„Caci Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci neprihanire, pace si bucurie în Duhul Sfant.” (Romani 14,17)
Dacă în Imparatia lui Dumnezeu s-ar intra pe criterii legate de mancare si bautura, atunci toti vegetarienii ar fi primii care ar intra, pentru ca acolo nu vor mai fi abatoare…
Dar în Impărătia lui Dumnezeu intra oamenii care au ales să traiască o viată neprihanita, plină de pace si bucurie în Duhul Sfant. Totusi, în acest text, apostolul Pavel nu intentioneaza sa ne spuna ca mancarea si bautura nu au chiar nimic de-a face cu Imparatia lui Dumnezeu. Deja din context intelegem ca problema bauturii si a mancarii este una importanta – chiar dacă ar fi sa ne gandim doar la toleranta pe care trebuie s-o manifestam fată de cei care au ales un stil diferit de viata. Asadar, trebuie sa stim că Imparatia lui Dumnezeu, desi nu este mancare si bautura, are legatura cu mancarea si cu bautura. Tot apostolul Pavel spune ca trupul nostru e un templu al Duhului Sfant, prin urmare oricine nimiceste acest templu prin ingerarea de substante otravitoare sau prin alimente pe care Dumnezeu le numeste „necurate” va fi nimicit de Dumnezeu in cele din urma.
Mancarea si bautura nu sunt de neglijat pentru un crestin. Astazi, imprejurarile de viata sunt diferite fata de timpul si locul în care se afla Pavel cand a scris aceste lucruri. In peisajul iudaic antic, nu avea ce cauta carnea necurata si, la fel, bauturile alcoolice. Cand Pavel discuta despre carne, e vorba de carne jertfita sau nu idolilor.
Astazi e altă situatie. A trage concluzia ca nu trebuie să ne facem probleme cu privire la hrana, ca putem lua totul cu multumire, ca nu-L interesează pe Dumnezeu ce mancam si ce bem, este o mare greseală. El vrea ca noi să fim fericiti si de aceea Cuvantul Sau ne arată ce este bine si ce este rau de mancat si de baut.
Ascultarea de instructiunile Sale duce la viata, pe cand neascultarea, fie ea chiar cladita pe argumente biblice, dar personale si subiective, duce la moarte.
Benone Catana
