeste si nu are nevoie de adaos; aceasta este energia catalizatoare pentru toate celelalte surse de energie. De aceea, dragostea nu poate muri.
Iubirea omeneasca este pieritoare.
Dragostea noastra, a pamantenilor, se inflacareaza si se stinge, dupa cum apar si dispar valurile dorintelor. Instabilitatea este felul de a fi al eros-ului. insasi fragilitatea lui creeaza posibilitatea inflacararii repetate. Eros-ul nu ramane statornic la cota maxima: avem nevoie de vai pentru a fi inspirati de piscuri. Posibilitatea eliminarii iubirii noastre umane este semnalul mortii ei.
Cand cel care este iubit nu mai consimte sa raspunda nevoilor celui care iubeste, decesul acestei iubiri este o certitudine. Nascuta din nevoie, iubirea omeneasca este muritoare: cand nevoia a fost satisfacuta, ea a disparut. Nesiguranta ei este sporita de uzura fizica sau spirituala, produsa de batranete sau boala. Ea moare in aceia care au fost inselati de demonul confundarii poftei trupesti cu nevoia de iubire adevarata.
Cu exceptia iubirii, totul este relativ.
in poemul sau dedicat iubirii, apostolul Pavel inalta iubirea mai presus de alte daruri de la Dumnezeu: proorociile, limbile si cunostinta (1 Corinteni 13,8). Evident, si ultimele trei sunt necesare, dar motivul deosebirii lor de iubire este relativitatea.Apostolul Pavel nu spune ca profetiile, limbile si cunostinta vor fi distruse de venirea imparatiei lui Dumnezeu. Asa ceva se va intampla doar cu pacatul si pacatosii nepocaiti. Dumnezeu nu distruge niciodata ceva bun, insa unele lucruri bune din lumea noastra sunt imperfecte. Cele trei daruri amintite sunt bune, dar imperfecte. Cele trei daruri amintite sunt bune, dar imperfecte, si au nevoie de o transformare.
Nascuta din nevoie, iubirea omeneasca este muritoare: cand nevoia a fost satisfacuta, ea a disparut.
Sa luam, pentru exemplificare, profetia. Ea inseamna sa vezi cu ochii lui Dumnezeu. Profetilor li s-a oferit ocazia de a intelege si a transmite vointa lui Dumnezeu sau unele evenimente viitoare. Profetia este un dar extraordinar, dar nu idealul comunicarii dintre om si Dumnezeu. intr-o lume desavarsita, fiecare persoana are o legatura nemijlocita cu Creatorul. Fiecare gand este sfant si vointa divina este perfect inteleasa. Profetii nu mai sunt necesari. Astfel, apostolul Pavel ne spune ca venirea a ceea ce este desavarsit pune punct profetiei, asa cum stingem lampa cand rasare soarele.
Cunostinta, profetiile sau limbile nu sunt adevaratul test al experientei noastre crestine, ci iubirea.
in mod asemanator, vorbirea in limbi, care devenise inca din vremea apostolului Pavel un mijloc de extaz particular si temporar, trebuie sa se dizolve in interesul iubirii fata de nevoile celorlalti .
Acelasi lucru poate fi afirmat si despre cunostinta. Ceea ce este temporal, limitat si imperfect; detaliile sunt neclare, imaginea este incetosata, intregul este fragmentat. Faramele noastre de teologie sunt tinute laolalta de logica.
Desigur, noi cunoastem anumite lucruri. insusi apostolul Pavel proclama Evanghelia harului lui Dumnezeu ca pe ceva necunoscut. Avem destula cunostinta pentru a spune altora ca Dumnezeu doreste mantuirea lor. insa realitatea vesniciei ne va fi clar descoperita doar cand va veni ce este desavarsit. 1 Corinteni13,10.
Cunostinta, profetiile sau limbile nu sunt adevaratul test al experientei noastre crestine, ci iubirea. Avem nevoie de aceasta convingere, pentru ca trebuie sa recunoastem ca pretuim mai mult talentele si darurile care ne ridica pe scena pentru aplauze publice decat dorinta de a iubi cu adevarat.
Doar iubirea este semnul sigur al maturitatii in Hristos. Oricine se simte atras catre cel de langa el pentru a sluji nevoilor acestuia, din simplul motiv ca el exista acolo, acela este in atingere cu vesnicia. Sotia care nu inceteaza a ingriji un sot nerecunoscator il cunoaste pe Dumnezeu.
Parintii care continua sa-si arate iubirea fata de copilul rebel sunt partasi la desavarsirea Tatalui ceresc. Pentru acest motiv, dragostea va dainui, vesnic aceeasi, in timp ce toate valorile pe care le-am pretuit vor muri sau vor trece intr-o stare de perfectiune.
Doar iubirea este semnul sigur al maturitatii in Hristos.
Unde ne sunt deschisi ochii mintii pentru a vedea iubirea ca esenta a Dumnezeirii si perfectiune a vietii noastre? Vom ajunge sa cunoastem adevarul despre iubire cand vom fi cuceriti de actul iubirii. Iubirea este deplin vizibila la crucea lui Hristos. Cand acceptam aceasta iubire, stim ca desavarsirea a venit la noi si impreuna putem pasi in vesnicie.
de Teodor Hutanu.
